Autocunoastere

[Guesswho]

100 de filme motivationale care trebuie vazute intr-o viata

Există filme motivationale care te ating și îți dau noi sensuri. Care odată ce le-ai văzut te vor influența pentru restul vieții tale. Durerea lor seamănă cu ceva din durerea ta interioară.

Altele le vezi cu zâmbetul pe buze și te fac să înțelegi diferit lucruri pe care nu le înțelegeai până atunci.

http://florinrosoga.ro/blog/filme-motivationale-care-trebuie-vazute/?awt_l=MFhvl&awt_m=3vcuq_BgNpHMCuB

[Guesswho]

“Frica noastră cea mai profundă nu este că am fi neadecvaţi. Frica noastră cea mai profundă este că suntem puternici peste măsură. Lumina din noi ne înspăimântă mai mult decât întunericul. Ne punem întrebarea: cine sunt eu ca să fiu strălucitor, minunat, talentat, fabulos? De fapt, cine eşti tu să nu fii toate acestea? Eşti copilul lui Dumnezeu. Faptul că te simţi nesemnificativ nu va schimba lumea. Nu este nimic înălţător în a te micşora pentru ca ceilalţi să nu se simtă siguri în preajma ta. Cu toţii avem menirea de a străluci, aşa cum fac copiii. Ne-am născut pentru a manifesta gloria lui Dumnezeu care se afla în noi. Nu se afla numai în unii dintre noi; se afla în fiecare dintre noi. Şi pe măsură ce lăsăm lumina din noi să strălucească, inconştient dăruim celorlalţi permisiunea de a face acelaşi lucru. Pe măsură ce ne eliberăm de propria noastră frică, prezenţa noastră îi eliberează automat pe ceilalţi.” (Marianne Williamson)

A sta în propria noastră Lumina – aceasta este invitaţia indirectă pe care o lansează în acest documentar autori celebri din domeniul spiritualităţii şi dezvoltării personale cum ar fi Debbie Ford, Deepak Chopra şi Marianne Williamson.

“Asumarea părţilor pe care până acum le-am respins, proiectându-le în întunericul umbrei, reprezintă cea mai sigură modalitate de a ne actualiza întregul potenţial uman. Dacă ne împrietenim cu ea, umbra devine o hartă divină. Citită şi urmată corect, ea ne poate reconecta cu viaţa pe care ar trebui să o trăim, cu personalitatea pe care ar trebui să o avem şi cu contribuţia pe care ar trebui să o oferim societăţii". (Debbie Ford)

puteti viziona online filmul aici: http://drumuricatretine.wordpress.com/2012/06/27/efectul-umbrei-film-documentar/

[steliana]

http://www.marian-rujoiu.ro/video-leadership-530-firewalking/?utm_source=Newsletter__News-extreme_Training&utm_medium=senat.ro&utm_campaign=newsletter_71591

[neo]

citind cele 28 de legi,imi dau seama cate lacune am:))))...bine ca sunt o eroare si nu Dumnezeu,c-asa ni s-a impus sa-l botezam ....culmea este ca Dumnezeul(puteti sa-i ziceti cum va doriti fiecare),a facut erori...si-acum se foloseste de noi oamenii sa i le reparam  ...cine respecta intocmai legile acelea,ajunge mai aproape de Dumnezeu...asta apropos de legi...referitor la razboiul sexelor, sunt de acord,cu un singur amendament...nu este absolut necesar ca cele doua sexe sa aibe genuri diferite...adica ,ceea ce s-a scris in articol ,se intampla infierent daca sexele sunt diferite sau de acelasi gen....intre doua femei , doi barbati sau femeie-barbat,care sunt nevoiti sa aiba o relatie oarecare(casnicie,rudenie,colegi de scoala,serviciu,...,)se intampla la fel...in schimb,daca extirpam "dorinta" organelor sexuale,nu se mai intampla nimic din ceea ce s-a scris in articol...uitati-va la cainii castrati,nu mai devin agresivi,nu mai latra,nu te mai ataca...devin lenesi,indiferenti,nu se mai lupta ptr nimic,nici ptr o catea ....sau uitati-va la oamenii in varsta,ei devin mai pasnici ,mai intelepti,ptr ca isi iau adio de la sex, pe cale naturala,de la agresivitate....ptr ca nu,ce-si doresc femeile?....cavaleri care sa se lupte ptr ele,dar de ce ?...ca sa se faca selectia naturala,sa devenim cat mai puternici la minte ,trup ,suflet si sex...

