" Imi dau seama ca procesul de acceptare ar fi ca o eliberare. A pierde o fiinta draga e totuna cu a nu fi egoist si a-i da drumul de langa tine. Cand esti egoist cumva persoana careia nu vrei sa ii dai drumul iti face bine tie insuti si nu stiu daca musai te gandesti la binele lui. E nevoia ta. Cred ca acceptarea te elibereaza.
Pentru unii dintre noi, cunoasterea de Sine nu inseamna aproape nimic. Pentru altii ... inseamna regasirea.
Asa e, mi s-a intamplat sa interactionez cu persoane pentru care cunoasterea de Sine nu reprezenta nimic. Am fost privita ca un.....ozn. Asa am realizat diferenta intre mine si ei, faptul ca eu eram pe un anumit nivel de dezvoltare spirituala, iar ei pe altul.
Vad aici acceptarea ... Cati dintre voi a-ti exersat acceptarea?
Imaginati-va pierderea celei mai dragi fiinte ... limitati-va doar la UNA!
Plangeti precum ar fi pentru ultima data cand va vedeti. Incercati toate posibilitatile de eliminare a neacceptarii, pana ajungeti la acceptare. Puteti exersa? Este cumplit.
Doar gandul pe care l-am incercat citind aceste randuri a fost terifiant. Dar voi incerca sa aprofundez acest exercitiu pentru ca, desi pare extrem, fiind solutia cea mai grea dintre toate, aceea de a ma pierde) poate produce in mine acea schimbare: abia cand constientizez ca eu sunt tot ce am mai de pret, abia atunci cand ma accept cu frici, cu defecte, cu tot ce presupune asumarea corpului fizic si a celui mental (includ aici si emotiile) atunci pot spune ca m-am acceptat. Am parcurs un drum semnificativ in acest sens, dar simt si stiu ca am inca mult de lucru cu mine.
M-a intrebat cineva cu ce am inceput autocunoasterea, dar n-am stiut ce sa-i raspund, nu-mi amintesc momentul, dar recunosc uneori sentimentul ca nu-mi gaseam locul in lumea asta, cine sunt, care-i rolul meu pe acest pamant, etc.
Un subiect provocator mi se pare cel al iubirii neconditionate. Voi ati reusit sa iubiti astfel? Dar nu doar la modul declarativ, ci sa simtiti cu toata fiinta ca iubirea e neconditionata. Daca ati ajuns la acesta performanta ( eu asa o consider) va rog sa-mi impartasiti din experienta voastra, atat cat va puteti permite pe un forum.
ne poti impartasi din experienta ta
Cu mare drag, dar intr-un cadru restrans. Am mai facut-o in alte ocazii, iar parerile emise imi aratau gradul de intelegere.
Chiar si atunci cand dispui de anumite experiente si crezi ca acumularea de cunostinte te fac sa simti mai putin comun, este dificil sa gasesti corespondenta ideala in cadrul oricarui fel de relatie. Cum bine se stie, totul are un pret.
Indraznesc sa spun; cine se stie, se cunoaste! :)
Doar gandul pe care l-am incercat citind aceste randuri a fost terifiant. Dar voi incerca sa aprofundez acest exercitiu pentru ca, desi pare extrem, fiind solutia cea mai grea dintre toate, aceea de a ma pierde)
Vezi, aici nu este vorba de a pierde "pe tine" ci persoana care inseamna mai mult decat tine. Cred ca oricare dintre noi, daca ar fi sa aleaga intre viata lui si cea a copilului ... si-o ofera neconditionat.
=========================
Am trait asta acum 6 ani, imediat dupa ce am nascut la 2 zile dupa externarea din maternitate, baiatul meu a facut convulsii din cauza lipsei de calciu. Din cauza incompetentei medicilor din maternitate am fost la un pas sa-mi pierd copilul. In maternitate i-am aratat neonatologului o astfel de criza, mi-a spus ca tremura ca ii e frig, desi in salon cred ca erau 30 grade. Eu, fara experienta, am crezut. Dupa externare crizele s-au repetat devenind din ce in ce mai grave, am ajuns in cele din urma la terapie intensiva si din fericire pt noi, totul s-a terminat cu bine, copilul n-a ramas cu niciun fel de sechele, este un copil normal, sanatos.
Dupa aceasta experienta, timp de 9-10 luni, am retrait acele momente de groaza din timpul crizelor, la ultima criza i-am pus oglinda la gura, nu-mi dadeam seama daca mai respira, ambulanta nu mai ajungea...in fine. Stiu ce inseamna sa treci prin asta. Nu doresc nimanui o astfel de trauma. Eu am reusit sa depasesc aceste stari prin autocontrol, cum simteam ca am astfel de ganduri imi impuneam sa le corectez cu altele pozitive. Ma incurajam singura.
Inteleg ce vrei sa spui cu acceptarea destinului, dar crede-ma, ca o mama care am trecut prin asta, e ff greu sa iti pastrezi mintea limpede si calmul in acele momente, desi aceasta e atitudinea potrivita. Te simti napadit de tot felul de ganduri, toate negative, unul mai terifiant decat altul si nu mai vezi o rezolvare favorabila a situatiei. Un membru al familiei, om deosebit din toate punctele de vedere, m-a ajutat enorm de mult atunci, mi-a spus"Nu ai voie sa te prabusesti, trebuie sa fii puternica pt el, schimba-ti gandurile" Am facut asta si ne-am ajutat si pe mine si pe cel mic.
==============================
"Cand lucrurile sunt facute detasat, fara incrancenare, parca rezultatul este altul."
=======================
a propos de asta, citisem undeva ca nu primesti ceea ce cauti cu disperare, ci ceea ce iti doresti cu detasare.
eu n-as vrea sa ma cunosc. as vrea sa raman o enigma pentru mine.
Ultima descoperire pe care am facut-o e ca eu sunt stapana emotiilor mele, eu le identific si le controlez, nu ele pe mine...si ma simt tare bine ca am aflat asta! :)
...si ma simt tare bine ca am aflat asta! :)
Ar fi binevenita o astfel de intalnire, mie personal mi-ar face placere sa te cunosc, din ce s-a mai scris pe forum constat ca suntem cateva persoane interesate de acesta latura, a dezvoltarii persoanle...Caroline, balanta, pocama.pe mine m-ai uitat? :( sau crezi ca io sunt scepticul? ???
Si eu mi-as dori sa va cunosc la un curs ca acela de care ziceai tu din ultima tabara New Entry... cel putin asa, deocamdata. :flori:Caroline, cursul la care am participat eu nu s-a tinut in tabara New Entry, am pus link-ul pe un alt topic unde ti-am raspuns tocmai pentru ca era diferit de ce s-a organizat pe SC.
- Omul emotional/rational este omul care are mintea si emotiile sunt in echilibru, se stimuleza si se controleaza una pe cealalta. Cei care au atins acest nivel pot simti si oferi iubirea neconditionata.adica isi iubesc semenii neconditionat? ??? sau isi iubesc perechea neconditionat?
n-am ajuns la stadiul in care sa pot iubi neconditionat, dar tind spre acolo...nu-ti face griji! la 80 de ani vei iubi neconditionat.
