Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: admin din Miercuri, 24 Februarie 2010, 20:10
-
Daca vrei sa-ti faci prieteni, trebuie ca in primul rand sa ai de unde, deci sa fii inconjurat de oameni. Nimeni nu-ti va bate la usa, in timp ce tu esti cufundat in tabieturi cotidiene.
Intra intr-un club, intr-o asociatie cu oameni cu care ai hobby-uri, indeletniciri, dorinte, interese comune. Desi majoritatea prieteniilor se leaga intre persoane care nu au nimic in comun, totusi existenta unor aptitudini comune, creste posibilitatea unei conversatii si a planificarii unor actiuni impreuna.
Foloseste net-ul, leaga prietenii virtuale. Poti sa intri intr-o comunitate sau poti initia un grup intim. Cauta subiecte care te intereseaza si te starnesc. Transforma apoi comunicarea virtuala in una reala. Atentie insa, incearca inainte de a te intalni cu un posibil viitor prieten sau cu un grup, sa analizezi si sa cantaresti bine daca ca iti este potrivit si daca nu te poate afecta negativ.
Practica sporturi de echipa. Nu te jena ca nu esti performant ca altii, important este sa participi. Partidele de fotbal, de volei, de baschet, creaza cadrul unor prietenii de echipa, de multe ori foarte stranse. Pe terenul sau in sala de sport poti intalni noi prieteni, disponibilitatea la amicalitate fiind destul de mare acolo.
Inscrie-te voluntar in actiuni in care crezi si care iti sunt la indemana. Din pacate la noi forma aceasta de participare este destul de rara si se intalneste in general pe palierul de educatie superioara. Daca nu gasesti un proiect care ti se potriveste, propune tu unul. O poti face pe forumuri de trafic, acolo unde esti sigur ca vei fi citit. In actiunile de voluntariat prieteniile se leaga foarte usor, cu motivatia unei stari de emulatie si participivitate, ambele propice pt cadrul unei amicitii.
Comunica cu cei pe care ii intalnesti. Dezvolta-ti abilitatea si nevoia de conversatie in spatiu real. Nu va feriti de a vorbi cu vanzatorul de ziare, cel de la magazinul din colt, cu oricine ti se pare apt si disponibil de a purta o discutie cu tine. Daca esti la randul tau provocat la o discutie, incearca sa nu fi scurt, sa nu dai raspunsuri evazive
Nu te feri sa privesti in ochi si sa zambesti. Fa-o cu naturalete si firesc, fara sa dai senzatia de artificialitate. Ai insa grija sa nu fie interpretativ. Intr-o conversatie sa nu dai niciodata impresia ca te plictiseste si ca nu te intereseaza
Nu-ti fie teama de ridicol sau de situatie stanjenitoare atunci cand simti nevoia antamarii unei conversatii. Daca persoana este total necunoscuta abordeaza subiecte “usurele”, chiar daca iti par “tampitele”. Ele sunt capabile sa sparga gheata si sa urneasca un dialog. Discuta despre vreme, despre masina lui, despre un obiect vestimentar care-ti place, solicita-i ajutorul pentru alegerea unui cadou potrivit etc.
Tine discutia in zona pozitiva. Daca ai sa incepi sa te plangi de ceva, cu siguranta interlocutorul nu va avea rabdarea si disponibilitatea de a te asculta.
Daca n-ai reusit sa te prezinti la inceputul conversatiei, fa-o obligatoriu la sfarsit. Poti folosi de exemplu: “Oh, apropo, imi cer scuze, nu m-am prezentat. Ma numesc…..”. Automat si cealalta persoana are sa faca acelasi lucru. Fii atent si retine-i numele.
Initiaza o intanire, dar concretizeaz-o doar in conditiile in care si cealalta persoana isi va arata disponibilitatea. Nu da o intalnire unei persone de care ti se pare ca nu mai poti scapa, in conditiile in care nu o agreezi total.
Afla daca are un loc preferat in care merge (parc, restaurant, club etc) si daca ti se pare potrivit, poti sa te autoinviti sau sa determini cealalta persoana sa te invite. Fixeaza temporar intanirea, nu lasa totul in coada de peste, “ Poate ne intalnim odata acolo…”
Intreaba daca are placerea servirii cafelei sau a unei mese impreuna. Dai astfel posibilitatea unui contac ferm.
Nu presa si nu agasa pe nimeni cu intentia de a ti-l face prieten. Nu stresa, nu asalta pe nimeni cu telefoane, SMS-uri, Emailuri, nu incerca sa intri prea repede in intimitatea cuiva. Poti sa sperii persoana pe care ti-o doresti prietena si sa o determine la un pas in spate.
Fii un prieten bun. Odata ce ai pornit o potentiala prietenie trebuie sa participi la ea. Sa stii cand este ziua sa, ce-I place, ce-l dezgusta etc. Trebuie sa stii sa-l feresti de lucruri care nu-I fac placere.
Daca ai o intalnire cu cineva, fa tot posibilul sa ajungi la timp. Nu-ti fa prietenul sa astepte, nu o sa-i placa, cum nici tie nu-ti convine sa bati din picioare asteptand pe cineva. Trebuie sa stii ca scuzele nu au nici un efect in acest caz.
Fii un bun ascultator, incearca si castiga increderea celuilalt pentru a deveni confidentul sau. Nu-l intrerupe, nu schimba brusc subiectul,, incearca sa ai continuitate in conversatie.
Asigura-te ca cel care este pe cale sa-ti devina prieten este o persoana sigura, de incredere. Rolul unei prietenii adevarate este de a avea o persoana in fata careia sa te deschizi, cu care sa poti discuta orice intimitate. La fel si tu pastreaza-i secretele, cladeiste-i increderea in tine, fii corect.
Fii acolo unde trebuie cand un prieten are nevoie de tine. Trebuie sa inveti sa-ti sacrifici din timpul tau daca iti cere sa o faci. Ajutorul trebuie sa fie facut cu placere fara sa razbata ca ti-a fost greu, incomod si neplacut sa-l dai. Daca prietenul tau are nevoie de un umar pe care sa planga, fii acolo.
Alegeti prieteni potriviti. Nu incepe prietenii cu persoane de la care nu ai de invatat nimic si au o influenta negativa fata de cei din jur.
-
Iata un adevar in ceea ce consta o prietenie :
" You can eat and drink together , talk and laugh together , enjoy life together , but you are only real friends when you cried together "
Eu zic sa luati si asta in considerare
-
Timpul este principalul factor care ucide prieteniile . Daca as putea sa fac ca ziua sa aiba 48 de ore sa am timp de munca , de scoala , de familie , de prieteni si de shopping as fi cea mai fericita . Din nefericire omul trebuie sa mai si doarma . Dar poate o sa ajung vreodata si eu ca Eliade sa-mi reduc orele de somn de la zi la zi
-
Daca vrei sa-ti faci prieteni, trebuie ca in primul rand sa ai de unde, deci sa fii inconjurat de oameni. Nimeni nu-ti va bate la usa, in timp ce tu esti cufundat in tabieturi cotidiene.
Cred că este esenţial să cauţi compania oamenilor. Începutul e uneori mai greu decât te aştepţi.
Care ar fi oare metoda care să te facă să priveşti oamenii cu mai multă încredere decât obişnuieşti să le acorzi ?
-
Care ar fi oare metoda care să te facă să priveşti oamenii cu mai multă încredere decât obişnuieşti să le acorzi ?
Buna intrebarea, cine are raspunsul ?!
-
Primul pas spre acest lucru poate fi gasit in topicul "Gandeste pozitiv" . O perceptie pozitiva dar in acelasi timp realista a habitatului in care traim genereaza o aura pozitiva care se va reflecta in toate actiunile tale si care va fi perceputa de cei din jur ca atare
-
Multumesc @Lila, era o intrebare retorica dar am retinut topicul si voi citi.
-
Increderea este un sentiment care se castiga foarte greu si nu exista o reteta generala pentru a-l (re)dobandi. Tine de structura noastra a fiecaruia, cat suntem de suspiciosi, cat suntem de dispusi sa credem. Cat suntem de pozitivi. Pentru ca aici este cheia: pozitivismul si optimismul. Daca simti ca cele doua iti lipsesc, fa tot posibilul sa-ti intre in fire.
Sunt mai multe articole pe forum legate de acest subiect, dar vreau sa accentuez ceva: nu te inconjura de oameni negativi, care doar se plang si ti se pun pe umar. Toata energia lor negativa va fi preluata de subconstientul tau, iar daca esti o fire voluntara, atunci si mai rau, ai sa te incarci de problemele lor fara sansa de a le putea rezolva. Nu sunt dur si nu ma gandesc la prieteni cand ma refer la astfel de persoane care-ti pot dauna. Dar sa stiiti si retineti, o fac INTENTIONAT, poate constient sau poate fara sa-si dea deama, oricum tinta lor este aceiasi, de a se elibera de tensiunea problemelor pe care le au. Fara sa inteleaga sau poate ca da, ca aceasta actiune a lor te afecteaza prin reflexie, pe tine. Trebuie sa te inconjuri de oameni care radiaza pozitivism, dicutiile cu ei va fac foarte bine, spatiul in care se desfasoara acestea trebuie sa fie unul larg, nu stramt si incorsetat, sa simti ca-ti cade tavanul in cap. Parcul, locurile in care te poti recrea, iti vor da o stare de incredere in tine si apoi in ceilalti. Poate ca la multi exista deceptia, dupa experiente traumatizante, si pt asta singurul mod de a scapa este de a sterge cu buretele, de a nu mai reveni din nou si iara, pe ce a fost rau. Sunt atat de multi oameni buni pe lumea asta incat sansa sa-i intalnesti este foarte mare, doar sa vrei.
-
O, da, ai dreptate, increderea se castiga greu, se pastreaza si mai greu, si se poate pierde intr-o secunda...
-
Cred ,de asemenea,ca daca ai prieteni putini nu e chiar motiv de ingrijorate.Important e ca ii ai,si din ce motive ii consideri prieteni.Eu am oarecare greutate sa numesc pe cineva prieten cand de fapt putem fi amici,bune cunostinte,ne simpatizam si ne este suficient.Doar putini trec pragul.Voi ce ziceti?
-
AMICITIA VIRTUALA EXISTA! E ca o frumoasa gradina in care florile nu mor niciodata . Rezista in tacere, la fiecare neintalnire ,la departare. Nu se privesc in ochi persoanele,dar se recunosc dupa inima lor si dupa starea pe care o transmit . Nu se vad lacrimile,tristetea ,nu se vad surasurile sau bucuriile, dar le gasesti de fiecare data . Este nevoie doar de un singur lucru - sinceritate . Motivul pentru care universul este vesnic este faptul ca el nu traieste pentru sine,ci da viata altora in timp ce el se transforma/ toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont./. Viata trebuie pretuita chiar daca e rea sau buna.Visurile,amintirile si cuvintele nerostite dispar in noapte....Timpul nu se intoarce,nu are glas,nu are suflet si inima,nu are visuri si nici cuvinte de iubire.
-
un prieten trebuie sa ti se asemene, sa fi in consonanta cu el, altminteri nu se poate
-
De multe ori ne amagim, confundind alt gen de relatii(amicitia, simpatia, interesele comune, recunostinta etc.) cu prietenia; prietenii adevarati se pot numara de obicei pe degetele de la o singura mina.
-
asa e... de asta exista expresia care ar trebui, poate, sa se numeasca sintagma : prieten adevarat....
-
Ce ziceti de situatia cand ai cunostinte multe pentru ca te considera until? E un sentiment bun,recunosc,sa fii util cuiva - na,ca m-ati blocat,cu 1i sau 2 de ii? - dar apoi? Vine si momentul cand te simti folosit.Dar daca nu ai mai avea aceasta "calitate" s-ar reduce si numarul lor,ai avea mai putini in jur.
-
- cunosc aceasta situatie foarte bine, tu hotarasti daca o mentii sau nu in forma respectiva
- e bine, sa fii , in acest context, se scrie cu doi de i.... stai linistita...
- te referi la cunostinte gen relatii sau cunostinte gen cultura generala ?... sunt aspecte diferite....
- oricum ar fi, trebuie sa scoti la suprafata si celelalte calitati pe care le posesi... si sunt convinsa ca se vor mai aduna oameni in jurul tau... poate nu multi, dar poate mai adevarati....
-
anam.,tu pari sa te cunosti foarte bine.Eu mai degraba ma multumesc asa cum sunt perceputa,nu prea cred ca merita sa arati ce nu se vede usor,fara efort..Multumesc pentru raspuns.Relatii mai putine,ai nevoie de un skill anume sa ti le faci,cu regret sincer,nu il am
-
ai pe cineva pe care il poti suna fara teama si fara sfiala la ora 1 din noapte daca esti speriat ????
-
cred... că doar punându-te în locul celui pe care ţi l-ai dori ca prieten
-
Buna intrebare,de disperare as suna pe oricine ar fi venoie,fara sa imi chiar pese de deranj,insa daca ar fi ceva legat doar de persoana mea,o stare,o tristete,imi pare rau sa recunosc dar nu mai am,a murit anul trecut...Trebuie sa incerc ipostaza asta,ca altfel ma speriu eu pe mine
-
Citeste pana la sfarsit...vei vedea ca e adevarat
Un simplu prieten , cand vine in vizita se comporta ca un invitat..
Un prieten adevarat, iti deschide frigiderul si se serveste.
Un simplu prieten , nu te-a vazut niciodata plangand.
Un prieten adevarat are umerii umezi de la lacrimile tale.