[micaela]

Am gasit acest articol si mi-a placut, contine mult adevar...Nu prea stiu daca e locul lui aici, am cautat "razboiul sexelor" desi e mai degraba "de cugetat" la asta decat de "razboi" 
E ceva mai lung articolul, dar sper sa aveti rabdarea sa-l cititi. Eu zic ca merita 

"O femeie trebuie sa poata avea incredere ca preiei controlul daca ea isi relaxeaza latura masculina. Acest lucru e adevarat din punct de vedere  financiar, sexual, emotional si spiritual. Barbatul nu trebuie sa faca toata treaba, dar trebuie sa fie capabil sa conduca, daca iubita lui vrea sa se relaxeze fara teama in feminitatea ei.

 Unele femei vor sa aiba controlul tot timpul. Dorinta de a conduce, de a manevra telecomanda sau de a alege orasul in care sa locuiti este o dorinta masculina, atat la barbati, cat si la femei. Daca iubita ta are o esenta sexuala mai masculina, in majoritatea timpului va prefera sa aiba controlul asupra directiei vietilor voastre. Insa daca iubita ta are o esenta sexuala feminina, vor fi momente cand ar vrea sa se relaxeze intr-un mod placut si sa renunte la control. Ar vrea sa se relaxeze in feminitatea ei si sa te lase pe tine sa iei deciziile. Daca tu nu esti capabil sa preiei controlul, daca nu cunosti directia in care vrei sa mergi, iubita ta va simti ca eziti. Va trebui sa preia din nou controlul, de vreme ce tu nu esti in stare. Si nu va putea sa se relaxeze. Ea va continua sa faca pe barbatul chiar daca nu mai poate.

Cu cat e mai relaxata in feminitatea ei, cu atat va fi iubita ta mai stralucitoare. Ai observat probabil ca stralucirea iubitei tale se poate schimba instantaneu. Intr-un moment poate parea stearsa si obosita. Apoi, poate dupa ce o lauzi sau o surprinzi cu un dar plin de iubire, dintr-odata straluceste. Arata cu 15 ani mai tanara. Ridurile de pe fata ei au disparut in cateva secunde. Daca vrei ca iubita ta sa poata sa se relaxeze in feminitatea ei si sa afiseze stralucirea ei naturala, atunci trebuie sa o eliberezi de obligatia de a avea controlul. Asta nu inseamna ca trebuie sa faci pe seful cu ea. Inseamna ca trebuie sa stii incotro te indrepti si cum vei ajunge acolo, in toate privintele, inclusiv financiar si spiritual.

Daca ai cea mai mica incertitudine sau indoiala in legatura cu viitorul tau financiar, iubita ta va simti. Nu e nevoie sa spui nimic despre asta. Ea va simti indoiala sau ambiguitatea in corpul tau, in ochii tai si in tonul vocii tale. Nu trebuie sa faci multi bani, trebuie doar sa fii responsabil de finantele tale si sa te gandesti la viitorul tau. Ai putea alege sa fii calugar; ceea ce conteaza este sa fii lamurit, raspunzator si orientat din adancul intelepciunii tale. Atunci, iubita ta se poate relaxa. Stie care este pozitia ta si ce planuri ai. Iti poate simti integritatea. Poate avea incredere in directia ta, pentru ca stie ca provine din adancul inimii tale. Nu pluteste in aerul nesigurantei tale, ci sta pe o baza solida, baza pe care ai oferit-o cu claritatea ta. Si ea intuieste ca mai importanta este directia ta spirituala. Incotro se indreapta relatia voastra? Ce inseamna vietile voastre? La ce se rezuma totul? Cum veti continua voi doi sa evoluati fara sa va blocati in rutina mediocritatii? Daca iubita ta simte ca ti-ai pierdut directia spirituala, va cauta ea directia si va incerca sa ti-o impuna si tie, deoarece tu nu pari sa ai una. Daca simte ca esti cu totul cufundat in munca, de exemplu, iar cand nu esti obsedat de cariera esti absorbit de televizor, atunci se va intreba: Asta-i tot? La asta se rezuma relatia noastra? Asta e cea mai mare viziune pe care o vede iubitul meu?  Daca simte ca duci lipsa de claritate financiara sau spirituala, nu se va putea relaxa cu tine. Va incepe automat sa isi dirijeze propria viata si probabil si pe a ta. Isi va dezvolta propria directie masculina, deoarece tie iti lipseste. Si, facand asta, stralucirea ei se va diminua.

