Frica de sinceritate ... care trebuie sa recunoastem, de cele mai multe ori, nu ramane nepedepsita 
ai dreptate, de ce ti-e frica de aia nu scapi

On topic: Discutia de la Cine face primul pas, m-a adus pe aici.
Vorbim mult despre comunicare si, uneori o diluam si o reducem la ...a vorbi, a discuta, a spune.
Dar stim cat de mult conteaza cum spunem, cand spunem...
Ma amuza (asa sfarsesc, in amuzament de mine, de altii sau de situatie, lucrurile care la inceput ma irita si ma enerveaza

) cum ne incapatanam sa consideram unele lucruri ca fiind...de la sine inteles. Cum tot spunem:
1. I-am dat de inteles. Serios? Cum? De fapt nici nu conteaza. Intrebarea e - am facut ceva ca sa aflu daca celalalt a receptat mesajul meu asa cum cred sau imi doresc?
2. Ar fi trebuit sa inteleaga Asa... Cu siguranta o fi inteles ceva. De cele mai multe ori altceva, nu neaparat mai rau, doar diferit. Ca doar fiecare prelucreaza mesajele dupa stiinta si experienta proprie. Si, nu intotdeauna imaginea din mintea mea e identica cu cea din mintea celuilalt. Pentru asta exista intrebari, feedback.
3.Ghicirea gandurilor s-o lasam mentalistilor . De ce sa-l supui pe celalalt la acest efort de a ghici ce iti doresti, ce iti place, ce te supara? Doar dupa o cunoastere reala, indelunga si profunda a celuilalt poti spera ca stii, intelegi. Sau cand exista asemanari si o legatura empatica, poate si putin telepatica. In rest nu te poti astepta sa te intelegi din priviri, sa stii pur si simplu ce gandeste, simte sau doreste celalalt. Dar e cunoastere, nu vrajitorie. Un rezultat al unui proces, al construirii relatiei prin comunicare, nu un dat.