Un simplu prieten, nu stie prenumele parintilor tai.
Un prieten adevarat are numarul de telefon al parintilor tai in agenda telefonica.
Un simplu prieten aduce la ziua ta o sticla de bautura.
Un prieten adevarat soseste mai devreme pentru ca sa te ajute la pregatiri si ramane mai tarziu ca sa te ajute sa faci curat.
Un simplu prieten nu agreeaza cand il suni in preajma orei lui de culcare.
Un prieten adevarat te intreaba de ce ti-a luat atat de mult pana l-ai sunat.
Un simplu prieten considera ca prietenia voastra a luat sfarsit cand apare prima cearta intre voi.
Un prieten adevarat te suna imediat dupa cearta.
Un simplu prieten se asteapta sa fii mereu la dispozitia lui.
Un prieten adevarat este mereu in preajma ta.
-
Sursa...bineinteles internetul! :) :-*
-
Un prieten ti-l faci daca stii sa-i raspunzi acestuia pe masura asteptarilor si nevoilor lui.
-
Ca sa-ti faci un prieten trebuie sa-l asculti, ajutandu-l astfel sa-si gaseasca singur solutia la propriile probleme. Pe mine m-au ascultat cateva persoane de aici.
Sa fii acolo langa el, chiar daca accepti ca nu ai "nimic de facut", lasandu-l sa coboare singur in haul durerii sale, oferindu-i prezenta ta atenta si ascultatoare, impresia de liniste si calm ca nu e singur, ca are pe cineva alaturi.
-
Intreb si eu, din curiozitate, cei care sunt inscrisi pe acest forum, si-au gasit un prieten adevarat aici in Comunitatea Singles Camp?
-
lucia, buna intrebare!
da, eu cred ca mi-am gasit nu unul, mai multi
de fapt, prietene
-
Adria, ma bucur mult de tot. O zi minunata iti doresc! Te pup cu drag
-
te pup, lucia si eu si de-abia astept sa ne mai intalnim
ultima data nu prea am putut sta de vorba
-
Adria, chiar as dori sa ne mai intalnim. Poate se mai mobilizeaza oamenii nostri, cei de pe acest forum pentru o intalnire si vom putea sta mai mult de vorba sau poate ne gandim noi doua la o varianta. Pupici
-
A-ti alege prietenii este o mare incercare. Nu am prea multi prieteni. Poate pentru ca doresc sa ma oglindesc in ei. Prietenului, ma confesez, prietenului ii spun greutatile, gandurile. Prietenul credincios este o comoara. De aceea, alegerea prietenului trebuie sa fie scrupuloasa. Prietenul adevarat este un mare dar de la Dumnezeu. Prietenia este neconditionata.
-
Am probleme cu prietenia si imprietenirea.
Nu stiu cum se poate ajunge la prietenie. Am citit ce ati scris si consider ca teoretic este foarte usor.
Observ ca mai toate prieteniile au un mic interes la nasterea lor si dureaza cam atat cat dureaza interesul...
-
in general nu am avut probleme cu prietenia si imprietenirea, fiind o fire deschisa si sociabila. sau, mai curand, nu am avut pana acum cativa ani cand m-am intors in tara, dupa care a urmat o perioada destul de grea. perioada pentru care este o explicatie insa nu are rost sa vorbesc despre ea acum. ma voi opri mai mult asupra acelui "interes" mentionat de tine. eu cred ca orice relatie are un interes la baza, la urma urmei, ceea ce nu este chiar asa de rau. vreau sa fiu prietena cu X deoarece este bun/buna la matematica, stie sa tricoteze, stie limbi straine, gateste bine, face fotografii frumoase, stie sa cante la vioara, etc... intr-un fel este interesul fata de cineva care ne poate fi complementar prin anumite caracteristici; anumite caracteristici care trezesc interesul in noi fata de acea persoana; de asemenea in relatia mea de prietenie cu X, eu aduc alte lucruri, ceva ce poate X nu are sau are mai putin, facem un fel de troc intelectual. sau putem avea anumite lucruri care ne aduc impreuna, anumite interese comune care ne indeamna sa petrecem timp impreuna. interesant este atunci cand se construieste pe o fundatie de factori comuni, incet, incet, caramida cu caramida, cu rabdare, intelegere, empatie, astfel incat cu timpul se consolideaza o prietenie foarte frumoasa. mai trist este atunci cand relatia de prietenie se bazeaza strict pe interese materiale, atunci cand nu este vorba de o relatie de afaceri, pentru ca in acel caz "business is business". din pacate, lumea este plina de astfel de prieteni de circumstanta, care vor sta cu tine atata timp cat vor avea ceva material de castigat de pe urma ta sau a prezentei tale; viata de zi cu zi este plina de astfel de exemple. probabil cel mai bine si de dorit: sa ne dam seama repede cam ce vrea o persoana de la noi, sa o "scanam" si sa hotaram ce facem cu acea relatie. nu as putea niciodata sa fiu intr-un relatie cu orice pret numai pentru a nu fi singura. eu pot fi o companie foarte placuta pentru mine, atunci de ce mi-as pierde timpul cu persoane pentru care nu reprezint decat un interes meschin, sa zicem asa?! de asemenea sunt convinsa ca o relatie, fie de prietenie sau dragoste, este ca un un drum cu doua sensuri, unde ne intalnim si unde fiecare contribuie cu ceva bun, frumos, pozitiv. am lasat in urma astfel de prietenii, putine dar bune; sunt pe cale, sper, sa construiesc altele... si am rabdare. khalil gibran spune ca "daca dragostea te va gasi demn, iti va indruma chiar ea pasii catre persoana potrivita", banuiesc ca se poate aplica acelasi principiu si in prietenie. si nu ma pot abtine sa nu mentionez un proverb spaniol care-mi place enorm si care se poate aplica oricand dorim ceva: "a Dios rogando y con el mazo dando" care inseamna sa te rogi lui Dumnezeu dar in acelasi timp sa lovesti si cu ciocanul, adica daca vrei ceva trebuie sa faci ceva, sa muncesti, sa provoci si sa construiesti acel ceva. nu e suficient sa stai pe margine si sa spui "da Doamne sa-mi fac si eu un prieten", poate ca ar fi buna si ceva actiune in acest sens, nu-i asa?!
asadar totul este posibil, catherinna, nu zic nu... in ce oras locuiesti tu?! poate ne intalnim vreodata si dezvoltam sau simplificam acest subiect. ;)
-
Timpul este principalul factor care ucide prieteniile
... si casniciile ..., acolo unde nu mai exista dialog , comunicare, unde rutina se instaleaza, iar neincrederea, suspiciunea, cistiga teren . >:(
Revenind la prietenie , este f. usor sa-ti faci "prieteni" intr-o seara petrecuta in club, dar o adevarata relatie de prietenie in sine implica cu totul altceva. Personal, nu am decit un singur prieten, pe care-l cunosc de 23 de ani, iar relatia devine foarte puternica, nepretuita, odata cu trecerea timpului. O relatie de prietenie nu are pret!
-
Timpul este principalul factor care ucide prieteniile
... si casniciile ...
...si pe noi :(
-
Timpul este principalul factor care ucide prieteniile.
Timpul nu exista ;D Dar, de dragul convenţiei, totuşi, prieteniile durabile şi profunde au la bază tot timpul. Cum se face că pe acestea nu le-a mai distrus? Trebuie că mai există şi altceva în afara de timp... :)
-
Bun gasit tuturor!
Pe mine nu timpul, ci distanta ma omoara. Ce ziceti despre prieteniile care dureaza in ciuda distantei dintre prieteni?
-
Sa zicem ca ar dura o anumita perioada de timp... Daca este o prietenie intre barbat si femeie, bazata si pe o anumita relatie de feeling, sentimente, ea se va estompa cu timpul, caci , nu-i asa ..;) "ochii care nu se vad se uita" !
Vorbesc din proprie experienta ( ca fiecare dintre noi ) durata unei relatii de prietenie, inceputa cindva intre barbat/barbat, sau femeie/femeie, tine si de modul in care celalalt percepe gradul adinc al acestei relatii.
Ca si intr-o relatie de dragoste, unul dintre noi iubeste mai mult pe celalalt.
Ori ea , ori el ..
De obicei, ne alegem prietenii dintre persoanele care ne sint compatibile din punct de vedere intelectual, moral, etc
-
Bun gasit tuturor!
Pe mine nu timpul, ci distanta ma omoara. Ce ziceti despre prieteniile care dureaza in ciuda distantei dintre prieteni?
aceste prietenii exista, cel putin in cazul meu: sunt ani de zile de cand nu ne-am mai vazut dar ele sunt acolo, renovate tot timpul prin telefon, FB, mail, messenger... cand ne revedem, este ca si cand ne-am fi despartit acum cateva zile. sunt prietenii cladite in timp care nu se risipesc si care ma asteapta cu bratele deschise. sunt oameni pe care stiu ca ma pot baza orice ar fi. am avut aceastchiar acum doi ani cand m-am intors acolo pentru o luna, de Craciun si Anul Nou: a fost ca o intoarcere acasa, un adevarat "acasa". si probabil ca acela va fi ultimul meu acasa, la un moment dat. :)
-
Multumesc pt raspunsuri. Credeam ca numai mie mi se intampla (stiti vorba aceea). Da, si eu am astfel de experiente, si traiesc cu frica, mi-e teama ca distanta le va distruge. Simt asa .... n-am siguranta zilei de maine. Dar incerc sa traiesc clipa. O noapte buna tuturor!
-
metodologii pentru imprietenire nu am citit pana acum. :D ma intreb daca poti sa-ti propui, asa, intr-o buna zi, "purced sa-mi fac un prieten" :) si sa si reusesti. :D N-ar fi imposibil caci gandul focalizat poate face minuni, insa e destul de improbabil. :D
O prietenie adevarata e la fel de rara precum o iubire reciproca autentica, neconjuncturala ci "scrisa-n stele". Apare cand e dat sa apara si probabilitatea ca asta sa se intample cand o cauti cu intentie si incordare este destul de mica.
Prietenia adevarata se cladeste in profunzime, in timp si-n varii circumstante, iar daca e sa se "verifice", atunci proba esentiala sunt situatiile existentiale grele. Spun asta din propria mea experienta cu prietenii de zeci de ani (din frageda copilarie).
Cat despre proba distantei...e destul de greu de spus. Am o prietena plecata de douazeci de ani cu care ma revad oricand, dupa cativa ani de despartire (intre doua reveniri in tara), cu bucurie si afectiune insa n-as putea spune ca e aceeasi profunzime in relatia noastra... nici n-ar putea fi, in absenta unor preocupari si activitati comune, a unei comunicari reale. Totusi, mi-e la fel de draga si cred ca daca timpul si spatiul ne-ar permite, prietenia s-ar reinnoda foarte usor, pentru ca niciuna dintre noi nu pare sa se fi schimbat fundamental.
Mai grav insa mi se pare sentimentul pustietor ca si prieteniile apropiate se "dilueaza" in hatisul de probleme al existentelor noastre, intr-un trist declin al disponibilitatii noastre interioare.. Sper sa fie doar o impresie de moment, o traire "de criza" (nu economica ci de varsta :D). In contextul asta, ma intreb, mai putem sa legam prietenii autentice la varsta matura ?
-
"Dacă socoteşti prieten pe cineva în care nu ai aceeaşi încredere ca şi în tine însuţi, faci o mare greşeală şi nu cunoşti valoarea adevăratei prietenii".
citat din Seneca
-
"Dacă socoteşti prieten pe cineva în care nu ai aceeaşi încredere ca şi în tine însuţi, faci o mare greşeală şi nu cunoşti valoarea adevăratei prietenii".
citat din Seneca
si daca nu ai incredere nici in tine insuti? O prietenie adevarata e la fel de rara precum o iubire reciproca autentica, neconjuncturala ci "scrisa-n stele". Apare cand e dat sa apara si probabilitatea ca asta sa se intample cand o cauti cu intentie si incordare este destul de mica.
asa e! prieteniile si iubirile reciproce apar cand nu le cauti si dispar cand nu te astepti.
-
Daca prieteniile sunt dezinteresate, rezista, fiindca sunt cladite pe un teren curat. Chiar daca din diverse motive revederea se produce dupa niste ani, este ca si cum te-ai fi despartit cu o zi in urma. Mi s-a intamplat si este minunat.
-
Silviu, daca nu ai incredere nici in tine insuti, atunci este grav.
-
eu cred ca prietenii sunt numai acele relatii cladite "pe teren curat", bazate exclusiv pe afinitati, simpatie si, in timp, afectiune. restul sunt relatii din care raspund la intrebarea "n-ai si tu pe cineva / o cunostiinta care...?" Acestea sunt, cu indulgenta, amicitii. :D
-
Silviu, daca nu ai incredere nici in tine insuti, atunci este grav.
nu exista om normal care sa aiba permanent o incredere oarba in el insusi. oamenii normali se mai indoiesc din cand in cand, isi mai pierd increderea in ei insisi, apoi se ridica, se scutura si o iau de la inceput. asta in cazul fericit, pentru ca exista oameni care nu se mai pot ridica :(
-
Silviu, increderea in tine insuti, se poate invata, se poate dobandi, după multe căderi si rătăciri...
-
Orice om poseda in el insusi un potential de aptitudini fizice si psihice, care îi pot asigura sanatatea, echilibrul psihic, increderea in fortele proprii, reusita in viata si fericirea. Aceste forte ascune, puse in valoare, supuse unui control atent al ratiunii si vointei, modelate dupa ţelurile şi idelurile proprii, devin energii creatoare şi constructive, fără de care nu poate exista armonia şi siguranţa interioară.