Am putea sa facem asta si ca alegere liber consimtita, fata de cineva fata de care nu exista niciun fel de "conditie", "obligatie" etc. ? Iar daca reusim sa simtim acest lucru, de exemplu, intr-o relatie cu sexul opus, este intr-adevar dragoste neconditionata? Sau... dependenta afectiva, caz in care, din nou, nu e o alegere, ci un reflex? :-\de ce ar fi dependenta afectiva? pentru ca il iubesti asa cum e? eu cred ca e dependenta cand il iubesti (sau crezi ca il iubesti) si accepti tot felul de comportamente care te deranjeaza si chiar si asa, nu renunti la acea relatie. Ai nevoie de nesinguranta, de violente fizice, emotionale, verbale, pentru ca asta e tiparul tau inconstient, asa crezi tu ca e iubirea. Sunt atatea femei abuzate, de ce raman in acele relatii? Pentru ca au o stima de sine scazuta, pentru ca atat cred ca merita, etc.
teoretic, in iubirea neconditionata nu exista tradarebun! da' practic? :-\
Exista vreo deosebire intre a iubi neconditionat ca alegere si ca nevoie?Aproape toti simtim o mare nevoie de a fi iubiti, este ca o gaura neagra care nu se umple niciodata pe deplin. Cateodata, iubirea pe care o gasim si care ne incalzeste pe moment pare sa dispara in timp, lasandu-ne din nou, goi pe dinauntru. Nevoia noastra de iubire isi are originea in procesul de evolutie, cand a aparut problema separarii initiale (cand noi am fost "individualizati" in sine- desi eram/suntem parti ale aceluiasi intreg (D-zeu pt unii, Constiinta cosmica pt altii, Univers, etc)). Ea se afla in memoria noastra ereditara si va fi rezolvata complet cand vom atinge propria noastra intregime si cand vom inceta sa mai cautam pe cineva din afara noastra pt a ne valida ca fiinte si a umple acea gaura fara sfarsit din sufletul nostru. Starea de implinire totala a iubirii apare in individualitatea noastra separata doar atunci cand are loc constientizare sinelui, cand lectiile de viata omenesti sunt duse la bun sfarsit iubirea noastra de sine va fi completa.
da' io unul m-as plictisi de moarte langa un asa suflet-pereche :(e foarte posibil, e ceva ce nu cunosti si-ti pare straniu ;)
Aproape toti simtim o mare nevoie de a fi iubiti, este ca o gaura neagra care nu se umple niciodata pe deplin.au! aceste cuvinte ne doare :(
Privilegiul de a fi tu insuti, de a exprima in mod intim cine esti si ce esti- profund in fiinta ta, fara frica de respingere- da o senzatie de bine, imposibil de exprimat in cuvinte. Intr-o relatie cu sufletul pereche, partenerul oglindeste preferintele si antipatiile tale. el/ea se afla si traieste pe aceeasi vibratie ca si tine-astfel, intre voi doi este o legatura puternica si minunat de armonioasa.
e foarte posibil, e ceva ce nu cunosti si-ti pare straniu ;)nu-mi place perfectiunea. dragostea trebuie sa fie insotita de tainici, nepatrunsi fiori ^-^
nu e mai degraba o frica de a te deschide fata de celalalt cu adevarat, de a permite sa fii cunoscut cu temeri, vulnerabilitati? :)
Eu am "bifat" asta... insa, pentru ca "fiecare e liber sa-si aleaga propriul drum in viata", am ales diferit. :-\ Cum se poate rezolva contradictia asta?sa-ti spun cum vad eu lucrurile, din afara...poate ca povestea voastra a durat un timp pt ca atat trebuia sa dureze sau poate ca v-ati despartit temporar.
nu-mi place perfectiunea. dragostea trebuie sa fie insotita de tainici, nepatrunsi fiori ^-^tainici inteleg, dar nepatrunsi? :-\
Guesswho, cred ca trebuie sa ne obisnuim cu ideea: noi iubim cu atat mai mult cu cat cunoastem mai bine... ei - invers. >:(da, ne plac femeile tainice, enigmatice, de nepatruns.
fiecare dintre noi isi doreste altceva, e si normal, suntem diferiti...slava Domnului!
Am cunoscut in bootcamp un tip, avea 30 de ani, dar atat de deschis, de interesat si de avansat in domeniu dezvoltarii personale ca m-a cam lasat fara cuvinte. Si nu mi se intampla des. Mai matur decat altii de 40-50 de ani, cu simtul umorului, ne-am distrat excelent, dar am avut multe de impartasit si pe latura cunoasterii. Si exemple as mai avea, dar ma opresc aici. Deci se poate. :)
Am cunoscut in bootcamp un tip, avea 30 de ani, dar atat de deschis, de interesat si de avansat in domeniu dezvoltarii personale ca m-a cam lasat fara cuvinte. Si nu mi se intampla des. Mai matur decat altii de 40-50 de ani, cu simtul umorului, ne-am distrat excelent, dar am avut multe de impartasit si pe latura cunoasterii. Si exemple as mai avea, dar ma opresc aici. Deci se poate.sigur ca se poate. nu vad de ce n-ar exista tipi de 30 de ani, maturi si cu simtul umorului, avand multe de impartasit pe latura cunoasterii reciproce.
Cele 4 principii ale spiritualitatii indiene
"Invata cum sa accepti ceea ce trebuie acceptat, cum sa consideri incheiat ceea ce s-a incheiat, cum sa te pregatesti pentru ceea ce va urma in viata ta.
Iata care sunt, conform viziunii si spiritualitatii indiene, cele patru principii dupa care trebuie sa ne ghidam traseul in viata. Aceste principii ne vorbesc despre gasirea celui mai important echilibru, echilibrul cu sinele, despre cea mai importanta implinire, implinirea de sine.
Principiul 1: Orice persoana pe care o intalnesti in drumul tau prin viata este persoana potrivita
Chiar daca suntem inclinati sa spunem exact opusul, mai ales atunci cand in viata noastra apar persoane care ne ranesc si ne marcheaza emotional pentru o eternitate, nimeni nu apare intamplator in viata noastra. Oamenii nu sunt niciodata o intamplare. Intersectarea noastra cu o anumita persoana nu este nici ea o intamplare. Fiecare persoana cu care interactionam, indiferent ca este o interactiune pozitiva sau negativa, este menita sa ne invete ceva. Fiecare persoana este ACEA persoana. Persoana potrivita!
Fiecare persoana din jurul nostru reprezinta un ceva anume in destinul nostru. Aparent, unele persoane au un efect benefic asupra noastra, ajutandu-ne sa amelioram sau sa indreptam o situatie anume. Aparent, unele persoane pe pun piedici serioase in a ajunge acolo unde ne dorim. Fiecare persoana isi traseaza o linie, mai mica sau mai mare, in linia mare a destinului nostru. Fiecare in parte ne ajuta insa sa ne insusim lectia si sa facem un pas inainte in propria evolutie. Da, fiecare persoana pe care o intalnim in calea noastra este PERSOANA POTRIVITA. Sa nu avem regrete ca am intalnit-o.
Principiul 2: Ceea ce ti s-a intamplat este singurul lucru care ti s-ar fi putut intampla
Ai fi inclinat sa spui ca NU, nu este asa. TOTUL (=ceea ce ti s-a intamplat) s-ar fi putut intampla in mii si mii de alte feluri. Totul s-ar fi putut intamplat astfel incat tu sa eviti sa treci prin ceea ce ai trecut. Totul s-ar fi putut intampla intr-un fel mai bun, mai luminos, mai putin dureros decat modalitatea in care ti s-a intamplat realmente. Ai fi inclinat sa-ti faci mii de scenarii cu privire la maniera in care ai fi putut sa reactionezi intr-o situatie anume sau fata de o persoana anume. Ai fi inclinat sa-ti adresezi in sine de o mie de ori cum ar fi fost daca as fi procedat altfel. Ai fi inclinat sa-ti juri de o mie de ori ca daca ai mai trai inca o data acelasi lucru ai proceda altfel, fara sa faci aceleasi greseli. Dar ai fi inclinat sa spui gresit
Absolut nimic nu ar fi putut sa fie in vreun alt fel. Nici in cel mai insignifiant detaliu. Universul are cursul lui si legile dupa care isi desfasoara totul pe care il experimentam noi. Ceea ce ai trait este singura si unica experienta pe care ai fi putut sa o traiesti. Ceea ce ti s-a intamplat este exact ceea ce ar fi putut sa ti se intample. Ceea ce ti s-a intamplat este fix ceea ce TREBUIA sa ti se intample. Ceea ce ti s-a intamplat era ceea ce trebuia sa aiba loc pentru ca tu sa-ti inveti lectia si sa mergi in continuare pe drumul tau. Chiar daca ne sfideaza puterea de intelegere, chiar daca lasa urme eterne in suflet, chiar daca ne jignesc inima si egoul, bune sau rele, in functie de felul in care le percepem noi, situatiile pe care le intalnim in viata sunt fara doar si poate perfecte.
