Scrise de noi > Articolele noastre

Craciunul copilariei

<< < (3/15) > >>

deli_a:
Amintirile mele seamana mult cu ale lui Gigi, fara cantat de colinde cu toata familia nu se concepea seara de Ajun... o data, tata a adus acasa un varf de brad argintiu de 3 metri, am fost fericita sa-l impodobesc, eram deja mai marisoara... desi stiam cine e Mosu', n-am fost dezamagita, atata timp cat tinea cont de ceea ce scriam eu in scrisoricile catre el... n-o sa credeti, dar i-am cerut Mosului si mi-a adus, facandu-ma fericita, almanahul Scanteia (plin cu povestiri frumoase si jocuri, asa il consideram eu) si o cutie de Carioca !!!! cred ca aveam vreo 11-12 ani... stiu multe colinde si poezii de Craciun de la bunica mea, care nu uita sa puna pe foc ibricul cu tuica diluata si indulcita pe cand veneam inghetata de afara  ;) 

admin:
Si eu, si eu am primit o gramada de almanahuri! Mi-ai adus aminte Delia! Eram innebunit dupa sport atunci, citeam din scoarta in scoarta tot ce se scria, apoi mai aveam Urzica, oooh, cat imi placeau caricaturile si umorul de acolo!

silviu:
io ii ceream mosului almanahul Playboy ;D eram precoc :strong:

Mari_a:
Am podul plin de almanahuri!  :)  Din anii'70 pana incoace... Fostii chiriasi au furat cam tot ce se putea fura de pe acolo, inclusiv setul, colectia de papusi Barbie ale lu' fii-mea... Dar de carti nu s-au atins  :D
Of, mai Gigi, ce ne pui tu acuma sa ne amintim... Acuma e alt pod, nu mai e casa, nu mai e camera in care venea Mosu' odinioara... Nu mai e nimic din ce-a fost...
Casa veche avea doua corpuri, de-o parte si de alta a curtii, care atunci mi se parea imensa. Pe la mijloc era un molid pe care il stiu cu o retea de beculete d-alea de lanterna, colorate cu vopsea si cu globuri argintii imense in el pana haaat, incoace, cand a crescut mai mare decat casa si cand am crescut si noi... Eram cinci veri - doua fete si trei baieti. Toti ne faceam de treaba pe langa ligheanul cu sorici, ori cu coca de cozonaci... Bunica framanta cate douazeci si mai multi, pentru toata familia... Dupa joaca de-o zi in frig prin curte, pe strada sau pe lacul inghetat din fundu' gradinii, noi cadeam rapusi, dar ea statea noaptea si-i cocea... Dimineata ii gaseam aliniati pe-o parte, pudrati cu zahar si separati dupa umpluturi: astia cu mac, astia cu nuca, astia cu rahat, astia cu cacao... Si in mijlocul mesei unu' cu de toate, pentru noi... Pe ala ne bateam care sa apuce bucata a mai mare, ca altfel stiam ca pana-n ziua de Craciun nu se umbla la ceilalti... La fel cu placintele cu mere, cu branza, cu dovleac... marginile erau ale noastre, restul erau asezate frumos pe platouri si puse pe prispa, la racoare... Era o prispa cu parmalâc si inchisa cu geamuri... Acolo faceam "pomul de iarna", ca in casa era prea cald si se usca repede... Cate stelute din carton imbracate in poleiala stransa de la ciocolata am facut... Si "lanturi" din hartie colorata si cate si mai cate... Sub pom "Mos Gerila", cum eram noi invatati ca-i zice, mie imi lasa in special papusi, iar fratelui meu, desigur, masinute... Papusi din anii '60,  cu cap de portelan si trup din carpa, asemanatoare cu asta...

Am avut o Anastasia ruseasca, maaare, imbracata tot asa in dantele, cu par roscovan prins in coc si cu doua cozi impletite... Avea si manutele din portelan si manichiura facuta cu rosu...
Papusi din plastic de pe la inceputul anilor '70...

Papusi cu par, de la Aradeanca, aparute mai tarziu...