-
Daca nu ai fost suficient de puternic sa previi o lovitura, trebuie sa fii puternic sa te ridici. Sa uiti si sa o iei de la capat, altfel n-o sa-ti gasesti niciodata linistea si fericirea. Trebuie sa renunti la orgoliu ,sa treci peste unele neplaceri intamplate, altfel nu vei fi pregatit niciodata pentru ce va urma. Si asta inseamna putere.
-
dian, uneori, oricat de puternic sau inteligent ai fi, nu poti sa previi o "lovitura", stii si tu foarte bine, din pacate. :( Inclin sa cred ca exista si soarta.
Sunt perfect de acord ca fara uitare (pe fond de "impacare cu sine") pleci mai departe cu "imunitate scazuta" la ce va sa vie. E gresit maxim :D sa cari dupa tine resentimente si dureri al trecutului.
-
am o mare nedumerire... ca o blonda veritabila ce mi-s....
de ce oare s-au inscris unii in aceasta comunitate, respectiv in cluburi, daca nu doresc de fapt sa socializeze sub nici o forma (nici virtual -forum, nici in real)???? ???
considerati ca cineva e obligat sa va sune sau sa va scrie mesaje si voi sa stati bine merci in fotoliu sa strambati din nas? nu cumva ar fi si interesul vostru (al celor inerti) sa dati un "buna ziua" la randul vostru?
nimeni nu e dator nimanui in aceasta comunitate! si numai de voi depinde daca decideti sa petreceti o dupamiaza placuta cu prietenii sau sa lanceziti vaicarindu-va, complacandu-va in pozitia de victima si asteptand totul pe tava.
sunteti oameni maturi si inca nu a-ti inteles ca nu primesti nimic fara sa dai la randu-ti? un simplu "buna, ce mai faci?" conteza.
astept sa ma combateti si de ce nu... sa-mi demonstrati ca va pasa!
-
ceea ce urmeaza, a propos de lovituri si de cum te ridici si de ce trebuie sa te ridici...
Incerc sa-mi amintesc cat de cat ce am scris ieri in legatura cu doliul, postare care s-a evaporat intre un server si altul.
Am intalnit acum mai mult timp o expresie in franceza care mi-a atras atentia "faire son deuil" (a-ti face doliul). Este un termen folosit in psihologie si nu se refera numai la moartea in sine, la plecarea in nefiinta a cuiva, ci la orice tip de plecare, despartire, ruptura, divort, pierderea unui loc de munca. Cauza unei mari suferinte, care ne afecteaza puternic fibrele cele mai intime ale sufletului nostru.
Este un drum destul de lung si anevoios si depinde de fiecare dintre noi de felul cum il parcurgem. Si fiecare dintre noi are o maniera speciala de a-si face doliul, de a-l purta, de a-l accepta si de a-l lasa la un moment dat, binisor, jos si a merge mai inainte cu viata.
De fapt, pot sa va spun, din experienta proprie desigur, ca de felul cum vom trece prin acest proces, va depende si calitatea vietii noastre viitoare, hotararile pe care le vom lua, relatiile in care vom intra si cum vom intra. Pentru ca este foarte important ca in orice relatie noua sa intram fara bagaj emotional negativ. Altminteri relatia cea noua va fi sortita esecului, vom produce suferinta unei alte persoane care cu nimic nu este vinovata si apoi, chiar si noua, pentru ca va insemna o noua pierdere in cele din urma.
Aproape toti am pierdut cate ceva sau pe cineva si se stie ceea ce urmeaza: o faza de negare, de refuz ca o astfel de situatie ni se intampla noua (nu pot sa cred, nu este adevarat, este un cosmar…). Apoi cand intelegem ca acea pierdere a avut totusi loc, intervine, in unele cazuri, si o etapa de revolta, de manie (de ce mie? de ce eu? nu e drept ! ce n-am facut bine ?). Atunci incercam sa gasim pe cineva tap ispasitor, societatea, blonda sau blondul acela, Dumnezeu, fortele raului, tunetul, trasnetul, medicii incompetenti, etc). E bine sa ne exteriorizam toate aceste sentimente, frustrari, nu trebuie sa le pastram in noi… desigur asta nu inseamna sa ne dam in spectacol, sunt destule modalitati de a duce la indeplinire astfel de defulari. Ar fi bine sa avem pe cineva care sa ne asculte si sa ne inconjoare cu dragoste si prietenie : astfel vindecarea va fi mult mai usoara. Tot in aceasta perioada incepem sa facem scenarii de genul "daca s-ar intoarce as face asta si asta, as fi altfel, as renunta la obiceiul acela, m-as stradui mai mult…"
Cand nu reusim sa trecem de fazele acestea inerente doliului, riscam sa cadem in depresie, dar asta este o alta poveste pe care o vom spune psihologului de exemplu, care pe parcursul a mai multe sedinte de psihoterapie ne poate consilia si ajuta sa iesim cu bine din acea nefericita stare.
Dupa care, nu ne va mai ramane decat sa acceptam ceea ce s-a intamplat ca pe un fapt de viata pur si simplu ; si sa cautam in noi si in cei din jurul nostru (atunci cand este cazul) resursele pentru a merge mai departe. Noi motivatii, noi provocari.
Inainte de toate este nevoie de timp pentru a face doliul oricarei despartiri, de orice natura : da-ti timp, nu te grabi dar nici nu ramane intepenit in starea aceea indurerata depresiva. Viata merge mai departe atat cat merge.
-
Orice om poseda in el insusi un potential de aptitudini fizice si psihice, care îi pot asigura sanatatea, echilibrul psihic, increderea in fortele proprii, reusita in viata si fericirea. Aceste forte ascune, puse in valoare, supuse unui control atent al ratiunii si vointei, modelate dupa ţelurile şi idelurile proprii, devin energii creatoare şi constructive, fără de care nu poate exista armonia şi siguranţa interioară.
O! frumos, frumos... dar asta numai in carti, pentru ca realitatea e alta.suntem diferiti, din fericire, si nu toti detinem fortele ascunse, care supuse ratiunii si vointei devin energii constructive, fara de care nu pot exista armonia si siguranta.
ce ne facem cu cei care pun sentimentele mai presus de ratiune? nu sunt ei fericiti si sanatosi? ba eu zic ca sunt mai fericiti decat mutantii vesnic siguri pe ei, care se ghideaza intotdeauna dupa ratiune si al caror creier e un compendiu al lumii cognoscibile. fereste-ma, Doamne, de asa prieteni!
-
sunteti oameni maturi si inca nu a-ti inteles ca nu primesti nimic fara sa dai la randu-ti? un simplu "buna, ce mai faci?" conteza.
buna! ce mai faci? :D
-
bine multumesc. tu ce mai faci Silviu? :D
-
de ce oare s-au inscris unii in aceasta comunitate, respectiv in cluburi, daca nu doresc de fapt sa socializeze sub nici o forma (nici virtual -forum, nici in real)???? ???
......
astept sa ma combateti si de ce nu... sa-mi demonstrati ca va pasa!
In primul rand - buna Capsuna! :-*
Si apoi sa o luam pe'ndelete. Multi care s-au inscris in comunitate poate au facut-o dintr-un prim impuls si apoi au uitat de aceasta comunitate, altii se inscriu si in fata mesajelor dintre noi - care deja ne cunoastem se simt stingheri, altii isi pierd interesul pe parcurs etc
Unii se gandesc prea mult si in cele din urma renunta de a trimite mesaje sau de a accesa butoanele forumului.
M-a mirat si pe mine cat de greu se hotarasc unii sa scrie cateva randuri - sa-si spuna o parere.
Poate unii au mai intrat si pe alte forumuri, au scris ceva si au primit critici.
Fiecare are stilul lui - unii au venit in tabere si au intrat in comunitate fara a avea avea cont pe forum.
Ce pot sa spun e ca ma intristeaza ca in momentul de fata cei care sunt pe forum in zilele acestea sunt putini. Au fost zile in care erau zeci de mesaje noi. Acuma sunt cateva pe zi.
-
ce ne facem cu cei care pun sentimentele mai presus de ratiune? nu sunt ei fericiti si sanatosi? ba eu zic ca sunt mai fericiti decat mutantii vesnic siguri pe ei, care se ghideaza intotdeauna dupa ratiune si al caror creier e un compendiu al lumii cognoscibile. fereste-ma, Doamne, de asa prieteni!
Cand viata iti da lamai cere si tequilla si sare si cheama-ma si pe mine! (am citit undeva)
-
am o mare nedumerire... ca o blonda veritabila ce mi-s....
de ce oare s-au inscris unii in aceasta comunitate, respectiv in cluburi, daca nu doresc de fapt sa socializeze sub nici o forma (nici virtual -forum, nici in real)???? ???
considerati ca cineva e obligat sa va sune sau sa va scrie mesaje si voi sa stati bine merci in fotoliu sa strambati din nas? nu cumva ar fi si interesul vostru (al celor inerti) sa dati un "buna ziua" la randul vostru?
nimeni nu e dator nimanui in aceasta comunitate! si numai de voi depinde daca decideti sa petreceti o dupamiaza placuta cu prietenii sau sa lanceziti vaicarindu-va, complacandu-va in pozitia de victima si asteptand totul pe tava.
sunteti oameni maturi si inca nu a-ti inteles ca nu primesti nimic fara sa dai la randu-ti? un simplu "buna, ce mai faci?" conteza.
astept sa ma combateti si de ce nu... sa-mi demonstrati ca va pasa!
Te salut, Capsuna! Ce mult mi-a placut interventia ta! Nota 10+! Nu ai mai scris de multă vreme pe forum si chiar m-am intrebat ce mai faci, daca esti bine, sanatoasa si voioasa. Eu am fost foarte ocupata in ultimul timp... Sunt multe de spus. Poate ca in viitorul apropiat ne vom revedea, sa stii ca mi-ar face mare placere. Te pup cu drag
-
Va salut si va imbratisez pe toti! ...
Capsuna, te pup.... m-ai facut sa apas butoanele, nu doar sa arunc o privire... ;) :D
-
Te sarut, Zinutz
Ma bucur ca mai dai si tu cate un semn de viata. Sper ca esti bine, draga mea. Imi este dor de tine. O seara cat mai placuta iti doresc!
-
Zinutz te pup! Abia astept sa ne mai vedem!
Weekend placut tuturor forumistilor!
Va salut!
-
Si eu iti doresc, Capsuna, un sfarsit de saptamana cat mai placut!
-
ce ne facem cu cei care pun sentimentele mai presus de ratiune? nu sunt ei fericiti si sanatosi? ba eu zic ca sunt mai fericiti decat mutantii vesnic siguri pe ei, care se ghideaza intotdeauna dupa ratiune si al caror creier e un compendiu al lumii cognoscibile. fereste-ma, Doamne, de asa prieteni!
Silviu, iti respect parerile si nu doresc sa discut in contradictoriu cu tine. Eu sunt o pacifista. Cred cu tarie, ca s-ar cuveni ca discutiile noastre sa se circumscrie topicului: "Cum sa-ti faci un prieten?" Eu una, am gasit in comunitatea Singles Camp prieteni sinceri, de incredere, si iti marturisesc ca prezenta lor mi-a redat increderea in mine, mi-a redat increderea in viata. Optimismul si gandurile bune pe care mi le transmit acesti oameni, m-au transformat intr-o persoana puternica, energica, pozitiva, plina de viata si le multumesc pentru asta. Acesti oameni din comunitate mi-au fost mult mai apropiati decat multi altii care se declarau "prieteni". Silviu, daca ai sa iesi din spatiul virtual ai sa poti gasi si tu prieteni adevarati si nu "mutanti vesnic siguri pe ei". Depinde de tine, depinde de cât de tare îţi doreşti acest lucru. Acum sunt fericită, sanatoasă si senină, foarte senină, chiar radioasă. Silviu, e prea frumoasă viaţa ca să ne-o stricăm.
-
Acum sunt fericită, sanatoasă si senină, foarte senină, chiar radioasă. Silviu, e prea frumoasă viaţa ca să ne-o stricăm.
sunt ultimul om de pe planeta care ar vrea sa-ti strice viata, draga inger radios ;D
despre prieteni, insa, mai discutam :-\
-
ce frumos ...
miroase a prietenie ...
-
Acum sunt fericită, sanatoasă si senină, foarte senină, chiar radioasă. Silviu, e prea frumoasă viaţa ca să ne-o stricăm.
sunt ultimul om de pe planeta care ar vrea sa-ti strice viata, draga inger radios ;D
despre prieteni, insa, mai discutam :-\
Siviu, eu chiar văd în sufletul tău o fărâmă de rai.
-
Siviu, eu chiar văd în sufletul tău o fărâmă de rai.
cred ca nu ai privit cu atentie si nici nu te sfatuiesc s-o faci. e posibil ca abisul sa priveasca in tine :D singura mea calitate e aceea ca-mi recunosc pacatele. si sunt atat de multe... nimic din cele pamantesti nu am refuzat. cand voi fi dus si se va trage linia, locul meu va fi in alta parte :(
-
ce ne facem cu cei care pun sentimentele mai presus de ratiune? nu sunt ei fericiti si sanatosi? ba eu zic ca sunt mai fericiti decat mutantii vesnic siguri pe ei...
Majoritatea sinucigasilor sunt dintre cei care au pus sentimentele mai presus de ratiune. Probabil sunt fericiti acum, da ;D
Ideea e ca nici ratiunea, nici sentimentele nu trebuiesc puse mai presus una de cealalta, ci sa existe un echilibru. Dominatia oricareia dintre ele pe termen lung devine nociva.