Principiul 3: Fiecare moment in care incepe ceva este momentul potrivit pentru a incepe
Parca niciodata nu este bine sa inceapa ceva. Parca niciodata MOMENTUL nu este momentul potrivit. Parca niciodata nu suntem pregatiti realmente pentru a face loc unui altceva, unui altcuiva in viata noastra. Intotdeauna avem nevoie de mai mult timp pentru a ne pregati de intrarea acestui lucru in viata noastra. Niciodata nu avem suficient de mult timp incat sa finalizam aceasta pregatire. De cele mai multe ori, viata ne ia prin surprindere. De cele mai multe ori, ne lasam luati prin surprindere. Dar ceea ce trebuie sa se intample se intampla la momentul potrivit. Nici mai devreme, nici mai tarziu decat la momentul potrivit. Atunci cand suntem pregatiti pentru ca acel ceva, el se va afla acolo, pregatit pentru a incepe. Noi suntem pregatiti pentru el?
Principiul 4: Ceea ce s-a terminat e terminat.
Oricat ai incerca sa impiedici un lucru in a se termina, cand este timpul potrivit sa se termine, se va termina. Este o stare pe care trebuie sa o accepti ca atare, cu gandul ca te va ajuta sa evoluezi. Orice lucru care se termina este menit sa faca loc altuia nou. Iar lucrul nou, mai devreme sau mai tarziu, la momentul potrivit, va aparea. Orice lucru care s-a terminat a fost o experienta care a trebuit traita. Imbogatit cu ea, poti trece la etapa urmatoare, etapa in care pornesti iarasi in calatorie, cautand, afland, facand iar greseli, invatand din ele, facand loc altor experiente in viata ta, pregatindu-te pentru ele. Cand un lucru s-a terminat, chiar daca in urma lor vor exista regrete, amintiri, pareri de rau, gandeste-te ca scopul lui a fost ca tu sa inveti ceva. Sa mergi mai departe si sa fii pregatit pentru alte lucruri care apar in viata ta".
sursa; Garbo.ro
Un om care citeşte cărţi de dezvoltare personala nu poate fi rău!".depinde in ce scop foloseste informatia de acolo ;)
eu credeam ca dezvoltarea personala inseamna sa perfectionezi anumite parti bune si calitati dar se pare ca fiecare are parerea lui despre ce este bun si ce nu - cam mult liber arbitru - ca peste tot in ultima vreme
... si apoi ne miram de ce traim intro societate atat de agresiva si concurentiala
Acu sa vad ce mai spuneti despre test 20,24 pct:" 21-20 puncte – Persoană sensibilă, profund umană, cu echilibru emoĹŁional." :o
OMG. Pan'acu' sunt cea mai "mica": 17!!!
bun test!
mereu ajung la limite :)
ma alatur tie Caroline...pe langa 17...mai avem de muncit serios in sensul acesta ;)
ce limite, ce limite ?? :angel:
alea de dupe 19 :2funny:18 oO
"Căldura şi devotamentul tău sunt confuze: sunt bulversat, pentru că ştiu că nu pot fi iubit. Sentimentele tale pentru mine nu pot fi reale, de încredere sau de durată. Dacă nu simt că pot fi iubit, dragostea ta pentru mine devine un efort de a umple jn gol, iar acest efort te va obosi în cele din urmă.
//www.personalitatealfa.com/blog/increderea-si-respectul-de-sine-in-dragoste-cu-exemple/[/url]
" Doamne ,cum de nu ma simt iubita cand uite ce de daruri de iubire imi spune el ca -mi arunca-n cale?
Si imi raspund asa: ma simt iubita cand sunt ascultata ,cand sunt lasata sa fiu eu,eu cea adevarata :), cand nu sunt criticata , judecata,cand sunt crezuta,cand nu sunt obligata sa-mi pun masti,cand sunt iertata,cand sunt sprijinita,macar cu o vorba de incurajare in ce vreau sa fac,cand sunt imbratisata chiar si cand sunt trista ori nervoasa,cand sunt respectata in ceea ce aleg,cand simt o mana intinsa catre mine atunci cand imi este foarte greu,cand sunt privita cu bunavointa chiar si cand gresesc...Ma simt iubita cand primesc in dar tandrete si nu doar dorinta,cand primesc incurajare si nu doar sfaturi adesea inutile,de falsa ajutorare,cand primesc pe cat posibil ceea ce cer cand am o trebuinta,in locul unor daruri a caror greutate o port adesea mai mult ca pe o siluinta.Ma simt iubita cand pot fi lasata sa iubesc asa cum stiu eu si cum pot eu iubi: in felul meu"
Sunt cuvintele minunate ale unei femei legate de cum ar trebui sa fie dragostea.Eu m-am regasit mult in ceea ce a zis ea.
Cand te iubesti pe tine neconditionat .
Cand inima reuseste sa spuna mintii; te iubesc, n-o sa te parasesc niciodata, o sa am mereu grija de tine.
Am incercat sa-l fac constienta de asta, ca prietena macar, daca nu ca altceva, dar din pacate el nu a reusit sa treaca pragul autoacceptarii. :-\stiu ce spui, dar, din pacate e lupta cu "morile de vant" in cazuri din astea. cu constientizarea tre` sa se confrunte fiecare, apoi cu acceptarea. ori daca persoana nu-i pregatita sa faca asta, orice incercare e sortita esecului.
eu cred ca acea iubire neconditionata intr-o relatie nu o poti cere ,pt. simplu motiv ca cealalta persoana nu poate sa o dea.iubirea neconditioanata stiu eu ca nu se cere, ci se ofera. iar daca ai ajuns sa iubesti astfel, cu siguranta ca atragi doar oameni care au acelasi nivel vibrational si care iti intorc iubirea, fara a fi nevoie sa ceri ceva.
e un "schimb" reciproc in iubirea neconditionata, doar ca intai oferi ::) si abia pe urma primesti ;D...infinit mai mult :coolsmiley:eu am inteles ca mai intai trebuie sa ma iubesc pe mine ::)
eu am inteles ca mai intai trebuie sa ma iubesc pe mine ::)
eu am inteles ca mai intai trebuie sa ma iubesc pe mine ::)pai n-ai ajuns la etapa asta? ca de cand vorbim despre asta credeam ca esti expert la partea practica :magic:
acum un secol oamenii nu stiau ce-i aia NLP si totusi erau in stare sa experimenteze toate acele tipuri de iubiri fara sa astepte sa ii invete cineva cum. Pur si simplu, ca atunci cand respiri. :)eu zic ca nu putem compara timpurile, ce e acum cu ce era acum un secol...nu stiu cat traiau acele iubiri si cat "credeau" ca le traiesc, dar mai putin ma intereseaza ce faceau ei atunci, esential mi se pare ce facem noi, si mai ales eu, azi :)
pai n-ai ajuns la etapa asta? ca de cand vorbim despre asta credeam ca esti expert la partea practica :magic:wow! dac-ai sti cat ma iubesc :love:
chiar si asa, avand la dispozitie atatea informatii, cati sunt deschisi sa invete? cati sunt atat de deschisi si isi permit sa fie vulnerabili in fata celuilalt? cati simt la modul autentic? :-\sa invete ce? sa iubeasca? sa-si mascheze sentimentele?
sa invete ce? sa iubeasca? sa-si mascheze sentimentele?sa fie deschisi noului, sa invete sa asculte/citeasca informatia noua fara a o respinge din start, sa accepte ca nu le stim pe toate intotdeauna si ca orice varsta e potrivita pentru a invata ceva nou, indiferent de domeniu O0
in cazul meu relatiile au durat peste 15 ani; in nici unul dintre cazuri nu puteam deschide discutii despre "dezvoltare".stiu ce spui, m-am confruntat si eu cu problema asta :(
pentru mine, la un moment dat, a fost o problema, eram pe un nivel inferior si nu intelegeam lucrurile ca astazi.
gresit! el era inferior pentru ca indiferent de nivel, nu trebuie luat ca "problema". si de 10 ori daca te mai nasti, dezvoltarea va continua. asta inseamna ca mori si te nasti cu aceasta "problema"?Stel, de cele mai multe ori sunt de acord cu opiniile tale care denota o intelegere profunda a lucrurilor.
e-he-heee ... pai ce esti certa ca el are certitudini?
parerea mea.