Cu cat pari mai ambiguu, din punct de vedere material si spiritual, cu atat mai mult va simti nevoia sa isi reverse energia si atentia in propria ei directie si propriile scopuri masculine. Pentru unele femei, asta e minunat; au nevoie sa isi dezvolte propria energie masculina. Alte femei, insa, si-au dezvoltat deja latura masculina. Ar vrea sa aiba ocazia sa isi relaxeze latura masculina si sa o primeasca pe a ta ca dar. Cum iti poti da seama daca orientarea iubitei tale e benefica pentru ea? Daca devine din ce in ce mai implinita si fericita pe masura ce isi urmeaza directia, atunci e bine pentru ea. Daca devine din ce in ce mai stresata, incordata si iritabila emotional, atunci genereaza directie masculina excesiva. Se forteaza intr-un mod care poate indica adeseori iresponsabilitatea ta.

Cum poti fi mai responsabil? Nu neaparat facand mai multa treaba. Devii mai responsabil cunoscandu-ti scopul cel mai profund si apoi armonizandu-ti planul material cu cel spiritual in functie de acesta. Pentru ca iubita ta sa se relaxeze in stralucirea ei si in fericirea feminina, are nevoie sa simta ca poate urca in trenul tau si ca acesta merge exact acolo unde vrea si ea sa mearga. Nu conteaza daca iubita ta castiga mai multi sau mai putini bani decat tine   sau chiar daca ea castiga toti banii in relatie. Ceea ce conteaza este daca poate simti claritatea ta plina de iubire, intelepciunea ta si siguranta directiei tale. Atat timp cat poate simti ca iei in calcul finantele si ca pui in ordine viata voastra impreuna astfel incat sa se poata manifesta iubirea cea mai profunda si darurile cele mai depline, ea va putea sa aiba incredere in hotararea ta masculina si sa se relaxeze in inima ei stralucitoare feminina."
Ramona N.

asta este teribil de adevarat....
e scrisa de o femeie. stie despre ce vorbeste. 
una dintre marile nemultumiri  (nu neaparat rostite, dar simtite puternic in interioru-mi) care m-au decis sa iau hotararea divortului a fost exact faptul ca "el", prin pasivitate, delasare etc... ma obligase intr-un fel sa devin "barbata" familiei, persoana responsabila care trebuia sa tina haturile intotdeauna, in problemele importante si stresante, mai ales... fara odihna, fara dreptul de a fi "slaba" si vulnerabila macar in anumite momente...pentru ca stiam ca nu avea cine sa ma inlocuiasca la carma "carutei". eram "barbata" familiei fara ca eu sa-mi fi dorit deloc rolul dominant in cuplu. o democratie pe picior de egalitate, in care pe rand, ba unul, ba altul sa fi preluat greul mi-ar fi convenit mult mai mult.. cred ca nu i-am iertat niciodata asta, desi n-am constientizat decat foarte tarziu.
cat e de adevarat ce spune doamna aceasta...

[micaela]

ca sa vezi cum se leaga lucrurile....
cat am fost maritata, ma imbracam deseori in pantaloni si preferam tunsorile mai scurte. de cand m-am dezmaritat , in mod inconstient, am regasit bucuria imbracarii fustelor si am simtit nevoia sa-mi las parul lung. 

[Caroline]

Mica, nu te mai citez, ci subscriu oricum, ca deja e proverbial... eu nu numai ca nu mai purtasem o fusta de ani, da' nici macar nu-mi mai faceam manichiura si nu ma mai fardam. Jumate de dulap sunt rochite acum... de vara, de iarna... 

[Lili Zamfirescu]

....Adica era asumat in subconstient rolul de barbatu' casii..D'aci pantalonii, par scurt, lipsa fard (normal, daca vezi un barbat ca se fardeaza...nu bun..). Respect de sine praf si pulbere??? ..Nu ca spun, da' vreau sa zic ca nici in cele mai negre momente din trecutu'mi relational "glorios" n-am renuntat la unghii ingrijite, la haine care sa ma avantajeze, la culori, la cosmetica. Adica de ce sa nu-mi arda sa arat mai bine?? Si culmea! Atunci aveam parul mai mare ca acum!!!  (plizzzz...nu-mi spuneti ca din cauza parului acum sunt in faza aplicarii teoriei masculinitatii asumate !!!!)