-
Majoritatea sinucigasilor sunt dintre cei care au pus sentimentele mai presus de ratiune. Probabil sunt fericiti acum, da ;D
de unde stim cat de fericiti sau nefericiti sunt?
am cunoscut o fata care s-a sinucis din dragoste la 18 ani, dar desi au trecut vreo 35 de ani de-atunci, nici acum nu stiu daca e sau nu fericita. poate a dat de acele "castele cu arcuri de aur zidite din stele" :-\
ori poate ne impartasesti din experienta ta de indragostit cumpanit care a reusit sa echilibreze ratiunea cu sentimentul. marturisesec ca eu am pus mai mereu sentimentul inaintea ratiunii si inca sunt in viata :)
-
ori poate ne impartasesti din experienta ta de indragostit cumpanit care a reusit sa echilibreze ratiunea cu sentimentul. marturisesec ca eu am pus mai mereu sentimentul inaintea ratiunii si inca sunt in viata :)
L-ai pus inaintea ratiunii, dar nu ai exclus total si definitiv ratiunea. Normal ca esti in viata :) Si eu pun sentimentul inaintea ratiunii, atunci cind sentimentul trebuie sa fie inaintea ratiunii. Si viceversa. Eu vorbeam de situatiile cind una din ele este exclusa total (si sunt asfel de cazuri) sau cind lasam ratiunea sa se manifeste atunci cind ar trebui sa lasam sentimentele, si invers.
-
L-ai pus inaintea ratiunii, dar nu ai exclus total si definitiv ratiunea.
nu discutam de excluderea ratiunii, ci de:Majoritatea sinucigasilor sunt dintre cei care au pus sentimentele mai presus de ratiune.
eu am pus sentimentele mai presus de ratiune. nu spun ca mi-a fost mereu mai bine, am avut suisuri si coborasuri mai line sau mai abrupte, dar nu am putut fi altfel :( Eu vorbeam de situatiile cind una din ele este exclusa total (si sunt asfel de cazuri) sau cind lasam ratiunea sa se manifeste atunci cind ar trebui sa lasam sentimentele, si invers.
cand ratiunea imi spunea ceva iar sentimentele altceva, nu stateam prea mult la discutii :D ratiunea devenea neinsemnata.
-
Majoritatea sinucigasilor sunt dintre cei care au pus sentimentele mai presus de ratiune.
eu zic ca majoritatea sinucigasilor nu au mai avut vreme de astfel de contemplatii.. deznadejdea si limita chinului sufletesc / nervilor sunt cu totul altceva decat lupta sentimentului cu o (discutabila) ratiune a sinucigasului
-
Probabil ca majoritatea sinucigasilor nu au avut ocazia sau timpul de a intalni persoanele care sa le infloreasca viata si sa le bucure sufletul.Oamenii intra in viata ta pentru un MOTIV, SEZON sau o VIATA.Si asta pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o, pentru a te ajuta in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport,sa te ajute fizic, emotional sau spiritual.
Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun,aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit. Cateodata doar se indeparteaza si revin dupa alte SEZOANE, alte MOTIVE.
Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi.
Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut.
Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie.
Asa mi s-a intamplat si mie cand am intrat in Singles Camp - oamenii deosebiti au intrat in viata mea - luminand-o, invatandu-ma ce e frumos in viata.
Se spune ca dragostea este oarba dar prietenia este clarvazatoare...
Cred ca sinucigasilor le lipsesc prietenii si motivele de a merge mai departe. Furtuna sentimentelor din sufletul lor este prea coplesitor .....
-
Probabil ca majoritatea sinucigasilor nu au avut ocazia sau timpul de a intalni persoanele care sa le infloreasca viata si sa le bucure sufletul
in continuarea povestii cu fata care se sinucide din dragoste fata de un baiat la numai 18 ani, aflati ca la scurt timp s-a sinucis si mama ei, lasand in urma un sot si un baietel de vreo 12 ani. pur si simplu nu a mai gasit sensul vietii in lipsa fiicei ei. multa lume i-a condamnat "gestul iresponsabil", dar e usor sa condamni din afara, fara a sti ce se petrece in sufletul unui om chinuit de o asa groaznica pierdere. avea langa ea persoanele care chiar daca nu-i mai puteau inflori viata, macar i-o faceau suportabila. dar timpul n-a mai avut rabdare.
-
Prieteniile vin si se duc. ..pe unele le pierzi pe drumul vietii, cu altele noi te alegi la loc, pe unele le intrerupi din diverse motive si le innozi ulterior la loc…de pe urma lor nu devii nici mai frumos, nici mai urat, nici mai bogat, nici mai sarac, nici problemele tale nu se risipesc peste noapte, nici nu devii mai tanar decat ai fost vreodata. ..prieteniile tin insa de cald cand sufletului tau ii este frig… iti dau incredere in tine si in toti ceilalti din jur. ..daca ai multi prieteni, te poti considera un om norocos…
-
da, vin si se duc, le pierzi si le castigi, nu te fac mai tanar... dar nici nu tin de cald. dar eu sunt introvertit :(
-
Am cel mai mare dispret pentru acei care rad de sinuciderile din iubire, deoarece acestia nu inteleg ca o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iubeste o anulare a fiintei lui, o pierdere totala de sens, o imposibilitate de fiintare. Cand iubesti cu intreg continutul fiintei tale, cu totalitatea existentei tale subiective, o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decat prabusirea intregii tale fiinte. Marile pasiuni, cand nu se pot realiza, duc mai repede la moarte decat marile deficiente. E. Cioran
-
cioran era depresiv. talentat, minunat, dar... nu as lua drept reper parerile unuia cu un echilibru atit de instabil.
-
da, un depresiv genial.
-
"Cel care nu greseste nu se dezvolta." - Osho -
cine are iluzia sigurantei...?
-
iluzionistul? ???
-
eu am certitudinea nesigurantei. nu stiu cine e mai avantajat.
-
depinde cum e certitudinea asta. Daca e aceea care merge mana in mana cu teama de a nu putea controla viitorul (incepand chiar cu ziua de maine), dintre doua rele, mai buna-i varianta autoiluzionarii.
Daca certitudinea nesigurantei e de manutza cu luciditatea si acceptarea faptului ca dintotdeauna si totul e (in) schimbare, ca nimic nu poate fi controlat cu adevarat ...si ca, la o adica, am putea privi schimbarea asta din multe unghiuri pozitive (experiente noi, invataminte, evolutie prin suferintza, sansa unui "mai bine", adrenalina chiar :D), mai buna-i varianta ta.
Nush' de ce e musai a asocia luciditatea cu disperarea sau chiar nebunia (.."nu cerceta aceste legi, ca esti nebun de le intelegi"...sau, ca tot e in lista de discutie, :) luciditatea depresiva a lui Cioran... ;) ). Poti fi lucid si sa accepti totul (si ceea ce numim conventional "bine" si ceea ce numim conventional "rau") cu echilibru, intelepciune, credinta (nu numai in sensul religios al termenului)...e drept ca e mult de lucrat la fiinta noastra, dar chiar de nu atingem absolutul in sensul asta, ceva, ceva, ba chiar foarte multe se poate face ca, urcand pe scara luciditatii, sa nu cazi in plasa disperarii. eh, o intreaga filozofie greu de zis in doua vorbe..
m-am aflat si eu in vorba. :D :P
-
erata: ba chiar foarte multe se pot face. ;)
-
Am divorţat de 5 ani şi nu am găsit niciun partener. E sigur să mă întâlnesc cu bărbați cunoscuți pe net? (http://www.evz.ro/detalii/stiri/doctor-evz-am-divortat-de-5-ani-si-nu-am-gasit-niciun-partener-e-sigur-sa-ma-intalnesc-cu.html)
-
Parerile despre intalnirile date prin intermediul internetului sunt impartite. Cunosc persoane care si-au construit viata si familia prin aceata metoda si persoane care exclud categoric acesta varianta.
Nu pot comenta parerea lor dar pot spune punctul meu de vedere.
Traim in secolul in care internetul face parte din viata noastra. Cautam informatii, comandam diverse lucruri, folosim facebook, e-mail, vizionam filme, downloadam programe, skype ~ si lista continua......si in culisele acestei "scene" se afla oameni cu sentimentele , cu opiniile, cu trairile lor.
Uite de exemplu Singles Camp - un proiect care foloseste internetul (pe langa alte medote de comunicare). Am cunoscut oamenii implicati in acest proiect intai prin intermediul internetului si abia apoi in viata reala. Am participat la intalniri si mi-am facut astfel o gramada de prieteni. :-*
Eu una cred ca e bine sa privin internetul ca pe o posibilitate in plus de a gasi priteni, de a comunica cu ei.
-
eu am destul de putini prieteni. prietenii leg usor cu multe persoane, dar sunt legate de activitati facute in comun sau interese/preocupari comune.
vad ca cei mai multi considera ca prieteni ne sunt cei care ne ajuta. eu cred ca prieteni sunt cei pe care ii ajut eu. aceia sunt cei care conteaza.
-
Un proverb romanesc spune ca neamurile si vecinii sunt dati de Dumnezeu, prietenii ti-i alegi singur. Dar, de cele mai multe ori, tocmai unde avem libertatea de a alege si de a decide, nu facem ce trebuie si, ori dezamagim, ori cei pe care ni-i alegem ne dezamagesc.
-
incerc in ultima vreme sa iau oamenii asa cum sun sunt ~ sa nu mai incerc sa ii schimb ~ sa ii accept cu micile curiozitati si marile calitati ~ asa am ajuns la concluzia ca nu ma mai pot dezamagi.
chiar am citit undeva ca cel mai bun lucru este sa nu incerci sa-l schimb pe celalat ci sa vezi ce poti schimba la tine. poate e o cale de rezolvare ....
-
Am o prietena veche cu care vorbesc doar o data la 2-3 luni, ne vedem 1-2 ori pe an si totusi timpul sau distanta nu au schimbat nimic.
Si am o colega=prietena pe care am vazut-o aproape zilnic in ultimii 10 ani, care s-a mutat cu serviciul acum ceva timp, dar nu am mai tinut legatura si cred ca nici nu o vom face.
Mi se pare mie sau sunt mai trainice legaturile cu cei cu care am legat prietenii in tinerete sau copilarie decat cu cei care au aparut mai tirziu linga noi ?
-
iulia, asa considera multi ~ ca prieteniile legate in tinerete sunt cele mai trainice ~ eu cred ca prieteniile la care tinem si pentru care luptam sunt cele care rezista
daca ai dori sa pastrezi prietenia cu fosta colega de servici care si-a schimbat serviciul sunt convinsa ca ai putea.
dar probabil ceea ce v-a legat in acesti 10 ani nu a fost destul de trainic.
uite eu am intalnit acum un an o doamna (elena) - divortata cu un copil - pot sa spun ca m-a ajutat mai mult decat as putut crede la vremea cand am cunoscut-o.
am devenit prietene. nu lucram impreuna, nu ne vedem zilnic si nu conteaza ca ne cunoastem doar de 1 an.
depinde de la caz la caz
-
eu ma gindesc ca am prieteni buni pentru ca sunt si eu un prieten bun
-
foarte bine iulia ca esti un prieten bun
ne place sa avem prieteni, colegi, cunoscuti buni
prin ce definesti tu de exemplu un prieten bun? ce trebuie sa faca sau cum trebuie sa se comporte cineva ca sa fie un prieten bun dupa parearea ta
eu consider ca am prieteni buni dar nu-mi dau seama cum ma privesc ei
-
nu eu ma definesc ca prieten bun,ci ei.
"Cand cineva nu te alege, iti vorbeste despre gusturile lui si nu despre calitatile tale."
-
si cum gusturile nu se discuta ...
nu intra in calcul calitatea acestora ...
rezonanta prezentei, face minuni!
-
prieteni buni, prieteni rai :-\
prietenul este unul singur !
-
rezonanta prezentei, face minuni!
prezent ;D
-
tot prezent ;)
-
ati facut o minune!
am putut zambi acum ... cand scot flacari pe nari ... ;D
multumesc pentru rezonanta! :P
-
si cum gusturile nu se discuta ...
nu intra in calcul calitatea acestora ...
nu era vb despre calitatea gusturilor. era vb ca atunci cind cineva face o alegere, pune in functie sistemul lui de evaluare care nu are legatura cu calitatile tale. eu pot sa fiu o persoana minunta dar cineva sa nu vada acest lucru pt ca nu cauta ceea ce eu ofer.
-
nu este asa Iulia draga... o persoana minunata ramane o persoana minunata indiferent pe ce scara de valori ii masori minunatia... dar poate ca oamenii te percep si interactioneaza cu tine asa cum ii percepi si tu pe ei .. exista empatie , telepatie si tot felul de feeling-uri si alte bazaconii... de obicei cand tie nu-ti place cineva pt anumite motive , nici acea persoana nu te va percepe "minunata" chiar daca esti...
-
perfect adevarat, cum era vb aia: dupa cum dai buna ziua, asa ti se raspunde.
totusi, vedem ceea ce vrem sa vedem. daca sunt setat sa caut defecte, atunci o critic si pe maica tereza.
-
totusi chiar daca o critici pe maica tereza ramai tot o fiinta minunata atata timp cat stii sa daruiesti iubire si un pic din sufletul tau celor din jur...si catelusa mea alearga dupa vrabiute inocente , sa le manance , ca sa nu-ti spun cati fluturi minunati a ucis ... sa o consider o fiinta mai putin minunata pt asta ? multi fac rautati din ignoranta, dar raman minunati ...