Singura certitudine in viata este moartea. ::)Mai adevarat nici ca se putea! :o
gresit! el era inferior pentru ca indiferent de nivel, nu trebuie luat ca "problema". si de 10 ori daca te mai nasti, dezvoltarea va continua. asta inseamna ca mori si te nasti cu aceasta "problema"?cred ca nu ne-am inteles, eu am spus ca "problema" era la mine atunci si, ca prin ceea ce am invatat despre mine si despre altii in acest timp, astazi n-as mai da importanta acestui fapt. vrea sa se dezvolte alaturi de mine, ok, e un stimulent reciproc, daca nu, la un moment dat se va produce separarea noastra (pentru ca o relatie poate exista intre doi oameni care privesc si merg in acelasi sens). cel mult, as fi un exemplu pentru el prin ceea ce fac eu (pt mine), daca considera ca i se potriveste sau nu, e doar alegerea lui.
:2funny: pai vezi? nu ar trebui sa te scoata din calm o necertitudine. si apoi, lasa omul sa se certifice in certitudinea lui care este defapt necertitudine. am si eu pe un cineva care are niste banite de certitudini ;i le apara cu aceeasi iritare >:(, dar eu i le respect, ba ii mai dau si apa la moara si totul decurge normal, fara sa ma scoata din calm ;); altfel ... nici nu ma obosesc sa fac scenarii cu s-ar putea intampla :2funny: stiu cum este pentru ca l-am vazut in manifestarile cu alte persoane :fight:da, tre' sa mai lucrez la calmul meu ne-englezesc, stiu, dar nu-mi iese ;D, ca_cum nu opinez asisderea lui, cum i se agita piticul negru' agresiv, asa ca lately il tratez cu distanta, ca-mi apar emotionalu' si echilibru-mi de balantza. ;D
ce, daca isi mentine parerile pana la a-i face pe altii sa creada ca sunt certitudini, imi poate schimba mie convingerile? poate altora!
ceva metode de antrenat calmul aveti? :)m-ar interesa si pe mine, ca uneori is cam "acida" :blush:
guess, ai prins ideeaam prins-o pan` la urma, da` mi-a luat ceva timp :slap:
cel mult, as fi un exemplu pentru el prin ceea ce fac eu
la mine a functionat si nu a fost necesara separarea :thumbup:
guess, ai deschis un subiect sensibil pentru multi - zona de confort - la un moment dat am dezbatut despre confort destul de mult; l-am impartit in confort fizic, psihic, emotional etc ( e prin arhiva pe undeva!! ); cert este ca si noi oameni ca orice sistem tindem catre o stare de echilibru, de confort pe care o avem intr-un moment al vietii si ne este greu sa renuntam la ea, sa iesim din acea stare, sa renuntam la tabieturiasa e, gabi, dar teoria spune ca renuntarea la zona de confort, desi implica un oaresce disconfort pentru moment e singura cale spre evolutie. cata vreme ramanem in zona de confort, stagnam. asta e teoria, dar practica m-a lasat corigenta. :(
acum ca scriam postul asta, mi-a venit in minte ceva: e foarte posibil ca de fapt sa-mi fi sabotat o posibila relatie doar pt ca nu voiam sa ies din zona de confort, asa ca am dat vina pe varsta, pe faptul ca era mult prea sus ca dezvoltare si asa mi-am construit fortareata perfecta si sigura :-\
si uite-asa am mai aflat ceva despre mine.. :o
concluzie: tre` sa fiu foarte atenta ce vizualizez data viitoare, observ ca se materializeaza in viata reala, chiar mai repede decat m-as fi gandit. :D
atata bai sa fie, exista lentile de contact ;)...si eu, cand am chef de-o schimbare, aleg: cand verzi, cand albastri, dar destul de rar. :)da, si io mi-am pus lentile de contact rosii 8) sunt rasa aeriana cu ochii rosii :coolsmiley:
. Nu ti-ai fi dorit sa-ti traiesti relatia cu el acum si aici, si cat tine, tine?nu mi-as fi dorit asta, drept pentru care am ales sa pun punct in acel stadiu. probabil datorita intuitiei, din momentul in care am aflat varsta lui, subconstientul l-a respins ca posibil partener. daca m-as fi raportat exclusiv la simturi, categoric as fi avut parte de-o aventura, insa nu asta e ceea ce caut eu.
dar avea un defect cu care nu m-am putut impaca neam. :)am si io o lista de defecte...intolerabile >:D
tMult adevar spun cele 3 reguli.Comunicarea si respectul reciproc cred ca sunt esentiale, pt,ca iubirea poate trece dar daca primele doua reguli exista iubirea se transforma in prietenie.O ea ii spune lui ;vreau sa ne despartim ,iar el derutat ii spune de ce? eu te iubesc! ea raspunde , da dar nu iti sunt draga.Cred ca acel ;drag;este este esential in orce fel de relatie.
Spune vocea: cele 3 regili sunt...
1. comunicare
2. respect reciproc
3. amor de calitate.
Nimic nou, nesemnificativ; dar... impactul constientizarii? Cator din viata noastra aduce adevarul sa putem recunoaste ca viata poate fi traita in aceste elemen
Spune vocea: cele 3 regili sunt...sunt perfect de acord, o relatie nu are cum sa mearga daca nu bifezi toate cele 3 elemente O0
1. comunicare
2. respect reciproc
3. amor de calitate.
ati reusit sa va autocunoasteti atat de mult incat sa va puteti controla firul gandurilor in asa fel incat sa va influentati dispozitia indiferent de evenimentele de peste zi ? ???
Este vreo diferenta intre indragostire si iubire?Repet, si eu ca sunt perfect de acord cu autoarea articolului. Cred ca starea de indragosteala trece dupa vreo 2-3 ani ,o teorie super vehiculata ca si explicatie pt esecul relatiei de cuplu.
[url]http://stelagheorghe.blogspot.ro/2010/06/diferenta-dintre-fi-indragostit-si-iubi.html[/url] ([url]http://stelagheorghe.blogspot.ro/2010/06/diferenta-dintre-fi-indragostit-si-iubi.html[/url])
Guess, eu am ajuns la faza in care as putea sa scriu eu astfel de articole, ca stiu deja unde ma duce cu gandul paragraful urmator.e foarte bine Caroline daca ai ajuns in acest punct. eu din unele articole aflu inca lucruri noi, altele ma ajuta doar sa constientizez anumite trairi/situatii/alegeri pe care la momentul respectiv le tratasem poate superficial sau nu am putut lua o decizie obiectiva. dupa un timp, in care lucrurile se sedimenteaza, altfel pot discerne. (ma refer aici strict la situatiile cu incarcatura afectiva, ca in rest iau foarte rapid decizii). indiferent din ce categorie fac parte, pentru mine articolele sunt de un real folos. si sper ca si voua (sau unora din voi.) :)
Repet, si eu ca sunt perfect de acord cu autoarea articolului. Cred ca starea de indragosteala trece dupa vreo 2-3 ani ,o teorie super vehiculata ca si explicatie pt esecul relatiei de cuplu.asa-i Emi53, specialistii spun ca indragostirea dureaza intre cateva luni si 2-3 ani, iar dupa se alege o cale: ori relatia continua, transformandu-se in una de iubire, ori partenerii se despart.
"Omul a uitat cine e cu adevărat. Nu este nevoie de nici un război, de nici o luptă; nu este nevoie nici de gelozie, nici de ură. Viaţa este atât de scurtă, iubirea este atât de preţioasă... Iar atunci când poţi să-ţi umpli viaţa de iubire, de armonie, de bucurie, când poţi să o transformi într-o poezie şi ratezi, eşti singurul răspunzător de acest lucru, tu şi nimeni altcineva."
