Evolutia limbii intra la "comunicare"?
Pun aici un text dintr-un mail care circula ca viral pe net. Eh, iata ca am evoluat si eu, cu termenul "viral"! Imi amintesc ca cineva povestea ca s-a amuzat copios cand pe usa unei pensiuni din Chisinau a intalnit un afis cu textul "ANGAJAM DERETICĂREASĂ"!
Dupa umila mea parere, ceea ce autoritatile de acolo numesc "limba moldoveneasca" este o romana veche, arhaica, neevoluata (a carei evolutie a fost vremelnic intrerupta de... rusa obligatorie). Nu stiu, s-ar putea sa bat campii, dar eu asa vad... Cert este ca-mi place dulsiele grai moldoviniesc!
Mai ales cum il canta Zdob si Zdub!
Cat despre textul de mai jos - nu stiu cine l-a scris, parca l-am mai citit pe undeva, dar nu mai stiu pe unde (poate chiar pe-aici!
). Daca nu ma insel, e scris de Plesu. Nu-s eu calificata sa-l comentez, vreau doar sa zic ca mi se pare absolut firesc ca limba sa evolueze. Daca o face mai repede decat poate onor Academia sa scrie un DOOM, cine ce vina are?
"Îmi plac cuvintele străine naturalizate. Mai dezmorţesc limba. În timp, unele rezistă, altele dispar. A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate, de sus în jos, în Ţările Române. Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul al XIX-lea au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic. Rusismele din anii '50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale... După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze (observatie personala: achiesa nu e de dupa 1989, e termen juridic din dreptul civil roman). Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin?
Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, fotbalistul de doi bani si menajera hoata care vroia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate şi reclamele (advertaizingurile) vazute în engleză. Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii. Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant. Cismarii sunt designeri. Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie. Nici gând. S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei. Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un sprit, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.
Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.
Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi.
Nu mai realizăm, ci implementăm.
Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie.
Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.
Nu mai consimţim, ci achiesăm.
Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.
Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must!
Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni.
Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.
Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.
Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti si creatoare de fashion.
Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm in expectaţiunea unui feed-back pozitiv.
Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş şi superior "Hai să-mi bag..." sau cu concluzia absolut academica: "Un căcat!"
