Dependentele

[Caroline]

Si ca sa nu ne intoarcem, urmeaza ascetismul... placerea suprema, derivata din non-placeri. Scuze, poate ca sunt sarcastica, dar am considerat dintotdeauna ca nerecunoasterea placerii ca mod de viata e o culme a ipocriziei. Exista o placere ascunsa chiar si in masochism, vendeta, autoflagelare etc. Parerea mea - acest gen de placere este cel mai parsiv, fiindca condamna toate celelalte placeri firesti, naturale. Religiile sunt o apoteoza, de fapt, a placerii sublimate in scopuri nobile. Cat de nobile sau nu... faptele vorbeste. 

[Emi 53]

Eu am fost dependenta de tigarii.ani de zile am fumat fiind sigura ca ma las cand vreau,tipic pt un dependent. fiind o fire cu multa vointa  am realizat cam tot ce imi puneam in cap. Socul mare a fost cand mi-am dat seama ca aceasta dependenta este o adevarata provocare , ca vointa nu este suficienta ,pt. ca vointa aveam nu fumam,informatii medicale aveam pt. ca aceasta imi este meseria,rational stiam tot, dar eu ma simtiam trista si fara chef de viata.Ce ma ajutat pe mine a fost o noua perceptie asupra mea adica pur si simplu am acceptat ca sunt dependenta ,ca  trebuie sa recunosc ca am o problema ,ca nu imi scade respectul de sine pt. ca am o problema.In final am iesit invingatoare ,nu mai fumez de 10 ani.Prin exemplu personal am ajutat multi pacientii, pur si simplu recunoscand in fata lor ca si am avut o problema si am invins-o.asa ca daca eu am putut oricine poate. succes

[almi_gabi]

emotionanta Emi povestea ta ! redescoperirea ta ca persona te-a ajutat sa treci peste o dependenta care isi demonstrase puterea! as vrea ca multi oameni sa reuseasca ceea ce ai reusit tu si sper ca exemplul tau sa ii ajute
felicitari! 

[Caroline]

Eu am fost dependenta de tigarii.ani de zile am fumat fiind sigura ca ma las cand vreau,tipic pt un dependent. fiind o fire cu multa vointa  am realizat cam tot ce imi puneam in cap. Socul mare a fost cand mi-am dat seama ca aceasta dependenta este o adevarata provocare , ca vointa nu este suficienta ,pt. ca vointa aveam nu fumam,informatii medicale aveam pt. ca aceasta imi este meseria,rational stiam tot, dar eu ma simtiam trista si fara chef de viata.Ce ma ajutat pe mine a fost o noua perceptie asupra mea adica pur si simplu am acceptat ca sunt dependenta ,ca  trebuie sa recunosc ca am o problema ,ca nu imi scade respectul de sine pt. ca am o problema.In final am iesit invingatoare ,nu mai fumez de 10 ani.Prin exemplu personal am ajutat multi pacientii, pur si simplu recunoscand in fata lor ca si am avut o problema si am invins-o.asa ca daca eu am putut oricine poate. succes

Eu nu m-am simtit niciodata "vinovata" ca sunt dependenta de nicotina, ba mai mult, abia de curand am trecut de la faza cu fumatul e cool la m-am plictisit sa mai fumez, trebuie sa fac o schimbare. Si mi-am propus ca din vacanta sa-mi schimb modul de viata total, de la vicii la ceva mai multa organizare si miscare... Nu stiu nici eu ce o sa ma fac cu depresia inerenta sevrajului, nici cat o sa ma tina perseverenta mea ioc. Da' daca de fiecare data cand vreau sa ies pe balcon la tigara, ies ca sa fac cate 20 de genoflexiuni, poate-mi "trece". 

[Guesswho]

io n-am vicii, ce ma fac? 

[Caroline]

Asa ceva nu se poate. Toti avem vicii... mai mult sau mai putin. Ale tale cred ca sunt gatitul zilnic si mersul la sala. 

[almi_gabi]

Toti avem vicii... mai mult sau mai putin.

de fapt viciile/ dependentele sunt atasamente 

[Caroline]

Exact, Gabi, multumesc pentru precizare. Chiar si instinctul de posesiune asupra propriului copil sau a partenerului "din prea multa dragoste" poate merge pana la viciu. Acu' sper sa nu se supere Guess pe mine... 