Am convingerea ca acelasi lucru se petrece si intre oameni: poti transmite foarte mult doar "ënergetic". a fost o vreme cand am studiat putin asta. Urmaream shimbarea de atitudine a celor din jur in functie de "semnalul" meu interior, fara manifestare catre exterior. Pur si simplu modificam intentia, gandul si fara sa privesc macar acea persoana, atitudinea i se schimba. Cred ca daca am fi mai constienti de puterea noastra energetica.... sau mai bine nu? :)hai ca-i culmea, mica ;D...
Ar fi interesant sa putem dez. acest subiect, nu stiu pe ce topic....pe spiritualitate sau aici :)
Apropos de sincronicitate, eu citesc "Atingerea cuantica"... ca sa nu ma plictisesc prea tare cand imi fac orele matinale de plaja in balcon. ::) Dezvoltare personala nu sugereaza ca suntem subdezvoltati. ;D Eu i-as zice mai degraba dorinta de a evolua. Si, ca sa continui apropos-ul, de cand m-am apucat sa citesc cartea am dat absolut intamplator peste doua cunostinte vechi, cu care nu mai vorbisem de 8, respectiv 30 de ani... ambii sunt in prezent promotori ai unei retele de MLM de medicina cuantica. :buck2:am primit aceasta carte cadou de la o prietena draga acum 3 zile :thumbup:
Daca o mai fi ceva intamplator, atunci nu e pentru noi... cre'ca noi trei suntem deja surori de cruce. :P
Carol, si eu mi-am propus sa citesc "atingerea cuantica". :)si io mi-am dorit sa citesc cartea si dorinta s-a materializat mai repede decat m-as fi gandit O0
da, se simte ca suntem "surori". energetic. :)
E prima data cand sricu pe acest forum. Mi se pare ca aveti idei interesante!
Eu cred ca daca as reusi sa ma accept cu bune cu rele nu m-as mai simti asa de singura.
Tare bine mi-ar prinde daca mi-ati recomada ceva lecutri in acest sens
E prima data cand sricu pe acest forum. Mi se pare ca aveti idei interesante!
Eu cred ca daca as reusi sa ma accept cu bune cu rele nu m-as mai simti asa de singura.
Tare bine mi-ar prinde daca mi-ati recomada ceva lecutri in acest sens
E prima data cand sricu pe acest forum. Mi se pare ca aveti idei interesante!
Eu cred ca daca as reusi sa ma accept cu bune cu rele nu m-as mai simti asa de singura.
Tare bine mi-ar prinde daca mi-ati recomada ceva lecutri in acest sens
Vrei ca miracolele sa devină o prezenţă zilnică în viaţa ta?
Seminar gratuit "Atrage abundenta in viata ta" [url]http://www.atrageabundenta.ro/evenimente[/url] ([url]http://www.atrageabundenta.ro/evenimente[/url])
suna foarte interesant; daca mai sunt locuri, sigur voi merge; ma fascineaza accesarea "opulentei" ;) multumiri!daca mergi, te rog spune-mi si mie impresiile, daca merita sau nu; la bucuresti se tin primele cursuri, la mine ajung abia pe 9 oct...pare departe. si rabdarea nu e punctul meu forte (berbec, ce vrei! :blush:)
Eu m-as duce la un seminar de vindecare de fascinatia opulentei si de consumerism... unul la care sa invat cum sa ma hranesc cu soare si cum sa ma deplasez prin levitatie si teleportare si cum sa imaginez o lume fara bani... si fara vitrine cu pantofi. :Pprobabil ca se tin si astfel de cursuri, dar banuiesc ca nu-s f multi cei interesati, cel putin nu in Ro. ai vazut filmuletul cu Jasmuheen (sper ca i-am scris bine numele), mi s-a parut foarte interesant, dar imposibil de realizat pt mine, in acest stadiu de evolutie spirituala. sau poate o fi doar o autolimitare, mai stii?!
probabil ca se tin si astfel de cursuri, dar banuiesc ca nu-s f multi cei interesati, cel putin nu in Ro.
Eu m-as duce la un seminar de vindecare de fascinatia opulentei si de consumerism... unul la care sa invat cum sa ma hranesc cu soare si cum sa ma deplasez prin levitatie si teleportare si cum sa imaginez o lume fara bani... si fara vitrine cu pantofi. :P
daca mergi, te rog spune-mi si mie impresiile, daca merita sau nu; la bucuresti se tin primele cursuri, la mine ajung abia pe 9 oct...pare departe. si rabdarea nu e punctul meu forte (berbec, ce vrei! :blush:)
Eu m-as duce la un seminar de vindecare de fascinatia opulentei si de consumerism... unul la care sa invat cum sa ma hranesc cu soare si cum sa ma deplasez prin levitatie si teleportare si cum sa imaginez o lume fara bani... si fara vitrine cu pantofi. :P
fac rezumat si-mi dai nota ;)
Asta-i adevarat, chiar citeam undeva un studiu ca astfel de "puncte critice" apar doar in tarile in care exista opulenta de zeci de ani, fiindca toate fenomenele sunt sinusoidale. Romania abia a inceput sa urce panta asta... daca nu pica vreun meteorit, mai are de "recuperat" mult pana la varf si abia dupa aceea se va gandi si la reversul medaliei. Studiul respectiv facea o comparatie foarte plastica: din punct de vedere al consumerismului, tarile din fostul bloc comunist sunt precum un transsexual: exagereaza cu toate ca sa recupereze toti anii in care nu a avut ce isi dorea.
Insa tocmai mi-ai adus aminte ca acum cativa ani circula pe email un spam cu o invitatie la astfel de seminarii... erau niste tabere organizate in creierii muntilor, nu mai retin exact. Atunci nu am dat importanta mesajului, dar daca imi mai parvine o data, o sa-l studiez. ;)
Steliana, eu n-as indrazni sa-ti dau tie note. ;)
exista o solutie mai simpla la toate aceste probleme...
indragostiti-va! ve-ti uita sigur de toate si orice dorinta va trece pe level 2 primand intotdeauna dorul de cel iubit...
parerea mea. :crazy2:
nu am spus ca trebuie musai sa te indragostesti de "cineva"... poti sa te indragostesti in fiecare secunda de "ceva"...frumos spus...subscriu O0
poti gandi : " cum naiba reuseste o colega sa-si cumpere in fiecare luna o pereche noua de pantofi ?"
sau poti gandi:"colega iar si-a cumparat pantofi, dar ce frumos este cerul azi sau cat de frumos rasare soarele peste orasul poluat"...
daca in fiecare clipa esti indragostit de viata, aceasta te rasplateste inzecit...
plec la piata sa cumpar fo doo kg de opulenta ;D va dau si voua! ;)
nu am spus ca trebuie musai sa te indragostesti de "cineva"... poti sa te indragostesti in fiecare secunda de "ceva"...asa e, vezi partea plina sau partea goala a paharului. singurul lucru care-a contact ori de cate ori am cazut in genunchi a fost tocmai faptu' ca's indragostita de viata. Nu ambitii, orgolii- "va arat eu cine sunt"- nu demonstratii. Nimeni n-are de demonstrat nimic, nimanui. de ex, tu de ce esti indragostit zilele astea? :)
poti gandi : " cum naiba reuseste o colega sa-si cumpere in fiecare luna o pereche noua de pantofi ?"
sau poti gandi:"colega iar si-a cumparat pantofi, dar ce frumos este cerul azi sau cat de frumos rasare soarele peste orasul poluat"...
daca in fiecare clipa esti indragostit de viata, aceasta te rasplateste inzecit...
materializarea intentiei - participare: baza rezultatului: increderea ca ceea ce stiu va fi prezezentat sub alta forma, combinatii de nuante; potentialul - sa vad cat pot acumula din doua milioane de informatii x doua ore; actiunea - sa ies din zona de confort, sa accesez mai mult decat pare posibil.astept cu interes impresiile :)
pentru ca nu am garantii profit de oportunitate; doar combinatia 4 - 6 - 8, ma poate face sa renunt;
4, se arata! etajul 13! :2funny:
plec la piata sa cumpar fo doo kg de opulenta ;D va dau si voua! ;)
De ce m-am nascut?
imi place cum suna :)
toata puterea si bogatia sta doar... in noi!