-
Ea e doar fiinta. Eu ma consider ceva mai mult de atit.
Dar chiar, ati putea sa fiti prieteni cu cineva cu care nu sunteti de acord in ceea ce face, cum gindeste, cum se poarta ?
-
da
-
cum da??
nu ma refer la chestii minore gen unu tine cu steaua si altu cu rapid, dar lucrurile care conteaza daca nu le impartasiti, atunci ce mai aveti in comun?
-
Ea e doar fiinta. Eu ma consider ceva mai mult de atit.
Dar chiar, ati putea sa fiti prieteni cu cineva cu care nu sunteti de acord in ceea ce face, cum gindeste, cum se poarta ?
nu. pot sa fiu in relatii civilizate, poate chiar amicale, dar prietena nu. prietenia se bazeaza tocmai pe afinitati, pe un mod oarecum similar de gandire, pe gusturi comune, pe valori comune.
-
cum da??
nu ma refer la chestii minore gen unu tine cu steaua si altu cu rapid, dar lucrurile care conteaza daca nu le impartasiti, atunci ce mai aveti in comun?
prietenia nu e dragoste ...pot fi prieten cu cineva care nu are nimic in comun cu mine... singurele 3 cerinte obligatorii...caracterul, bunsimt, respect reciproc...
-
Jul a spus: ati putea sa fiti prieteni cu cineva cu care nu sunteti de acord in ceea ce face, cum gindeste, cum se poarta ? nu e vorba de "diferit" ci de "opus".
-
la cerintele alea ma si refer
-
nu sunt de acord cu ce face , cum gandeste, cum se poarta... dar are bunsimt suficient, respect reciproc si caracterul desi este diferit este ok . deci imi este prietena.
-
hm...pornind de la sta, oricine cu bun simt, caracter etc. iti poate fi prieten. si totusi putini, f. putini devin prieteni cu adevarat. daca nu pe afinitati, valori comune si afectiune, atunci pe ce bazeaza prietenia?
da, poti fi prieten cu cine va destul de diferit de tine dar ceva tot trebuie sa existe "in comun", un "ceva" care sa-i uneasca pe cei doi intr-o prietenie. nu cred totusi ca poti fi prieten cu cineva cu care "nu esti de acord" in chestiuni structurale (la valori, "filozfie" ma gandesc). cand spun "a nu fi de acord" nu ma gandesc la opinii diferite dar pertinente, ci la o ne-rezonanta totala.. nu pot fi prietena cu un mincinos prefacut (cred), cu un om rau, cu un smecher....
-
esenta lucrurilor comune am gasit-o exact in ceea ce am respins la prima vedere
chiar si atunci cand respingem, inseamna foarte mult
putem ignora, dar cand ceva se transmite, omisiunea se revolta
-
....pot sa fiu in relatii civilizate, poate chiar amicale, dar prietena nu. prietenia se bazeaza tocmai pe afinitati, pe un mod oarecum similar de gandire, pe gusturi comune, pe valori comune.
Michi, cred ca ai dreptate - afinitatile , gusturile si valorile comune aproprie 2 persoane si le poate conduce la prietenie.Pentru mine prietenul/prietena adevarat e cel caruia ii place sa te vada: care este dispus sa-ti ierte slabiciunile, te trateaza cu menajamente cand esti absent, si cu franchete cand esti prezent. Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes, si aceasta presupune o identificare desavarsita intre cei doi prieteni. O prietenie adevarata trece de interesul material. Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori gresesti pentru ca prietenul care esti tu sa se schimbe.
-
imi place definitia ta. asa trebuie sa fie, de aceea e si atat de rara o prietenie adevarata...pentru ca presupune o ridicata calitate umana.
-
vorbiti din carti... exemplu:
am un prieten ... curvar, neserios, dj de profesie... minte de rupe si bea de stinge... se drogheaza...
totalmente opus mie... daca este in australia si il sun ca am un necaz , vinde tot ce are la amanet si vine la mine sa ma ajute... ciudat, nu ?
-
ceva tot va leaga in prietenia asta, nu? un numitor comun, oricat de mic (da' puternic), tot exista. sunteti in dezacord numai pe cateva aspecte, care tin de viata privata, dar in rest..? sa fie numai "chimie"?. :)
-
vorbiti din carti... exemplu:
am un prieten ... curvar, neserios, dj de profesie... minte de rupe si bea de stinge... se drogheaza...
totalmente opus mie... daca este in australia si il sun ca am un necaz , vinde tot ce are la amanet si vine la mine sa ma ajute... ciudat, nu ?
si nu este ciudat....
" Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes" - si cum asta am spus si eu mi se pare ca este acelasi lucru dar in alte cuvinte.
-
da, e drept...am avut si mai am (desi e plecat de 20 de ani) o prietena absolut diferita de mine...acum ca analizez de ce eram totusi prietene...imi dau seama ca tineam la ea, asa flusturateca cum era si toanta :D. nu prea aveam puncte comune...dar comunicam foarte bine.
-
michi, nici nu trebuie sa fi copie la indigo cu cineva ca sa iti fie prieten, totusi unele lucruri in comun sunt necesare pentru ...o buna comunicare
-
nu, zau...acum ca ma gandesc, eram extrem de diferite...dar totusi comunicam bine...incep sa cred ca era ceva "energetic'. ne simteam bine impreuna, fiind categoric opuse...ea "insira' baietii, eu le dadeam cu flit :D, ea era foarte superficiala, eu foarte serioasa in ce faceam, le mai si mintea... :D...a, da...ne potriveam la umor... si-mi placea ca era pozitiva si buna...zambareata si senina. nimic rau la ea...da, cred ca orice relatie are un background "energetic". unele pot fi atractie prin similaritate, altele atractie a contrariilor...chiar si in prietenie.
ia uite ce-am mai aflat. :D
-
poate ca fiintele noastre (de energie) sunt cele care dilogheaza intr-o prietenie, intr-o iubire, indiferent de celalalte forme conjuncturale...
-
ati putea sa fiti prieteni cu cineva cu care nu sunteti de acord in ceea ce face, cum gindeste, cum se poarta ? nu e vorba de "diferit" ci de "opus".
ei , eu spun deschis ca nu pot fi prietena cu cineva cu care nu sunt de acord cum gandeste ( in esenta ) .
cineva imi este prieten pentru ca tocmai asta imi place : cum gandeste ( asta in principal ) .
in privinta a ceea ce face , daca nu omoara si nu silueste ( fizic si moral ) , poate sa faca exact ceea ce-i place si ce-l ( ce-o ) duce balamalele .
in privinta comportamentului cred ca nu am cine stie ce de spus pentru ca , din punctul meu de vedere , modul in care te comporti deriva din felul in care gandesti .
-
ceva tot va leaga in prietenia asta, nu? un numitor comun, oricat de mic (da' puternic), tot exista. sunteti in dezacord numai pe cateva aspecte, care tin de viata privata, dar in rest..? sa fie numai "chimie"?. :)
absolut nimic...cand era mic , il bateam sa invete...ma ura... apoi nu am mai putut sa-l bat... dar cand a avut nevoie de mine , am fost langa el orice ar fi fost ...si el langa mine la fel ...
-
tot nu-i clar...banuiesc ca nu esti alaturi de toti cei din jur...CE anume te-a facut sa-i fii LUi prieten? ceva aveti in comun...
-
NIMIC... DECAT O PRIETENIE FRUMOASA...atat avem in comun... nici muzica , nici mancare , nici gusturi pt frumos sau femei ...nimic...
-
atunci e ceva "energetic", cum spuneam. dintre toti cu care nu ai nimic in comun, cu EL esti prieten. care e explicatia? doar fiindca erati vecini, sa zicem? o relatie, de orice fel, prietenie sau iubire, presupune o "legatura", ceva care uneste...
-
" Prietenia adevarata si sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu caldura, in mod curat obiectiv si fara nici un interes".
-
frumos spus
deci prietenii sunt "sortiti"
-
parerea mea este ca prieteniile de genul acesta vin de undeva din alta viata ... sufletele pereche , prieteniile se intind dincolo de o singura viata...
-
cred ca sufletul pereche vine din cosmos, de la miliarde de ani-lumina. deformeaza continuumul spatio-temporal, trece prin "gaura de vierme" si hop! langa mine: iata-ma-s! ti-a pus Dumnezeu mana-n cap! sunt sufletul pereche, luceferitza, si am venit sa ne iubim inuman chiar aici, pe terra.
-
vise, taica silviu, vise...
-
vai, eu credeam ca e ceva real, maica micaela.
-
pai inclin sa cred ca "ceva" e real in ideea unei "legaturi" care transcede existenta fizica prezenta... am eu asa, un feelling, caci mi s-a intamplat, in viata-mi, o "recunoastere" de acest gen, absolut stranie...intr-o tara straina, cu o persoana total necunoscuta, de cu totul alta cultura...cand a intrat pe usa "l-am recunoscut" (senzatia aceea de reintalnire cu o veche cunostinta) iar persoana a venit direct la mine (eram intr-o multime de oameni) si nu pentru ca eram frumoasa frumoaselor ci pentru ca a avut aceeasi senzatie puternica. nu ne vazusem jamais, habar n-aveam cine eram si am inceput sa discutam de parca am fi copilarit impreuna, sau am fi vietuit together cu anii...asa ca am "continuat" o amicitie de cine stie cand... a fost absolut straniu. si mai aveam si fix 28 de ani, una din varstele asa-zis a "reintalnirilor karmice" (caci multiplu de ciclu de 7 ani).
sa nu mai faci mishto, ca arunc cu capsatoru' in tine, da? :D
-
sa nu-mi spui ca v-ati si iubit. sau asta nu prevede "reintalnirea karmica"? ???
ti-am ascuns capsatorul :D
-
nu, caci eram maritata si cu principii ferme. a fost ceva platonic, intre o mare prietenie si un soi de iubire nedefinita. :-*
las' ca am perforatorul ;D. fii precaut. :D
-
sau preferi compasul? ;D
-
daca-i ceva platonic, e clar! nu-mi plac aceste reintalniri karmice >:(
-
pai nu sunt toate dupa un calapod. unele sunt prietenii, altele sunt iubirii, altele dusmanii...chestii, socoteli :D
nu ti-ar placea tie o reintalnire karmica_cu o gonflabila? :D
-
gonflabila costa 5000 de euroi :( cu banii astia cunosc o gramada thailandeze in carne si oase ;D
-
silviu taica :D, tu n-ai cum sa ai reintalniri karmice, fiindca focalizezi pe ambalajul fizic, iar o regasire transcedentala :D se refera la spirit.
auzi, da' unde gasesti tu thailandeze ieftine pe aici, ca altfel, cu tot cu drumul dus-intors la mama lor acasa, la acelasi numar de servicii, e mai rentabila gonflabila. :D
-
la tailandeze ai un nr limitat de trageri , ca la slotmachine, dar la gonflabila proprie, eeeeee ... fara numar fara numar...
-
silviu taica :D, tu n-ai cum sa ai reintalniri karmice, fiindca focalizezi pe ambalajul fizic, iar o regasire transcedentala :D se refera la spirit.
micaela maica, eu nu pot avea reintalniri karmice pentru ca: 1. - inca nu am avut vreo intalnire karmica; si b. - nu cred in bazaconii. auzi, da' unde gasesti tu thailandeze ieftine pe aici, ca altfel, cu tot cu drumul dus-intors la mama lor acasa, la acelasi numar de servicii, e mai rentabila gonflabila. :D
crede-ma, e mai rentabila thailandeza din thailanda :D
-
calatoresti cu wizz-airul? :D
si-apoi ziceam "la numar egal de servicii" ca doar nu zbori in nestire, dus-intors, la thailandeza ta. sau, ma rog, thailandezele tale, ca doar n-oi fi fraier sa frecventezi numai una. :D
-
cu turkish airlines. si da, frecventez numai una ;D
-
hai ca te lauzi... :D
-
nope! e ceva legat de karma :D
-
:D :D ma lasi...!
-
ai grija la thailandeze , silviu mama , ca are Thailanda niste transsexuali de nuci nu stii in ce te bagi ;D
-
Bai, io am vazut odata o thailandeza si scria pe ea "made in china". Cred ca si astea-s contrafacute :P
-
ai grija la thailandeze , silviu mama , ca are Thailanda niste transsexuali de nuci nu stii in ce te bagi ;D
la propriu :D
-
Cred ca topicul ar trebui redenumit in "Cum sa-ti faci o thailandeza" :P
-
Da, cum sa iti faci o prietena thailandeza! Merge, nu?!?
-
si ca o incununare a preferintelor lui silviu , vezi colea :
http://www.youtube.com/watch?v=tsYFuDksgZ0
-
ai grija la thailandeze , silviu mama , ca are Thailanda niste transsexuali de nuci nu stii in ce te bagi ;D
multumesc, mami! ;D dar pana la varsta asta, am invatat sa fac osebirea.
-
Oameni buni, am inteles ce doreste Silviu, am înţeles că el poate cunoaste o grămadă de thailandeze! Superb! Prietenia nu are graniţe. Dar cu noi cum rămâne? Cum rămâne cu prietenul/prietena pe care il/o dorim fiecare? Eu una, atunci când sunt mai aproape de cineva, cand ajut pe cineva, cand ma implic cu tot sufletul in rezolvarea problemelor unui prieten, atunci primesc câte o "palmă". Ce este de făcut?
-
intrebarea mea ar fi: prietenul vrea sa fie ajutat?
-
Desigur, Iulia.