[Lili Zamfirescu]

ca sa vezi cum se leaga lucrurile....
cat am fost maritata, ma imbracam deseori in pantaloni si preferam tunsorile mai scurte. de cand m-am dezmaritat , in mod inconstient, am regasit bucuria imbracarii fustelor si am simtit nevoia sa-mi las parul lung. 

mai ales acum esti "barbata" casei. acum- in rol asumat (pe principiul "asta-i situatia, n-am ce face")- ai chef de par involburat si fuste. (fara  'mnealui din cadru, sa n-ai la cine si de ce avea pretentii....). aia e, ca fara pretentii nu se poate. daca n-ai pretentii concretizate la al' de langa tine, mai bine si mai bine lipsa.

[micaela]

Da, Lilule, si acum sunt nevoita sa fiu "barbata" casei, dar e altceva...nici macar nu stiu sa explic "altceva" cum... Probabil ca in stresurile si oboselile mele crestea si revolta vazand ca eu trebuie mereu si fara odihna sa trag la jugul carutii in care se afla si un indolent (eufemism, da?) cu un cap mai mare ca mine (din pacate slab mobilat) si 25 de kilograme in plus, caruia i se parea normal sa fie asa...Am incercat de cateva ori sa las lucrurile din mana si sa-l fac sa le (mai) preia si el...prafu' s-a ales... a trebuit sa le rezov tot eu si cu intarziere...
in privinta tendintelor vestimentare masculine cred ca inconstient voiam sa-l frustrez si eu pe el de latura mea feminina, asa cum el ma forta sa-i suplinesc absenta unei doze mari de barbatie.
Acum n-am ce face...pe cine sa frustrez, Universu'? nu stiu exact de ce, dar ma simt mai feminina acum decat atunci cand eram langa un munte de barbat dar caruia ii placea sa ma impinga in fata cu orice pret si el sa se degreveze de orice responsabilitate. Cu tristete constat ca si acum incearca sa faca acelasi lucru in privinta copiilor... unde nu-s "cele doua" (egal cvasi-rotunde, ma-ntelegi? ), nu-s si gata.
acum ca mi-am revarsat frustrarea, pot sa-mi beau cafeaua.   

[Guesswho]

una dintre marile nemultumiri  (nu neaparat rostite, dar simtite puternic in interioru-mi) care m-au decis sa iau hotararea divortului a fost exact faptul ca "el", prin pasivitate, delasare etc... ma obligase intr-un fel sa devin "barbata" familiei, persoana responsabila care trebuia sa tina haturile intotdeauna, in problemele importante si stresante, mai ales... fara odihna, fara dreptul de a fi "slaba" si vulnerabila macar in anumite momente...pentru ca stiam ca nu avea cine sa ma inlocuiasca la carma "carutei". eram "barbata" familiei fara ca eu sa-mi fi dorit deloc rolul dominant in cuplu. o democratie pe picior de egalitate, in care pe rand, ba unul, ba altul sa fi preluat greul mi-ar fi convenit mult mai mult..

te inteleg foarte bine, mica, pentru ca am trecut si eu pe acolo...si acum nu mai conteaza, cel putin pentru mine.
da` ce nu pricep eu e de ce barbatii (marea lor majoritate) nu mai vor sa fie barbati, sa-si asume responsabilitati, sa fie capul familiei, cavalerul pe care femeia sa se poata baza....o intrebare la care n-o sa aflu (probabil) niciodata raspuns. 

[bit]

Iote ca facem si noi dezvoltare personala: invatam sa deosebim un Chivas de 12 ani de unu` de 18, preferam sa ne vedem mai departe de copilarie (ca de! suntem egali in drepturi. Da` si in obligatii!!! asa ca decat sa-ti car sarsanalele, mai bine rup X-Boxu` cu baietii pe FIFA 13) si invatam aritmetica cum trebe (adica 1x 40 nu prea e egal cu 2x 20).
Oricum, uite (cum zise si Mica si Caroline), tot va place sa fiti barbate. Pai faceti-o cu norma-ntreaga!
Asa ca, in epoca lui  "eu", "mie" si "al meu", de ce as fi eu altfel? Mai da-o dracu` de persoana I plural!

Stii, americanii au o vorba: "why buy the cow..."

[Lili Zamfirescu]

Iote ca facem si noi dezvoltare personala: invatam sa dosebim un Chivas de 12 ani de unu` de 18, preferam sa ne vedem mai departe de copilarie (ca de! suntem egali in drepturi. Da` si in obligatii!!! asa ca decat sa-ti car sarsanalele, mai bine rup X-Boxu` cu baietii pe FIFA 13) si invatam aritmetica cum trebe (adica 1x 40 nu prea e egal cu 2x 20).
Oricum, uite (cum zise si Mica si Caroline), tot va place sa fiti barbate. Pai faceti-o cu norma-ntreaga!
Asa ca, in epoca lui  "eu", "mie" si "al meu", de ce as fi eu altfel? Mai da-o dracu` de persoana I plural!