Corect! Da' de pantofi sa nu-mi dai, ca-i cheltui. ;D
un link catre un articol pe care il recomand ...
sunt multe prostii scrise acolo, dar si foarte mult adevar.
[url]http://www.femeia-si-matrimonialele-pe-internet.8m.net/[/url] ([url]http://www.femeia-si-matrimonialele-pe-internet.8m.net/[/url])
un link catre un articol pe care il recomand ...
sunt multe prostii scrise acolo, dar si foarte mult adevar.
[url]http://www.femeia-si-matrimonialele-pe-internet.8m.net/[/url] ([url]http://www.femeia-si-matrimonialele-pe-internet.8m.net/[/url])
un link catre un articol pe care il recomand ...
sunt multe prostii scrise acolo, dar si foarte mult adevar.
[url]http://www.femeia-si-matrimonialele-pe-internet.8m.net/[/url] ([url]http://www.femeia-si-matrimonialele-pe-internet.8m.net/[/url])
Cred ca vorbim de doua fatzete diferite ale aceluiasi lucru. Eu de 99%, tu de 1%. Nu ca si nivel de speranta, ci de calitate a oamenilor care populeaza astfel de site-uri. Cel mai frecvent impediment cand cauti pe cineva este ca majoritatea celor de varsta noastra sunt deja "putin luati"... in cautare de alternative paralele.
Nu am cautat in mod special, dar am "navigat" putin de curiozitate. Nu toti cauta aventura propriu-zisa, ci tot felul de alternative... "prieteni", relatii imaginare etc. De unde trag concluzia ca oamenii nu numai ca nu sunt monogami, dar si cand sunt, prefera sa "vorbeasca" cu un computer inainte de a incerca macar sa o faca direct cu partenera/partenerul. Vorbesc de oamenii normali la cap, nu de psycho, ca sunt si de-astia destui...
Viata nu se schimba in bine neaparat prin altcineva, ci prin sine insusi. Pe mine cand ma intreaba cineva daca nu vreau sa-mi refac viata, zic ba da, de vreo 3 ani incoace exact asta fac, imi refac viata. ;)
perfect de acord cu tine. si ca s-o schimbam ar fi bine sa facem lucrurile altfel decat le facem de obicei. am citit pe undeva ca nu e nebun mai nebun decat acela care, facand aceleasi lucruri, vrea sa obtina rezultate diferite. mi se aplica si mie, deocamdata ma aflu in zona aceea de oarecare confort, de unde inca nu-mi vine sa ies. ca intr-o apa calduta, placuta. dar va trebui sa ies la un moment dat, sunt constient de asta, apa ori se va raci la un moment dat ori va fierbe. ;)
Delta a fost o ocazie de a schimba apa calduta, necurgatoare, cu Dunarea si varsarea ei in mare. :)
Delta a fost o ocazie de a schimba apa calduta, necurgatoare, cu Dunarea si varsarea ei in mare. :)
"Dacă vei şti să răspunzi la aceste întrebări, relaţia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor înceta spontan a se mai intersecta. Asta nu înseamnă că-l vei uita sau că vei tânji după el. Dacă ai înţeles mesajul pe care-l purta special pentru tine, sentimentul tău va fi de recunoştinţă.
o poveste ... :)
o batrana doamna din scotia, care atunci cand ajungea la o intersectie arunca un bat in aer, obisnuia sa mearga in directia indicata de acesta. intr-o zi, un barbat a vazut-o la o asemenea raspantie de drumuri, aruncand batul de trei ori. a intrebat-o: de ce arunci batul in aer? ea a raspuns: il las pe dumnezeu sa hotarasca in ce directie s-o apuc. el a intreba-o in continuare: dar de ce l-ai aruncat de trei ori? batrana i-a raspuns: pentru ca in primele doua aruncari mi-a indicat directia gresita! sa se faca voia domnului, dar cum vrem noi! ...
dintre toate chestiile pe aceasta tema care se vehiculeaza la kilogram, tona, kilometru, povestioara asta, steliana, mi se pare foarte inteligenta si cu mult talc. :applause:eu ma bucur ca am acces la toate aceste informatii si ca-s atat de multe, imi folosesc liberul arbitru si aleg ce mi se potriveste. :)
o poveste ... :)
sa se faca voia domnului, dar cum vrem noi! ...
Mai zi, ca-mi place!
Da`daca domnu`tau e un copil care incurca lucruri? c-asa-i place lui si asa i se pare interesant! Nu-i mai bine sa-si vada el de ale lui si sa ma lase pe mine inplatapace? Hmmm, lucruri pe care le facem fara sa asteptam nimic in schimb...dap, prieteni, familie, iubiti/iubite, ce treaba are musiu aci? Si-apai daca intr-adevar vreau ceva, doar bomba atomica (o fi si asta alt nume al lui :D) sau madam cu coasa (asta sigur lucreaza pentru el, nu?) ma poate opri! Unde e el? Pana la urma, dovada suprema ca-s stapanul vietii mele e aceea ca o pot incheia in ce moment vreau eu! Ia sa vedem, poate el sa ma opreasca?
Vorba ta, suntem asi la teorie ;D
Dap, my dear bro. Ce sa-ti trimit de la tara ca sa-ti treaca? Oaresce buruieni (cica flori s-ar numi) is bune? (acu`am descoperit si eu ca le am, cu toate ca ele saracele stau la poarta -la poarta, da?- din vremuri imemoriale) Sau un pastil? (astupat cu un cornet de inghetata, logic!). Ti-as da capul meu, ca sigur n-o sa te doara, da`o sa te doara restul ;Dflorile acelea sunt din gradina ta? sunt frumoase. :) multu'. :)
Dumitru Constantin Dulcan
Citit! :)Eu am descoperit cartea in biblioteca fiului meu si mi-e greu sa o las din mana; cineva de pe forum a spus ca nu trebuie sa cauti, cartea te alege singura.
Eu am descoperit cartea in biblioteca fiului meu si mi-e greu sa o las din mana; cineva de pe forum a spus ca nu trebuie sa cauti, cartea te alege singura.
Mie asa mi s-a intamplat, mai ales ca fiu-meu nu o citise si nu a putut sa-mi spuna nimic despre ea.
rog bit si matei sa-l asculte pe Dulcan, in linkul de mai sus. Da o explicatie sintetica a concluziilor unei cercetari de o viata.
si partea 2
multumesc, micaela, voi fi ascultator :)asculta cand ai rabdare. sper sa-ti deschida o fereastra. :)
multumesc, micaela, voi fi ascultator :)
asculta cand ai rabdare. sper sa-ti deschida o fereastra. :)
nu zi asa...uneori poti sa cobori sau sa urci si o banala treapta...si e o nenorocire
Anul viitor, la mine la Pensiunea Sibiel, se vor desfasura 10 tabere de autocunoastere de cate 6 zile. Organizator va fi Andy Szekely. Este al 6 an de colaborare cu el.
Un link catre site-ul lui. Are acolo postat un video interesant despre...cum se fac banii!
[url]http://www.andyszekely.ro/#sthash.uNH8smJS.dpbs[/url] ([url]http://www.andyszekely.ro/#sthash.uNH8smJS.dpbs[/url])
Astept cu interes detaliile, cand vor fi disponibile. :)
As fi vrut daca asa fi fost un om cu bani sa fac asta des, sa invit cat mai multi, sa incerc sa recompensez pe toata lumea pt bucuria si multumirea pe care mi le-a adus acest proiect! Dar nu sunt o persoana bogata, cum nu sunt de altfel nici saraca. Fac si ofer atat cat pot si eu.