-
si atunci ce il nemultumeste?
-
ai grija la thailandeze , silviu mama , ca are Thailanda niste transsexuali de nuci nu stii in ce te bagi ;D
multumesc, mami! ;D dar pana la varsta asta, am invatat sa fac osebirea.
cam tarziu..de-acum nu mai conteaza.. :D :D
-
si atunci ce il nemultumeste?
De exemplu, Iulia, o prietenă m-a rugat să o recomand unui doctor pentru un consult şi interpretarea unor analize medicale. O întreb înainte: "Unde doreşti să mergi pentru consult? La stat sau la particular?" Ea răspunde:"Păi, la particulari am tot fost fără nici o rezolvare... " Zis şi făcut. Vorbesc pentru ea cu un doctor în medicină, programez data şi ora exactă a consultului şi apoi, prietena iniţial consimte, dar a doua zi nu mai doreşte să se prezinte la medicul respectiv. Sun medicul si anulez cele stabilite cu dansul... Medicul rămâne puţin consternat, iar prietena mea este supărată că nu ştia cum să ajungă dis de dimineaţă la spitalul respectiv şi chiar mi-a reproşat că nu m-am orientat bine când m-am gândit la medicul acela vestit, care ar fi putut chiar să o interneze, ceea ce ea nu şi-ar fi dorit nici în ruptul capului!
-
alegeti mai cu grija prietenii, Lucia... ;D
nu e de facut nimic altceva .
si inca ceva , daca vrei sa te simti bine chiar si intr-un caz cum a fost cel care l-ai prezentat, gandeste-te cand vrei sa ajuti un prieten cu ceva ca se poate ca sa nu primesti multumiri ci reprosuri ...gandeste asa chiar inainte sa incerci sa ajuti...apoi vezi tu daca mai merita omul respectiv sa fie ajutat sau nu . daca raspunsul este totusi , da , atunci fa-o si apoi cand te va da peste cap , zambeste si spune-ti "stiam ca asa va face "
-
Mulţumesc, Optimus pentu răspuns. O să mă gândesc la ceea ce mi-ai spus.
-
lucia, efortul si demersul tau sunt laudabile, dar felul in care au fost primite nu mai tine de tine. asta trebuie sa ai in vedere de fiecare data, ca un gest poate fi interpretat si reinterpretat in fel si chip dar nu putem controla noi lucrul acesta.
-
Multumesc frumos pentru răspuns, Iulia. Ai dreptate.
-
A friend is someone who knows the song in your heart and can sing it back to you when you have forgotten the words.
Un prieten este cineva care ştie cântecul din inima ta şi ţi-l cântă atunci când ai uitat cuvintele.
-
Mai mult decat frumos!
Mi-am permis sa daruiesc - cred ca am mai spus, scris - cu mare lejeritate, jumatate din inima mea. Pana acum, niciodata nu mi s-a intamplat ca aceasta daruire spontana, sa nu-mi poata raspunde oricarei dorinte sau problema a mea.
Am acest curaj, pana la sfarsitul vietii sau pana in momentul cand voi simti ca daruirea devine ... fada.
-
A friend is someone who knows the song in your heart and can sing it back to you when you have forgotten the words.
Un prieten este cineva care ştie cântecul din inima ta şi ţi-l cântă atunci când ai uitat cuvintele.
cred ca e cea mai frumoasa definitie a prieteniei pe care am auzit-o.
(un fel de sufleur salvator :D)
-
Dragilor, o stiti pe Cleopatra mai bine, puteti sa imi spuneti cate ceva despre ea? Este vorba despre doamna care a venit cu a ei catelusa, Bibi, la Pustnicu ceva mai tarziu. Doamne, ce am mii vorbit cu ea, vrute si nevrute, destainuiri, sfaturi, incurajari, experinte impartasite. Nu stiu de ce, dar parca o cunosteam de o viata... Duminica am vorbit cu ea la telefon, totul a decurs atat de firesc, de frumos si prietenesc...
-
Lucia puiule ... la cum te-am cunoscut eu , nu cred ca exista vreo persoana care sa aiba bunul simt la locul lui , care sa nu-ti vorbeasca frumos ... ti se intoarce respectul si iubirea draga mea ...atata tot ... tu esti de vina ...:)
-
Prietenii se pretind sinceri, duşmanii sunt într-adevăr.
citat din Arthur Schopenhauer
-
uite vezi, de aia apreciez eu oamenii care dau pe fata direct si fara jocuri de culise ce simt si ce gindesc
-
Cand vine vorba de prieteni ne intrebam cum am putea sa cunoastem astfel de oameni .
Ii putem intalni in copilarie (cei de care ne amintim ca eram foarte apropiati dar pe care nu i-am vazut demult) – sau in vacanta ( sunt oameni din alte locuri , cu alte preocupari de care ne-am apropiat intro vacanta si apoi tinem legatura) – sau cei de la serviciu ( de care ne leaga profesia , stilul de a munci) – sau cei din familie ( i-am cu noscut pentru ca familiile nostre se vizitau reciproc si tineau legatura) – sau virtuali (i-am intalnit pe internet cautand ceva si am aflat ca au preocupari asemanatoare) – prietenii de o viata (oameni pe care nu are mare importanta cum, unde sau cand i-am cunoscut, relatia cu ei este foarte adanca si intima, apropierea foarte mare si desi nu avem neaparat profesii sau preocupari comune, putem vorbi multe lucruri cu ei, avem incredere in ei si in parerea lor, ii ascultam cu placere si le impartasim gandurile si trairile noastre).
Dar, ceea ce mi se pare esential este ca indiferent cum i-am cunoscut - o relatie de prietenie se construieste si se bazeaza pe ceea ce investim si recunoastem in celalalt.
-
se zice ca prietenii trebuie sa-si semene…
(http://www.hopa.ro/poze/mare/best_friends_1150878796.jpg)
-
Prieteni ai in functie de ce astepti de la ei. O prietenie adevarata e sincera pana la deranj (chiar daca ma supar acum pe moment ca ma urechezi fiindca am luat-o pe aratura, mai incolo o sa-ti multumesc. Daca n-o faceai tu, cine altcineva?). Cel mai bun factor de selectie pentru o prietenie este timpul: o termina sau o intareste.
-
(chiar daca ma supar acum pe moment ca ma urechezi fiindca am luat-o pe aratura, mai incolo o sa-ti multumesc. Daca n-o faceai tu, cine altcineva?).
multi ajung sa urasca prietenul care a facut asa ceva cu ei, inconstienta? orgoliu? sau ce?
-
inconstienta? orgoliu?
poate amandoua marci - sau poate modul in care esti "tras de urechi" - sau poate pentru ca a avut curaj sa spuna lucruri pe care tu insuti nu ai vrut sa le recunosti in sinea ta.
-
da gabitza, e foarte greu sa accepti, sa recunosti ca si gresite...despre tine unele lucruri, de aici prietenii destramate.
-
Daca iti doresti cu adevarat un prienten sincer, il vei avea cu singuranta. Depinde foarte mult de tine, de disponibilitatea ta de avea relatii interumane solide, de intrajutorare, respect, sinceritate, incredere, bazate pe adevar, afinitati comune si devotament.
-
Prietenul iubeste in orice vreme, iar in nenorocire el e ca un frate.” ( Pilde 17: 17 )
Se spune ca odata, intr-o vara nespus de fierbinte si secetoasa, doi prieteni strabateau impreuna desertul.
Ca sa le treaca vremea mai repede, povesteau vrute si nevrute si, cum nu rareori se intampla, la un moment dat au ajuns sa se certe, iar unul dintre ei l-a lovit pe celalat peste obrazul drept.
Te-ai astepta ca acesta din urma sa-i fi intors si pe cel stang?
Nu, nu a fost asa, ci prietenul lovit peste fata, fara sa spuna nici macar un singur cuvant, s-a aplecat si a scris in nisip:
“ASTAZI, PRIETENUL MEU CEL MAI BUN M-A LOVIT PESTE OBRAZUL DREPT.”
Si-au continuat drumul impreuna si, intr-un tarziu, au ajuns la o oaza, unde au hotarat sa faca o baie.
Cel lovit peste obraz si-a pierdut echilibrul si a alunecat spre partea maloasa, riscand sa fie inghitit in adanc, dar mana puternica a prietenului sau l-a tras afara.
Dupa ce si-a revenit din spaima prin care trecuse, cu mana inca tremuranda, cel salvat a daltuit in piatra:
ASTAZI PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MI-A SALVAT VIATA !
Cel care isi lovise cel mai bun prieten, l-a intrebat:
- Cand te-am lovit peste obrazul drept, ai scris ce-am facut in nisip, iar acum, ca te-am salvat, daltuiesti in piatra. De ce ?
Dupa cateva clipe de tacere, cel intrebat raspunse:
- Cand cineva te raneste, fapta lui ar trebui incredintata intotdeauna nisipului, de unde vantul iertarii o poate sterge; insa cand cineva iti face un bine, trebuie sa-i daltuiesti fapta in piatra, de unde nici ploaia, nici vantul n-o pot sterge niciodata.
INVATA SA -TI SCRII DURERILE PRICINUITE DE ALTII IN NISIP, IN SCHIMB BINECUVINTARILE, DALTUIESTE-LE IN PIATRA!
-
Prietenie inseamna sa fii alaturi de prieteni nu cand au dreptate, ci atunci cand gresesc. Andre Malraux
Intelege ca prietenii vin si pleaca, dar nu trebuie sa ii pastrezi decat pe putini dintre ei, pe cei cu adevarat
pretiosi. Pe masura ce imbatranesti, ai nevoie tot mai mult de oameni care te cunosteau inca din tinerete.
Mary Schmich
-
Cand cineva te raneste, fapta lui ar trebui incredintata intotdeauna nisipului, de unde vantul iertarii o poate sterge; insa cand cineva iti face un bine, trebuie sa-i daltuiesti fapta in piatra, de unde nici ploaia, nici vantul n-o pot sterge niciodata.
imi place chestia asta...iertarea pe care o acorzi celor care au gresit, iti aduce o pace interioara, pe care cred ca n-o poti gasi oricat de religios ai fi...
-
Cel mai bun factor de selectie pentru o prietenie este timpul: o termina sau o intareste.
si greutatile prin care trec impreuna. ca la distractii prietenii sunt fara numar fara numar
-
cum sa-ti faci un prieten
sa-i spui ca vrei sa fiti prieteni !!?? 8)
imi aduc aminte de copilarie cand modul cel mai la indemana pe care il aveam sa ne facem prieteni era acea intrebare simpla: vrei sa fim prieteni? si raspunsul venea fara ezitare - da
acum se foloseste un "buton" pe care apesi ca sa fii prieten cu alti utilizatori facebook ;D
-
imi aduc aminte de copilarie cand modul cel mai la indemana pe care il aveam sa ne facem prieteni era acea intrebare simpla: vrei sa fim prieteni? si raspunsul venea fara ezitare - da
pe mine m-au refuzat vreo 2 :( ziceau ca-s bagabond :-\
-
Ma tot intrebam in sinea mea zilele trecute, cati dintre noi am reusit sa devenim prieteni, aici, in cadrul acestei comunitati?
-
pai tocmai de aia sustin eu cu tarie ca discutiile de pe forum ajuta foarte mult la cunoastere si dezvaluire, simplificind traseul in spatiul real.
-
Devii o persoana sociabila cunoscand persoane sociabile, avand in jurul tau oameni deschisi, sociabili, sensibili, umani, frumosi si inteligenti.
Ma bucur ca m-am intalnit in viata asta cu NeliTTT si Doina, amandoua din Arad, membrele comunitatii noastre. Sunt doua persoane de mare calitate. M-au miscat prin seriozitate, prin bunatate, prin frumusete, prin entuziasm, prin caldura sufleteasca neprefacută.
Am cunoscut centrul Aradului si nu numai, avand drept ghid, doua doamne pline de viata, doua doamne vesele si cu ochi frumosi...
Conversatia noastra s-a legat repede, fara nici un moment de pauza, de parca ne-am fi cunoscut de multa vreme.
Cred ca se facuse aproape ora 24.00 si nu ne încumetam să ne despărţim, desi a doua zi fiecare megea la job-ul ei...
Da, a fost frumos în Arad. Le-am cunoscut pe NeliTTT si pe Doinita... Stand la terasa la 12 noaptea, adesea mă uitam spre cer spunând in gând: "Ce bine Doamne, ca mi-ai dat bucuria sa fiu alaturi de NeliTTT si de Doinita!" Imi simteam sufletul plin, plimbarea fusese superbă, orasul admirabil luminat, ghizii perfecti, iar parcul şi Muresul şi tot ce am vazut in Arad, absolut tot, era plin de farmec, de istorie, de artă, de cultură, de poezie... Poate că nu as fi perceput atat de puternic Aradul si de frumos, dacă nu ar fi fost alaturi de mine cele doua doamne cu suflete mari...
Seara de 3 august, nu numai că şi-a scris singură povestea, dar si-a dat singură paginile... Si mai mult decât atat, mi-a redat încrederea în specia numită OM.
luci, cred ca astfel de intalniri - ca cea despre care ai povestit tu aici - vorbesc cel mai bine despre prietenii pe care i-am intalnit in SC
numarul lor = eu una nu am facut o lista
s-ar putea sa para un cliseu dar am gasit aici oameni care m-au facut sa rad, sa uit de probleme mele, sa-mi dea un sfat, un telefon, un MP, sa-mi trimita un mail, sa-mi povesteasca de un necaz al lor sau pur si simplu sa ma intrebe doar - ce mai faci? - si asta inseamna prietenie :)
-
Almi_gabi ma bucur mult, daca lucrurile stau asa cum spui.