[silviu]

io n-am vicii, ce ma fac? 

mergi la manastire

[Guesswho]

Asa ceva nu se poate. Toti avem vicii... mai mult sau mai putin. Ale tale cred ca sunt gatitul zilnic si mersul la sala. 

nop, nu-s dependenta nici de sala, nici de gatit..le practic de placere, dar nu obsesiv 
din cate stiu eu, dependenta de ceva se manifesta mereu, ori la sala merg doar de 4 opri/sapt, de 2 ori la fitness si de 2 ori la zumba...ce sa mai spun ca in ultima luna n-am ajuns decat la jumate din sedinte, din diverse motive 
de gatit sigur n-o fac zilnic, deci nici asta nu-l bifez 

Exact, Gabi, multumesc pentru precizare. Chiar si instinctul de posesiune asupra propriului copil sau a partenerului "din prea multa dragoste" poate merge pana la viciu. Acu' sper sa nu se supere Guess pe mine... 

ei, aici cred ca ma incadrez, simt nevoia instinctiva sa-l stiu in siguranta, dar in acelasi timp vreau sa cresc un barbat, asa ca, chiar daca am stat pe ghimpi ieri, l-am lasat in excursie, sa fie cu colegii, sa se simta bine, sa vada locuri noi, sa petreaca momente frumoase. asta e ceva ce simt eu, dar incerc sa-l las liber sa se manifeste, sa exploreze, sa invete din propriile greseli. stiu ca prea multa grija, cocoloseala poate avea efecte grave asupra dezvoltarii emotionale a unui copil si ma straduiesc sa nu fiu mai "closca" decat ar fi normal.
in cuplu n-am avut astfel de probleme, au avut libertate deplina, fiecare a folosit-o asa cum a considerat. 
nu-ti fa  griji Caroline, n-am de ce sa ma supar...am intrat pe SC experimental si ....vad ca am ramas, imi plac oamenii cu care discut, sper sa va si cunosc la un moment dat face to face. interesul meu aici e sa ma destind alaturi de voi, in nici un caz sa supar pe cineva sau , dimpotriva, sa ma supar eu pe cineva. inca mai am simtul umorului...

[bit]

Eu stau sa ma gandesc ca daca ar fi fost fizic posibil (nu stiu, interfata neurala sau orice alt gen de augmentare) sa am o conexiune permanenta la net (la purtator  ), o aveam de mult. E dependenta? Probabil. Eu prefer sa o vad ca pe o extensie informationala utila (impersonala, totusi), o banca de date uriasa, un fel de memorie exterioara creierului. Plus ca-i si o platforma de comunicare excelenta.

[rocky]

daca ai lucra in IT probabil ca nu ti-ai mai dori acea conexiune la net permanenta :p

n-as considera statul pe net in sine ca o dependenta, ci mai degraba actiunile si tabieturile utilizatorului cind sta pe net, la fel si in cazul calculatoarelor

[bit]

Dap si nici 16 nu mai am. Cunosc. Si totusi imi mentin ideea. Atat cat va mai fi liber si internetul. Cat despre tipic al activitatilor, n-am.

[almi_gabi]

sa mai fac o mica precizare si anume - una este un hobby si alta este o dependenta - eliberarea de dependente/ atasamente nu inseamna sa intoarcem spatele in mod automat lucrurilor care ne intereseaza/ relatiilor/ persoanelor/ etc ci sa nu ne agatam de ele, sa nu le lasam sa ne produca stres sau frustrare caci aici este linia de demarcatie  intre ceva placut si  dependenta

[bit]

sa mai fac o mica precizare si anume - una este un hobby si alta este o dependenta - eliberarea de dependente/ atasamente nu inseamna sa intoarcem spatele in mod automat lucrurilor care ne intereseaza/ relatiilor/ persoanelor/ etc ci sa nu ne agatam de ele, sa nu le lasam sa ne produca stres sau frustrare caci aici este linia de demarcatie  intre ceva placut si  dependenta

Bine, prin prisma celor spuse de tine, schimb eticheta: nu e dependenta, e necesitate. Asa cum percep io necesitatea. Nu primara, stringenta, insa necesitate.