Asa cum v-am mai spus, in aceiasi masura in care multi dintre voi imi multumesc si admira ce am facut, in aceiasi masura trebuie sa va intorc si eu multumirile si recunostiinta mea. Este mare lucru in viata sa vezi ca un lucru la care ai pornit de la zero, ai gandit si muncit, se si materializeaza si reuseste! Nimic nu poate sa aduca satisfactie mai mare!
m-as baga la una de arta culinara. ^-^
Pe mine nu m-au tinut in loc nici timpul, nici distanta, nici banii cand a fost vorba de un proiect care mi-a stranit interesul. Am investit si-n carti, si-n cursuri, in bootcamp-uri si nu regret nicio clipa experientele respective. Din toate am avut ceva de invatat.
Va doresc timp!!!"
Hai ca ma grabesc.''
Cele 28 de Legi Universale ale Succesului
e ideal ca fiecare sa stie cit se poate de clar ce vrea sa faca in viata si cum va ajunge la acel punct in detaliu...
Uite ce buna este dezbaterea, nu m-am gandit la o tabara de arta culinara, desi am fost si la o specializare pt promovarea actiunilor corporate de gatit in comun....O0
Deci cu siguranta va fi inclusa in calendar. Bucatari am si inca foarte buni, mai cunosc si altii care se pricep foarte bine, avem unde, avem de ce... Super idee!
timpul ... include si bani si distanta ... si tot ceea ce vrea el si noi, sa luam in consideratie. insa ... daca timpul isi fixeaza determinarea pe o perioada necunoscuta intre "ghilimicile afective - sanatate -" ... astfel incat sa-ti poata tina departe orice implicare in ceea ce iti doresti cel mai mult ... cum il "fentezi"???nu am inteles ce-ai vrut sa spui, steliana. poti reformula? :)
Total de acord, Guess, subscriu 100%!ii consider nepotriviti pentru mine si imi vad de viata mai departe.
Da' ce se ne facem cu barbatii cand ii apuca "feminitatea" lor si se relaxeaza prea mult la umbra laturii materne a femeii din viata lor? :tomato:
Am gasit acest articol si mi-a placut, contine mult adevar...Nu prea stiu daca e locul lui aici, am cautat "razboiul sexelor" desi e mai degraba "de cugetat" la asta decat de "razboi" ::)
E ceva mai lung articolul, dar sper sa aveti rabdarea sa-l cititi. Eu zic ca merita :)
"O femeie trebuie sa poata avea incredere ca preiei controlul daca ea isi relaxeaza latura masculina. Acest lucru e adevarat din punct de vedere financiar, sexual, emotional si spiritual. Barbatul nu trebuie sa faca toata treaba, dar trebuie sa fie capabil sa conduca, daca iubita lui vrea sa se relaxeze fara teama in feminitatea ei.
Unele femei vor sa aiba controlul tot timpul. Dorinta de a conduce, de a manevra telecomanda sau de a alege orasul in care sa locuiti este o dorinta masculina, atat la barbati, cat si la femei. Daca iubita ta are o esenta sexuala mai masculina, in majoritatea timpului va prefera sa aiba controlul asupra directiei vietilor voastre. Insa daca iubita ta are o esenta sexuala feminina, vor fi momente cand ar vrea sa se relaxeze intr-un mod placut si sa renunte la control. Ar vrea sa se relaxeze in feminitatea ei si sa te lase pe tine sa iei deciziile. Daca tu nu esti capabil sa preiei controlul, daca nu cunosti directia in care vrei sa mergi, iubita ta va simti ca eziti. Va trebui sa preia din nou controlul, de vreme ce tu nu esti in stare. Si nu va putea sa se relaxeze. Ea va continua sa faca pe barbatul chiar daca nu mai poate.
Cu cat e mai relaxata in feminitatea ei, cu atat va fi iubita ta mai stralucitoare. Ai observat probabil ca stralucirea iubitei tale se poate schimba instantaneu. Intr-un moment poate parea stearsa si obosita. Apoi, poate dupa ce o lauzi sau o surprinzi cu un dar plin de iubire, dintr-odata straluceste. Arata cu 15 ani mai tanara. Ridurile de pe fata ei au disparut in cateva secunde. Daca vrei ca iubita ta sa poata sa se relaxeze in feminitatea ei si sa afiseze stralucirea ei naturala, atunci trebuie sa o eliberezi de obligatia de a avea controlul. Asta nu inseamna ca trebuie sa faci pe seful cu ea. Inseamna ca trebuie sa stii incotro te indrepti si cum vei ajunge acolo, in toate privintele, inclusiv financiar si spiritual.
Daca ai cea mai mica incertitudine sau indoiala in legatura cu viitorul tau financiar, iubita ta va simti. Nu e nevoie sa spui nimic despre asta. Ea va simti indoiala sau ambiguitatea in corpul tau, in ochii tai si in tonul vocii tale. Nu trebuie sa faci multi bani, trebuie doar sa fii responsabil de finantele tale si sa te gandesti la viitorul tau. Ai putea alege sa fii calugar; ceea ce conteaza este sa fii lamurit, raspunzator si orientat din adancul intelepciunii tale. Atunci, iubita ta se poate relaxa. Stie care este pozitia ta si ce planuri ai. Iti poate simti integritatea. Poate avea incredere in directia ta, pentru ca stie ca provine din adancul inimii tale. Nu pluteste in aerul nesigurantei tale, ci sta pe o baza solida, baza pe care ai oferit-o cu claritatea ta. Si ea intuieste ca mai importanta este directia ta spirituala. Incotro se indreapta relatia voastra? Ce inseamna vietile voastre? La ce se rezuma totul? Cum veti continua voi doi sa evoluati fara sa va blocati in rutina mediocritatii? Daca iubita ta simte ca ti-ai pierdut directia spirituala, va cauta ea directia si va incerca sa ti-o impuna si tie, deoarece tu nu pari sa ai una. Daca simte ca esti cu totul cufundat in munca, de exemplu, iar cand nu esti obsedat de cariera esti absorbit de televizor, atunci se va intreba: Asta-i tot? La asta se rezuma relatia noastra? Asta e cea mai mare viziune pe care o vede iubitul meu? Daca simte ca duci lipsa de claritate financiara sau spirituala, nu se va putea relaxa cu tine. Va incepe automat sa isi dirijeze propria viata si probabil si pe a ta. Isi va dezvolta propria directie masculina, deoarece tie iti lipseste. Si, facand asta, stralucirea ei se va diminua.
Cu cat pari mai ambiguu, din punct de vedere material si spiritual, cu atat mai mult va simti nevoia sa isi reverse energia si atentia in propria ei directie si propriile scopuri masculine. Pentru unele femei, asta e minunat; au nevoie sa isi dezvolte propria energie masculina. Alte femei, insa, si-au dezvoltat deja latura masculina. Ar vrea sa aiba ocazia sa isi relaxeze latura masculina si sa o primeasca pe a ta ca dar. Cum iti poti da seama daca orientarea iubitei tale e benefica pentru ea? Daca devine din ce in ce mai implinita si fericita pe masura ce isi urmeaza directia, atunci e bine pentru ea. Daca devine din ce in ce mai stresata, incordata si iritabila emotional, atunci genereaza directie masculina excesiva. Se forteaza intr-un mod care poate indica adeseori iresponsabilitatea ta.
Cum poti fi mai responsabil? Nu neaparat facand mai multa treaba. Devii mai responsabil cunoscandu-ti scopul cel mai profund si apoi armonizandu-ti planul material cu cel spiritual in functie de acesta. Pentru ca iubita ta sa se relaxeze in stralucirea ei si in fericirea feminina, are nevoie sa simta ca poate urca in trenul tau si ca acesta merge exact acolo unde vrea si ea sa mearga. Nu conteaza daca iubita ta castiga mai multi sau mai putini bani decat tine sau chiar daca ea castiga toti banii in relatie. Ceea ce conteaza este daca poate simti claritatea ta plina de iubire, intelepciunea ta si siguranta directiei tale. Atat timp cat poate simti ca iei in calcul finantele si ca pui in ordine viata voastra impreuna astfel incat sa se poata manifesta iubirea cea mai profunda si darurile cele mai depline, ea va putea sa aiba incredere in hotararea ta masculina si sa se relaxeze in inima ei stralucitoare feminina."