....si acuma fii amabil pe cat esti de dragutz si fa oleaca de traducere la ce-ai zis colea. da' asa, pe intelesu-mi nededat la finetzuri.

[micaela]

ca Lilu zic si eu. ori fusesi excesiv de fin pentru neuronu-mi obosit, ori esti tu foarte obosit, insa rezultatu-i acelasi: nu pricepuram neam ce vrusesi a zice dvs., bre. 

1. pricepusi gresit. nu ne place deloc sa fim barbate (mie nu), da' daca-n jungla in care traim n-avem un barbat adevarat cu care sa facem o echipa echilibrata, suntem nevoite a supravietui devenind astfel. si-apoi, daca tot  e conjunctura de asa natura ca tre' sa fii 80% yinu' familiei, atunci de ce sa mai si suporti un individ care-ti strica energia cu minciunele, lasitati, mutre, fitze etc.... sa nu detaliem, aici? ca nu-i vorba de puterea muschiului purtator de plase ci de puterea aceea interioara care te face sa te simti in siguranta alaturi de el, stiind ca atunci cand e greu, si nu (mai) poti, el este acolo si preia carma sau face echipa cu tine, nu zace-n indiferenta si inactiune, lasand lucrurile s-o ia pe campii. Nu generalizam chestiunea, vorbim de barbatii nostri (fosti)... Exista si barbati care mai au la purtator chestiunile de baza (2 si cvasi-rotunde), dar parca sunt tot mai putini... sau poate ca asa a fost intotdeauna dar noi femeile nu observam stand intre peretii casei si delectandu-ne doar cu frecatul rufelor si indeletnicirile din cratita.. Se pare ca faptul ca ni s-a deschis orizontul nu ne-a fost favorabil..
2. nu inteleg ce e cu eu, mie, al meu... daca folosim "eu" aici e pentru ca ne dam de exemplu pe noi insine.

si-ai spus "mai da-o dracului de persoana I plural"  Ai gresit de ti-a iesit subconstientu' prin taste? si eu vad ca "Noi" functioneste tot mai dificil si tot mai rar.

[Caroline]

Ca sa nu ne mai "certam" - vorba vine - Bit, eu am inteles ce vrei sa zici, da' asta numai datorita experientei de Canada, asa ca o sa ma straduiesc sa exemplific cu asta:

La noi, feminismul e un moft promovat politic de UE. In Canada (si alte tari civilizate) nu a fost si nu este un moft... acolo femeile chiar nu aveau drept de vot in anii '70 si nu mergeau la facultate... in schimb se bazau pe formula magica "In spatele oricarui barbat puternic...". Aceasta extrema se intalneste inca la femeile din Rusia (am citit despre asta), in care o femeie se bucura in tacere ca barbat-su e "copilu' mare" care nu se ocupa de nimic... deci nici de contabilizarea banilor casei sau a timpului liber al nevestei. Nu glumesc... sunt inca multe femei in Romania care jinduiesc dupa asemenea statut... mai ales cand au si ce contabiliza, in afara de prostia sotului. 
De la aceasta extrema, acu' in Canada, urmare a miscarilor feministe, s-a ajuns la extrema cealalta: o femeie se considera jignita si se uita la tine cu dispret daca ii oferi locul in autobuz. Adica, ce, cu ce e ea mai slaba decat un barbat, sa nu poata sta in picioare?! Nici de data asta nu glumesc, e pe bune!
Ce se intampla in Romania? In fapt, egalitatea (a nu se citi identitatea) femeii cu barbatul nu a fost niciodata o problema. Comunismul a oferit acces la studii, locuri de munca si functii in egala masura ambelor sexe. Deci n-am ajuns nici la extrema Rusiei, nici a Canadei. Totusi, manipularea mass-media este atat de mare incat creeaza o falsa nevoie, aceea ca femeia sa fie mai egala decat barbatul... lucru la care barbatii se crucesc si aleg sa-si ia jucariile si sa plece (in lumea lor, daca nu au curajul sa plece de tot)... nejustificat. Adica sa faca ce-a zis Bit.  Fals! Eu cred ca la noi femeile nu si-au pierdut niciodata nici feminitatea, ca si canadiencele, si nici identitatea, ca rusoaicele... sunt chiar acolo unde trebuie... cu conditia sa nu va mai uitati, mai, atata, nici la talk-show-uri, nici in gura soacrelor - mame de baieti.