-
cum sa-ti faci un prieten vad ca e mai greu. mai bine incercati sa va faceti multi dintr-odata: mergeti in excursiile SinglesCamp
-
De abia astept sa-i cunosc pe cei care s-au inscris in excursia de la Sighisoara.
-
am constatat ca atunci cind ai multi prieteni gradul de apropiere cu ei scade proportional cu numarul lor
cind ai citiva .. sunt destul de apropiati si stabili
-
Pai probabil ca acei cativa iti sunt intr-adevar prieteni iar ceilalti mai mult amici, relatii si cunostinte. Chestie de definitie a termenului.
-
am constatat ca atunci cind ai multi prieteni gradul de apropiere cu ei scade proportional cu numarul lor
......
io' stiu? cred ca mai curand gradul de apropiere creste cu timpul pe care il acorzi respectivului :) - daca sunt multi - ii aduni la un loc ;D
- suna cunoscut !!?? ;D
-
Prietenii sunt o bijuterie...rara, un fel de...diamant la care doar poti visa. Dar, daca stii sa-i primesti in viata ta, ei exista. Cu conditia sa iti pui, fara jena ori regrete sufletul "la disecat", pe VIU.
Poti avea "prieteni" de suprafata, cu care poti depana la un pahar sau printre rotocoale de fum de tutun mici barfe banale, poate fara miez care, cumva vindeca la suprafata; iti poti lua un caine vs pisica, etc, a caror iubire neconditionata este de necontestat (poate doar reflexul lui Pavlov va poate induce in eroare... ;) ;) ;)), dar chiar si asta-i iubire adevarata!!!
Poti cauta pretutindeni (pe net, pe strazi, in cluburi, printre nonames), insa parerea mea este pe ca un prieten adevarat il meriti si asta ramane pana la capat de viata.
Important este sa ti-l doresti cu tot sufletul... :)
-
Aveti atat de multa dreptate toti dar e atat de greu sa faci primul pas, sa iesi prima data din casa fara sa stii cum va fi, sa renunti la tabieturi confortabile de altfel si sa introduci asta intre prioritati...pentru ca altfel iti gasesti scuze mereu...va felicit pentru ce faceti :-\
-
Aveti atat de multa dreptate toti dar e atat de greu sa faci primul pas, sa iesi prima data din casa fara sa stii cum va fi, sa renunti la tabieturi confortabile de altfel si sa introduci asta intre prioritati...pentru ca altfel iti gasesti scuze mereu
In primul rind, bine ai vernit printre noi, ly! In ceea ce spui tu, reprezinta adevar: faptul ca nu exista nimeni pentru noi este doar o scuza pe care o gasim deseori pentru comoditatea sau teama de a iesi din tabieturile noastre, de a parasi zona de confort in care ne simtitm atit de bine. Avem curajul sa admintem asta? Pentru ca multi stim ca nu ne simtim bine sa fim singuri, nu ne place situatia dar, in acelasi timp, ezitam sa iesim din ale noastre. Am constatat inclusiv la mine asta si e o scuza mai mult decit stupida. Mai mult, am constatat ca nu ne e teama atit de ceialti, cit ne este de noi insine.
-
...... sa renunti la tabieturi confortabile de altfel si sa introduci asta intre prioritati...pentru ca altfel iti gasesti scuze mereu...
........ faptul ca nu exista nimeni pentru noi este doar o scuza pe care o gasim deseori pentru comoditatea sau teama de a iesi din tabieturile noastre, de a parasi zona de confort in care ne simtitm atit de bine. .......
asta cu tabieturile - mi-am pus si eu problema lor - ce sa fac sa le las la o parte - si am incercat - si nu mi-a iesit - asta sunt eu cu tabieturile mele, cu zona de confort pe care trebuie sa o am ca sa ma simt bine - si stiu ca cei care imi sunt prieteni si apropiati ma inteleg si ma accepta asa - si eu iau in considerare ceea ce ii face pe ai sa fie ok - si asa am constat ca de fapt am gasit solutia de a avea prieteni - sa ii accept asa cum sunt si ei pe mine - sa ne invatam unii altora tabieturile si micile obisnuinte - suntem , peste orice altceva - oameni cu nevoile noastre si cu o un simt mai puternic al libertatii (decat ceilalti oameni) - si libertatea este de cele mai multe ori foarte solitara
nu ma bagati in seama - am mintea odihnita ;D
-
asta cu tabieturile - mi-am pus si eu problema lor - ce sa fac sa le las la o parte - si am incercat - si nu mi-a iesit
Pai normal ca nu ti-a iesit! Primul pas neinspirat a fost incercarea de a le lasa la o parte. Fiindca nici nu trebuie sa le lasi la o parte (decit daca sunt niste tabieturi care chiar si pe tine te fac sa te simti inconfortabil). A avea o relatie nu inseamna a renunta la noi, ci a ne armoniza cu celalalt :) Relatia e o chestie de armonizare, nu de renuntare ;)
nu ma bagati in seama - am mintea odihnita
Vezi ce face leneveala din om? :P
-
si libertatea este de cele mai multe ori foarte solitara
As zice ca libertatea este mai degraba solidara, nu solitara :D Adica libertatea are valoare in relatie cu ceilalti oameni. Pai daca ma aflu singur pe o insula sunt inevitabil liber. Atunci nu stiu ce valoare ar avea notiunea de libertate. E o stare de fapt in care sunt liber chiar daca nu vreau. Si poate sunt plictisit si sictirit de atita libertate incit ma rog la zei si la divinitati sa apara cineva care sa o pericliteze. Dar nu apare nimeni! Si tot liber sunt! Ce naspa e sa fii liber. Ajungi sa nu te mai poti bucura de libertate :))
Io cred ca ai mintea obosita, nu odihnita ;D
-
d'apai nu stiu cum ii' po insula pustie - n-am fost niciodata pe vreuna
si sincer, nu m-ar deranja sa am un prieten care sa-mi cumpere una ;D
-
probabil daca ne-am acorda aceleasi libertati si spatiu intr-o relatie ar fi ok....dar chiar credeti ca se poate?.....in ceea ce priveste prietenii nu mi se pare atat de complicat sa ii accepti cu tabieturi si defecte...in ceea ce priveste partenerul de viata e mai greu...cu prietenii nu locuiesti sub acelasi acoperis si nu imparti responsabilitati, rude, cresterea copiilor si participarea financiara!
-
prietenii se accepta intre ei cu tot cu tabieturi,defecte,"pitici pe creier",etc...doar de aceea exista prieteni!
iar in ceea ce priveste partenerul de viata,daca exista compatibilitate si "clic"cred ca toate pot fi "placut"suportabile!
cine vrea cu adevarat,poate avea si prieteni si partener de viata,depinde doar de ce ne dorim cu adevarat!
aici e locul cel mai potrivit pentru ati face prieteni!
-
probabil daca ne-am acorda aceleasi libertati si spatiu intr-o relatie ar fi ok....dar chiar credeti ca se poate?.....in ceea ce priveste prietenii nu mi se pare atat de complicat sa ii accepti cu tabieturi si defecte...in ceea ce priveste partenerul de viata e mai greu...cu prietenii nu locuiesti sub acelasi acoperis si nu imparti responsabilitati, rude, cresterea copiilor si participarea financiara!
Tocmai, cu partenerul de viata mi se pare mult mai importanta armonizarea libertatilor decit cu un prieten. Nu stiu daca e neaprat mai greu de facut asta. Ar fi de ajuns un pic de reciprocitate. Ceea ce, am constatat, ca nu prea se intimpla. Intr-o relatie de cuplu, ajungem sa credem ca ni se cuvine sa asteptam o reactie de la celalalt si abia apoi sa raspundem, cind ar trebui sa fie reciprocitate. Si ne tot asteptam unul pe altul pina ne plictisim si zicem ca relatia nu merge :)
-
dar partenerul de viata nu ar trebui sa-ti fie si cel mai bun prieten?
-
Da, Iulia, partenerul de viata ar tebui sa iti fie cel mai bun prieten.
-
De ce ar fi obligatoriu acest lucru?
-
nu cred ca e obligatoriu...poate doar indicat!
-
De acord. Asta e altceva.
-
Nimic nu-i obligatoriu. Pina la proba contrarie :D :P
-
De ce ar fi obligatoriu acest lucru?
obligatoriu, nu. de buna voie ar fi ideal.
-
nu stiu daca partenerul de viata musai sa-ti fie si cel mai bun prieten (cred ca el trebuie sa fie alaturi de tine - asa cum se spune pe undeva - stiti voi unde 8) - si la bine si la rau) - de fapt cam imi este greu sa definesc ce inseamna "cel mai bun" atunci cand este vorba de prietenie
dar cred cu tarie ca prietenia este cel mai valoros lucru pe care il poate avea un om. valoreaza mai mult decat banii, actiunile la bursa etc.
poate fi uneori singurul lucru care nu se uita - un gest de prietenie iti va reveni in amintire si dupa ani de zile - il vei aprecia la fel in orice moment al vietii - si dupa 5 minute si dupa 5 ani si dupa 15 ani - dureaza vesnic
si culmea acest gest poate fi facut si de un om pe care abia il cunosti, la care nu te gandesti ca la un prieten dar care iti ofera un exemplu de solidaritate
-
dupa parerea mea sentimentul fata de partenerul de viata , omul pe care-l iubesc , nu prea are de-a face cu prietenia . in fata lui n-am stat niciodata cu bigudiurile-n cap , dar in fata celei mai bune prietene , da . cu el imi placea grozav sa fac dragoste , dar n-as putea spune ca prietena mea imi trezeste astfel de simtaminte :D .
comportamentul fata de omul iubit , de cel cu care imparti perna , este destul de diferit fata de de cel adoptat in relatia cu cea mai buna prietena . a incerca sa combini dragostea cu prietenia ( ma refer la iubirea femeie-barbat , desigur ) nu cred ca este cea mai buna solutie ca reteta de convietuire chiar daca , pe alocuri , sentimentele par a se intrepatrunde .
din punctul meu de vedere una-i una , alta-i alta . dar ce stiu foarte sigur este ca ambele soiuri de trairi , daca ai norocul sa ai parte de ele ( iubirea si prietenia , adica ) te pot face pe tine ca om foarte bogat sufleteste .
parerea mea ... :D
-
Wow, n-am stiut ca femeile sunt atat de constiente, cat de important este pentru un barbat ca femeia de langa el sa nu-i apara in fata in ipostaze care pot deveni mai tarziu afectibile si chiar obsesive. Exemplu cu bigudiurile este mai mult decat excelent. O femeie, asa cum ii zic eu trancalana, neatenta si neglijenta are un efect devastator asupra sotului. Pt ca memoria noastra este creata secvential, pe clisee, retinem doar ce percepem mai puternic sau ce ne impresioneaza mai mult. Si o femeie cu halat de casa imbibat in mirosuri de bucatarie, incaltata in papucii de casa a sotului, cu un batic pe cap care acopera multimea de bigudiuri, cu siguranta ca este o scena stridenta si care impresioneaza, astfel incat in mintea sotului imaginea asta se va fixa cu siguranta. Estompand poate alte imagini in care "cucoana" este aranjata si putuluita. In dezavantajul cui? Al sotiei, evident si nici nu trebuie sa explic de ce, sau ce efecte poate avea!
Ce n-am inteles este nepasarea unor femei fata de corpul lor. Le vezi dupa casatorie, adaugand kilogram peste kilogram, tot mai putin atente la cum sunt imbracate, la cum se poarta. Si am imaginea femeii crapand de sanatate (adica de grasime), cu trasaturi masculinizate, penduland pe langa corp o poseta de lac si tragandu-si efectiv sotul de brat, pe strada. Si cate un cuplu de asta, la cate o masa de braserie, cu cate o halba de bere in fata fiecare. Groaznic! Ma uit la omul ala si efectiv il compatimesc! Nu stiu si nu inteleg cum poate sa aiba un act sexual cu nevasta-sa, nu inteleg ce-l tine langa ea. Pt ca eu consider din partea ei o atitudine de "je m'en fous", adica "m-a luat, acum n-are decat sa ma suporte asa cum imi e mie bine!".
Si ca si postarea mea sa nu fie off topic, parerea mea despre existenta unei relatii de prietenie intr-un cuplu. Eu zic ca nu este posibila, pt ca elimina sansa unui sentiment mult mai important care trebuie sa existe intr-o casnicie: cel de dragoste. Prietenia este limitata sentimental si nu poate acoperi complexitatea relatiilor dintr-un cuplu. Prietenia este ceva camaraderesc, tine de compatibilitati, de anumite conjuncturi. Dragostea este ceva profund, ceva care nici macar nu tine seama de compatibilitate. Trece peste aceasta bariera, pt ca iubirea se naste dintr-o chimie a celor doua suflete, neconditionata si limitata de profilele celor doi. Ca doar de aia e dragoste, sa sara orice piedica, de orice fel!
Am avut si am prieteni si prietene, stiu sentimentul foarte bine, tot atat de bine cum cunosc si ceea ce este aceea dragsote. Hotarat dara, nu este acelasi lucru!
-
Si o femeie cu halat de casa imbibat in mirosuri de bucatarie, incaltata in papucii de casa a sotului, cu un batic pe cap care acopera multimea de bigudiuri, cu siguranta ca este o scena stridenta si care impresioneaza, astfel incat in mintea sotului imaginea asta se va fixa cu siguranta.
dar daca e imbracata cu un halat de casa care lasa sa se vada nici prea mult, nici prea putin, imbibat in mirosuri de dolce&gabbana, incaltata in papuci cu toc inalt, cu parul ca un soare de mai fluturand in bataia aerului conditionat...?