Dar si multe jucarii din lemn: casute, mobilier pentru papusi, leagane, balansoare cu capete de cai, trenulete, masinute, jocuri de construit, table cu numaratoare, caluti cu roti, tot felul de animalute de asamblat si cate altele... Stiam ca tata lucra la "arta lemnului" unde se faceau si jucarii. Cautand azi poze cu jucariile copilariei, am constat ca inca se mai fac! Noi le aveam pe toate!...

Astia, cand ma suparam pe ei, ii puneam la distanta unu' de altu'.

Cred ca de-aia mi-am dat seama de timpuriu ca nu exista Mos Gerila... Doar atunci cand eram foarte mica aveam emotii cand ma intalneam cu el la bâlci la Obor... Eram mandra ca aveam hainuta rosie ca a lui... Eram clasa I si singura din scoala care avea haina de blana "de urson"!

In Ajun bunica ne ducea la biserica, sa ne impartaseasca... Si, desigur, umblam cu colinda prin sat... Plecam de cu noapte pe la vecini si rude cu "Buna dimineaaaata la Mos Ajun!"... Ne intorceam cu traista plina de nuci, mere, covrigi, biscuiti, colaci... Ah, colacii calzi inmuiati in vin rosu si tavaliti prin zahar... Bunica facea un lighean plin, iesea la poarta si-i dadea de pomana celor ce treceau pe drum... Pentru bunicu', care s-a dus cand eu eram foarte mica...
Incepand din ziua de Craciun si pana la Sfantu' Vasile pe la noi se perindau rudele. Acolo in sat, toata lumea era ruda cumva cu toata lumea, daca nu de sange, atunci prin alianta. Si nu exista vreun neam caruia tata sa nu-i fi facut ceva din lemn prin casa... Bucuria noastra cea mare era ca toti cei care veneau ne aduceau si noua cate ceva... un dar cat de mic, un nimic... Dar "Mosul" pe care-l asteptam cu cea mai mare emotie era una dintre surorile lui tata, care era sportiva de performanta si umbla mult prin strainatate... Venea rar pe la noi, uneori n-o vedeam decat o data pe an, de Craciun... Ea ne aducea tot felul de minunatii ultracolorate si lucitoare... dulciuri nemaivazute, cutii uriase de carioca, de culori si guashe, globuri, beteala, instalatii de lumini pentru pom, tot felul de jocuri cu care sa ne facem de lucru si de jucarii - imi amintesc de cele care noua atunci ni se pareau a fi super-tehnologie, pentru ca se invarteau cu cheia... motociclisti care goneau in cerc ori broaste care sareau... si ne lua la toti la fel, ca sa nu ne batem!
Cea mai mare petrecere era pe 1 ianuarie, de Sf.Vasile, cand o sarbatoream pe bunica-mea bulgaroaica, Vasila...
Eh, numai noi, copiii de odinioara, si mama mai suntem pe-aici... Restul sunt toti acolo in sat, aliniati pe randul al doilea de la gard, in cimitirul vechi... Pe tata l-am condus pe ultimul drum prin zapada, chiar intr-o zi geroasa de Craciun... De atunci nici un Craciun n-a mai fost ca inainte. Si acum, inainte de cozonaci, mama face coliva.

ludmila:
Craciunul copilariei......oh, ce amintiri....Am copilarit intr-un sat din Bucovina impreuna cu cele doua surori ale mele si o gasca de prieteni.....O Doamne.... ce timpuri!
Aroma Craciunului era insotita de coptul „invirtitei”de pe la noi, cu multa nuca si rahat, cu colacei... facea mama in cuptor cate o suta de bucati, asa se recompensau colindatorii atunci,  cu  colacei, mere , nuci... rar care dadea cate 1 leu. Taiatul porcului era iarasi motiv de sarbatoare, mancam sorici , pregateam carnatii, chisca, toba....
Ce nu pot sa uit de Craciun este faptul ca  „Mos Gerila” aducea.... portocale,  iar noi credeam ca doar atunci, iarna,  se coc portocalele!.....
In satul meu bucovinean,  de sarbatori  doar fetele mergeau cu colinda iar baietii cu uratul......Bradul nostru avea lumanari de ceara care se prindeau cu un cleste pe crenguta, artificii si bomboane de pom....pe care noi, nerabdatoare  le mancam si ca sa nu se observe ca din prima seara au disparut , inveleam in acel staniol dopuri de pluta......deh..copiii!

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă