Caruselul intradevar superingenios, iar individul care rotea la un moment dat la el,super haios. Dintr-un cos iesea un cap, o mogaldeata, ce simpatic era si copilasul.
Atmosfera aceea de la Festivalul carnatului si palincii de la Debrecen era una atat de placuta si desi plin de lume era si relaxanta! Lumea bucuroasa, dar o bucurie linistita, asezata, nu hahaiala noastra zgomotoasa, care-ti zgarie timpanele cand intri intr-o incinta plina de oameni. Chioscurile aranjate, cei care serveau frumos imbracati, iar despre ce gateau, ...fara cuvinte! Erau chioscuri in care se felia si servea pt degustare in permanenta, am apucat si eu la cateva feliute de carnati de vanat (mistret si cerb cred), la niste branzeturi de capra extraordinare si la niste bucatele de carnati uscati. Toate extraordinar de bune. Chiar ma batea gandul sa incerc o colaborare si pe langa serile sasesti care le mai organizez la Sibiel sa fac si unele unguresti, dar cu produse aduse de acolo.
Pe scena se canta Jazz, era un band Dr. Vank, pacat ca au inceput doar cand noi ne pregateam de plecare. Cred ca daca la noi la un astfel de festival s-ar canta un gen "destept" de muzica, lumea ar crede ca organizatorul sau a inebunit sau este prieten cu cantaretii. Muzica aceea dadea bine, era chiar de acolo, am fost surprins sa constat ca jazz-ul merge perfect si in astfel de ocazii.
Csarda de la Hajdu este un loc in care m-as duce in fiecare vineri, daca as stii si melodiile pe care le canta teterasii. Mi s-a parut ca e ceva intim, familial, ca ai intrat intr-un grup, nu intr-un local. Mi-ar fi placut si mie sa cant cu ei, daca as fi stiut versurile. Era o masa vecina cu a noastra care a cantat tot timpul. Toti erau unul si unul, ziceai ca sunt niste honvezi din aia mari si ferchezuiti in costumele lor cu fireturi. Intre ei unul cu o figura atat de tipica ugrilor, incat ziceai ca-i coborat intr-o carte sau film. Asteptau acordurile teterasilor si incepeau si ei. Asta nu insemna ca era acolo un vacarm sau o galagie care ar fi putut deranja de la masa pe cineva. Toti care cantau o faceau la modul ponderat, fara ragete si incercari de iesire in evidenta.
Aaah si ce au bun acolo este palinca, mama-mama ce buna si ce fructoasa. Simteai para pana in gat. Nu-ti ardea gatul, dar nu era nici moale. Era atat cat trebuia sa-ti cada bine. Si noua tuturor ne-a cazut.