Ramona N.
ca sa vezi cum se leaga lucrurile....mai ales acum esti "barbata" casei. acum- in rol asumat (pe principiul "asta-i situatia, n-am ce face")- ai chef de par involburat si fuste. (fara 'mnealui din cadru, sa n-ai la cine si de ce avea pretentii....). aia e, ca fara pretentii nu se poate. daca n-ai pretentii concretizate la al' de langa tine, mai bine si mai bine lipsa.
cat am fost maritata, ma imbracam deseori in pantaloni si preferam tunsorile mai scurte. de cand m-am dezmaritat :), in mod inconstient, am regasit bucuria imbracarii fustelor si am simtit nevoia sa-mi las parul lung. :)
una dintre marile nemultumiri (nu neaparat rostite, dar simtite puternic in interioru-mi) care m-au decis sa iau hotararea divortului a fost exact faptul ca "el", prin pasivitate, delasare etc... ma obligase intr-un fel sa devin "barbata" familiei, persoana responsabila care trebuia sa tina haturile intotdeauna, in problemele importante si stresante, mai ales... fara odihna, fara dreptul de a fi "slaba" si vulnerabila macar in anumite momente...pentru ca stiam ca nu avea cine sa ma inlocuiasca la carma "carutei". eram "barbata" familiei fara ca eu sa-mi fi dorit deloc rolul dominant in cuplu. o democratie pe picior de egalitate, in care pe rand, ba unul, ba altul sa fi preluat greul mi-ar fi convenit mult mai mult..te inteleg foarte bine, mica, pentru ca am trecut si eu pe acolo...si acum nu mai conteaza, cel putin pentru mine.
Iote ca facem si noi dezvoltare personala: invatam sa dosebim un Chivas de 12 ani de unu` de 18, preferam sa ne vedem mai departe de copilarie (ca de! suntem egali in drepturi. Da` si in obligatii!!! asa ca decat sa-ti car sarsanalele, mai bine rup X-Boxu` cu baietii pe FIFA 13) si invatam aritmetica cum trebe (adica 1x 40 nu prea e egal cu 2x 20).....si acuma fii amabil pe cat esti de dragutz si fa oleaca de traducere la ce-ai zis colea. da' asa, pe intelesu-mi nededat la finetzuri.
Oricum, uite (cum zise si Mica si Caroline), tot va place sa fiti barbate. Pai faceti-o cu norma-ntreaga!
Asa ca, in epoca lui "eu", "mie" si "al meu", de ce as fi eu altfel? Mai da-o dracu` de persoana I plural!
ca sa vezi cum se leaga lucrurile....Este inedit sa constati evolutia unei relatii prin prisma hainelor...
cat am fost maritata, ma imbracam deseori in pantaloni si preferam tunsorile mai scurte. de cand m-am dezmaritat :), in mod inconstient, am regasit bucuria imbracarii fustelor si am simtit nevoia sa-mi las parul lung. :)
cand m-ati vedea cu fulgi in par sau palida de pus in racla, abia atunci sa stiti ca mai am 2 zile si mor.
ca sa pun punct interventiei mele: pot sa fiu in tandem si cu jack spintecatorul ca nu renunt la manichiura, si camasi mulate, si rimel...si...etc. si margele! neaparat margele! cand m-ati vedea cu fulgi in par sau palida de pus in racla, abia atunci sa stiti ca mai am 2 zile si mor.Lilule, ce nu-ti face tie nici jack spintecatorul mi-au facut mie parabenii din cosmetice... :(
Este obositor sa fii "barbatul din casa", dar la fel de obositor este sa si lupti sa-ti sustii parerile sau sa combati tardiv decizii deja luate.
Sic... barbatii nu pot sa poarte fuste si rochii! ;D
ba pot si e teribil de fun cand o fac. ;D
place-place ;D mai ales cu barbita si mustacioara "opulenta" si baticut pe cap ;Dda, pe tocuri, cu pilozitatea atavica intacta pe membrele inferioare. ;D
Lilule, ce nu-ti face tie nici jack spintecatorul mi-au facut mie parabenii din cosmetice... :(Pai zii asa, Miculina........ :slap:!!!! Nu te mai fardai din cauza de parabeni, nu pen' ca 'mnealui era insensibil la problemele organizatorice de forma si fond!!!... oO
Pai zii asa, Miculina........ :slap:!!!!ca tot ii corectam pe altii pe alt topic :slap:
ca tot ii corectam pe altii pe alt topic :slap:
e buna vorba aia cu paiul si barna.... :magic:
Pai zii asa, Miculina........ :slap:!!!! Nu te mai fardai din cauza de parabeni, nu pen' ca 'mnealui era insensibil la problemele organizatorice de forma si fond!!!... oO
fetilii, relax! toti oamenii greseste :(subscriu, mai ales ca silviu a nimerit numarul corect de i-uri la apelativu' de Caracal. ;D
nici n-am afirmat asa ceva. Carol zicea ceva de genul si eu o inteleg foarte bine.Miiiica 13!!!! unde-ti e simturili umorului???!!!! (si plizzzz! verifica-ma din cate iiii-uri am pus si cate erau corecte...i count on iu! )...
Mie mi-au venit de hac parabenii, dar ceva urme fine de creion dermatograf de la Burjois, si rosu de levres din cutiuta mai merg... :buck2:
subscriu, mai ales ca silviu a nimerit numarul corect de i-uri la apelativu' de Caracal. ;D
Miiiica 13!!!! unde-ti e simturili umorului???!!!! (si plizzzz! verifica-ma din cate iiii-uri am pus si cate erau corecte...i count on iu! )...
Anul viitor, la mine la Pensiunea Sibiel, se vor desfasura 10 tabere de autocunoastere de cate 6 zile. Organizator va fi Andy Szekely. Este al 6 an de colaborare cu el.
...cum se fac banii!
Dacă omul încearcă în forul său interior să se auto convingă că el nu iubeşte pe cineva...
Exact la asta meditam eu astazi... Uneori, nu trebuie nici macar sa vorbesc eu sau prin altii, doar citesc, vorbesc altii (incusiv @Steliana, mai sus) si pentru mine. ;)
...cunoscandu-Te din ce in ce mai bine, antrenandu-Te spre o cautare de sine si o cautare a propiilor puteri.
Daca doresti cu adevarat sa reusesti in viata, este esential sa scoti la iveala toate resursele pozitive, sa le dezvolti. Stiu ca sunt oameni care reusesc si oameni care esueaza. Stiu acest lucru, dar cred ca exista si modalitati de a creea ocazii de a te apropia de succes, de bucuria de a trai. Stiu ca te poti schimba si poti folosi resursele dobandind informatiile potrivite, cunoscandu-Te din ce in ce mai bine, antrenandu-Te spre o cautare de sine si o cautare a propiilor puteri.
MASTERMAIND ?!
Mi-e dor, atat de dor.... In fiecare zi mi-e dor de mine pentru ca in aglomerarea vietii incep adesea sa uit cine sunt!
Ce pareri aveti despre karma? Cat este adevar si cat este imaginatie?O perspectiva interesanta, care ne directioneaza sa ne concentram mai mult asupra noastra. Dar, acest bagaj mai aduna in el si poveri care au devenit ale noastre, transmise din generatie in generatie. Nu, neaparat in sensul ca platim greselile strabunilor. Mai degraba in sensul ca educatia noastra poarta amprenta modelelor din familie, a aspiratiilor care nu ne apartin, ori a tragediilor care au dat un anume curs vietii celor care ne-au dat viata.
Daca ar fi sa dam o definitie plastica a karmei, am putea spune ca este bagajul pe care il purtam in spate toata viata. Este tot ceea ce acumulam in prezent si tot ceea ce am strans in trecut, prin gandurile, actiunile si cuvintele noastre. Karma nu trebuie inteleasa ca pe un ceva rau, sau negativ, sau greu de dus. Dar poate fi si astfel, daca am generat negativitate...
Nu am gasit vreun topic despre astrologie, si ma gandeam daca sunt persoane in acest grup care ar fi interesati de acest subiect. Credeti ca au planetele vreun rol in viata noastra?