"cucoana" este aranjata si putuluita.
aranjata, de acord, dar si putuluita? :o ma gandeam ca e neputuluita si tocmai de-asta isi asteapta sotul asa de frumos aranjata :-\
Ce n-am inteles este nepasarea unor femei fata de corpul lor. Le vezi dupa casatorie, adaugand kilogram peste kilogram, tot mai putin atente la cum sunt imbracate, la cum se poarta. Si am imaginea femeii crapand de sanatate (adica de grasime), cu trasaturi masculinizate, penduland pe langa corp o poseta de lac si tragandu-si efectiv sotul de brat, pe strada.Si cate un cuplu de asta, la cate o masa de braserie, cu cate o halba de bere in fata fiecare. Groaznic! Ma uit la omul ala si efectiv il compatimesc! Nu stiu si nu inteleg cum poate sa aiba un act sexual cu nevasta-sa, nu inteleg ce-l tine langa ea.
sincer sa fiu, eu vad adeseori taman pe dos. adica barbati care, dupa casatorie, au adunat colaci de grasime si au sani enormi de natura sa le ofere un aspect efeminat :( la cum pot avea acesti superobezi un act sexual cu o femeie nici nu vreau sa ma gandesc.
Am avut si am prieteni si prietene, stiu sentimentul foarte bine, tot atat de bine cum cunosc si ceea ce este aceea dragsote. Hotarat dara, nu este acelasi lucru!
asta asa e!
-
imi pare bine , gigi , ca am confirmarea faptului ca parerea mea nu este eronata .
aranjata, de acord, dar si putuluita? :o ma gandeam ca e neputuluita si tocmai de-asta isi asteapta sotul asa de frumos aranjata :-\
silviu , dragule , "putuluit" nu inseamna ceea ce in mod eronat te duce gandul , pornind de la radacina cuvantului :D ci exact ce spuneai in pasajul anterior : dar daca e imbracata cu un halat de casa care lasa sa se vada nici prea mult, nici prea putin, imbibat in mirosuri de dolce&gabbana, incaltata in papuci cu toc inalt, cu parul ca un soare de mai
:D
-
Janeta, confirm spusele tale si prin expierenta personala..."prietenia" cu partenerul duce relatia intr-o zona unde sexualitatea dispare si te trezesti intr-o zi ca esti "sora si frate"...are si Aurora Liiceanu un articol in sensul asta , pericolul unei "prietenii" asupra relatiei barbat -femeie...am avut in viata barbati "prieteni" cu care puteam vorbi ce nu as fi vorbit cu partenerul de viata...e drept poate nu era corect si stiu ca legatura emotionala cu un barbat poate duce in alta zona...norocul meu ca nu as fi putut niciodata avea o relatie cu un barbat cu care am fost prietena...necazul e ca femeile vad un mare pericol in acest tip de relatie...femeile altora! ;)....
cred ca ceea ce comunicam partenerului de viata ar trebui cernut prin sita....nu-i putem spune tot ce ne trece prin cap...unui prieten da...nu-i putem spune toate trairile existentiale care pot fi schimbatoare si pot pune in pericol relatia..unui prieten da....nu-i poti spune tot timpul frustarile tale si in acelasi timp el sa te vada "femeia unica" dar unui prieten da....si tot asa....chiar daca barbatul e un prieten sau o prietena!
-
Exemplu cu bigudiurile este mai mult decat excelent.
Io as da orice sa vad o femeie cu bigudiurile pe cap :D Face partea din seria ipostazelor nevazute la o femeie. Bigudiurile, machiatul, epilatul etc. Echivaleaza cu descoperirea misterelor lumii. E ca si cum ai intra in culisele productiei unui film de succes :D :D
-
bune la ceva si bigudiurile astea - v-ati mai imprietenit si voi pe aici !?? ;D ;D 8)
-
v-ati mai imprietenit si voi pe aici !?? ;D ;D 8)
noi, care?
-
sau va cunosteati dinainte ;D ;D
-
norocul meu ca nu as fi putut niciodata avea o relatie cu un barbat cu care am fost prietena...
norocul meu ca nu am avut niciodata o prietena.
v-ati mai imprietenit si voi pe aici !?? ;D ;D 8)
eu m-am imprietenit pe-acolo.pe la afi palace.
-
eu m-am imprietenit pe-acolo.pe la afi palace.
si impuscat , si ranit in lupte grele - si ai trecut cu bine ;D
noroc cu prietenii 8)
-
nope. nu am fost la trageri.
-
E ca si cum ai intra in culisele productiei unui film de succes :D :D
un film horror , dragule :D habar nu ai tu cat masochism presupune o epilare ;D ;D ;D ;
-
Dr. Cristian Andrei: "Femeile n-au prietene şi bărbaţii sunt curve!" (http://www.evz.ro/detalii/stiri/dr-cristian-andrei-femeile-n-au-prietene-si-barbatii-sunt-curve-952939.html)
-
Dr. Cristian Andrei: "Femeile n-au prietene şi bărbaţii sunt curve!" ([url]http://www.evz.ro/detalii/stiri/dr-cristian-andrei-femeile-n-au-prietene-si-barbatii-sunt-curve-952939.html[/url])
deci ce sa intelegem noi de aici:
1.barbatii sunt curve.
2.dr cristian andrei este barbat.
3. ... ?
-
deci ce sa intelegem noi de aici:
1.barbatii sunt curve.
2.dr cristian andrei este barbat.
3. ... ?
3. toti barbatii sunt curve in afara de dr. cristian andrei
un silogism simplu si de necontestat, nu? ;D
-
Da, l-am citit si eu ieri p-asta. Mai ales comentariile la articol sunt interesante. Nu ma uitam la tv la emisiunile lui ca ma apuca greata. Din ce zice p-aici m-a enervat cu :
Un om singur nu are nevoie de cuvinte! - Ai, ce vorbesti ?!
si
Io n-am casă. Stau în chirie! Ai, serios?! Are una imensa, pe acolo pe unde alerg eu. Ca a fugit el de-acasa cu bruneta, asta e altceva.
Cica: Femeile apreciază nu neapărat bărbaţii puternici şi frumoşi, cât pe cei deştepţi şi care le fac să râdă. Io stiu pe unii care sunt puternici tocmai pentru ca sunt destepti. Si asta ii face frumosi. Si pe mine astia ma fac sa rad. :P
-
Io n-am casă. Stau în chirie! Ai, serios?! Are una imensa, pe acolo pe unde alerg eu. Ca a fugit el de-acasa cu bruneta, asta e altceva.
omul nu a mintit. daca a fugit de-acasa, e clar ca nu mai are casa.
-
Eh, el facea pe saracu' si cinstitu'!
(Voiam sa mai zic ceva de tranzactii si de partaj, dar o dam in alte discutii!)
-
Monden - aparente - masti - teatru - greata - sictir .
-
Monden - aparente - masti - teatru - greata - sictir .
subscriu...
-
las ca nici in viata de zi cu zi nu ducem lipsa...
tocmai de aia cind dai de un prieten adevarat printre atitea masti si fumuri trebuie pretuit si pastrat
-
@julia: true.
-
Cum sa-ti faci un prieten am stabilit noi. Dar daca nu vrea?
-
Cum zicea Lenin: "Daca nu stii te invatam, daca nu poti te ajutam, daca nu vrei te obligam"
D-aia i-au ajuns statuile la gunoi ;D
Daca nu vrea, n-ai ce-i face. Mergi mai departe. Doare, dar trece.
-
doare?!? de ce ?
-
Eh... daca as sti, ti-as raspunde.
Si eu caut un raspuns si pana acum nu am gasit...
Zi tu, ca specialist...
-
eu specialist in prieteni nu-s. sorry ...
si nu poci sa spun de ce te doare, pt ca pe mine nu ma doare
-
Eh, nu era vorba de mine. Ipotetic vorbind... :)
-
Ba nu doare deloc. Nu se intampla sa ajungi in situatia aia. Daca lucrurile decurg firesc, sigur nu ajungi acolo, fie ca legi sau nu o prietenie. Am constatat asa, de-a lungul anilor, ca o experienta milenara (no shit!), ca in general, oamenii cu acelasi tip de caracter leaga prietenii durabile. Putine dar adevarate. Asa ca nu cred ca ar trebui sa-ti faci probleme daca esti un om onest.
-
eu chiar as zice bogdaproste daca cei care nu ma plac ar inceta sa mai existe pt mine. si invers.
dar stii cum zice poporu intelept: fereste-ma de prieteni ...
-
Ba nu doare deloc. Nu se intampla sa ajungi in situatia aia. Daca lucrurile decurg firesc, sigur nu ajungi acolo, fie ca legi sau nu o prietenie. Am constatat asa, de-a lungul anilor, ca o experienta milenara (no shit!), ca in general, oamenii cu acelasi tip de caracter leaga prietenii durabile. Putine dar adevarate. Asa ca nu cred ca ar trebui sa-ti faci probleme daca esti un om onest.
partea asta cu acelasi tip de caracter mi se pare adevarata - eu ii zic - persoane care rezoneaza pe aceasi lungime de unda - se intampla sa cunosti pe cineva (el sau ea - ma refer strict la sensul de amicitie) si sa te simti confortabil in prezenta lui - sa te ajuti cu el - sa-ti devina apropiat - sa-i impartasesti din trairile tale si apoi sa vezi ca da inapoi - ca se retrage si nu intelegi de ce - ca da vina pe timp, ca e prea ocupat sau ca si-a facut alt program dar de fapt stii si stie si el/ea ca apare o indepartare - deci nu mai vrea compania ta - asta nu stiu daca sa ii spun durere dar exista o parere de rau, o dezamagire - si daca incerci sa intrebi si sa cauti motivul te "izbesti" de un zid care nici macar nu te asteptai sa existe acolo
-
Pai din ce zici, individul (el, ea, nu conteaza) respectiv ori a cultivat o amicareala de interes cu tine, a obtinut ce voia si se cara, ori (varianta mai trista) omu`ala are probleme cu capul - teama de apropiere, de intimitate.
-
Adanc, si mai adanc, ioi!
bitek, de unde sa-i vina teama aia? Din ... altfel de probleme?
Nimic nu e insurmontabil. Parerea mea.
-
Teama aia era un aspect clinic al situatiei (de aia am zis de probleme cu capul) Cat despre insurmontabil, dam cu buretele, nu s-a intamplat nimic si o luam de la capat? Sa fim solemni...
-
fii tu! eu nu vreau!
-
mda, cred ca pe mine m-a facut mama solemn, fir-ar...
-
solemnitatea are si ea partea ei interesanta -asa ceva ceremonial, festiv - dar tind sa cred ca o relatie de amicitie poate trece peste latura academica
-
Sa fim solemni= in dictionarul personal - sa fim seriosi, sa stam stramb si sa judecam drept. Cat despre solemnitate, nu prea-mi pica bine. Adica nu mi-a placut nicidata sa ma formalizez -ramanand totusi in limitele politetii si ale bunului simt-; cred ca formalul e un mod de a te distanta de ceilalti. Bine, e si asta util uneori.
-
Cum sa-ti faci un prieten am stabilit noi. Dar daca nu vrea?
Daca nu vrea, inseamna ca nu ai un prieten ;D.
Ca ti-l faci, e mai usor, dar...cum faci sa-l pastrezi? Sau cum faci astfel incat amandoi sa vreti ramaneti in relatie si sa si puteti ramane intr-o relatie nu oarecare, ci functionala?
-
Timpul decide. Timpul e cel mai bun (dur) test pentru o relatie, indiferent de tipul ei.
-
Timpul decide numai in cazul in care individul nu are nimic de spus, de schimbat, de analizat, etc.
Mie mi-e greu sa cred ca in viata mea doar TIMPUl decide. Atunci eu unde sunt? Timpul maa coordoneaza pe mine?
Eu cred ca noi insine decidem prin felul nostru de a fi, prin ceea ce spunem, facem, prin modul in care actionam, prin modul in care acceptam sau refuzam anumite situatii si/sau oameni.
Noi decidem. Timpul doar ne ajuta, ne da ragaz sa meditam, sa realizam unde si ce am gresit. El isi vede de trecerea lui, dar decizia e a omului (zic eu :) ).
-
Luam decizii, sub impuls de moment sau bine aprofundate si totusi timpul va arata unde am gresit si unde nu. Timpul vindeca rani (de cele mai multe ori). Prin modul in care fortam lucurile sau le lasam sa zaca intr-o uitare blanda, o relatie se transforma. In bine sau in rau. In timp se vede daca va rezista. In timp ne transformam, evoluam sau nu. Nu vreau sa trec in extrema (de genul stam si asteptam ca se rezolva toate in timp) insa Timpul, marele calau, este suveran.
-
Timpul vindeca rani (de cele mai multe ori).
Cred ca timpul doar te ajuta sa uiti, nicidecum sa vindeci.
O trauma din copilarie de exemplu: nu este vindecata odata cu trecerea a 40-50 de ani (sau 80), ci doar "aruncata" undeva in adancul sufletului, aflandu-se in asteptarea momentului cand poate sa iasa din nou la suprafata pentru a fi cu adevarat vindecata.
Iar procesul de vindecare cred ca se intampla acum si aici, nu maine, peste 10 ani sau odata cu trecerea timpului.
E drept, daca e sa luam in considerare ca in orice clipa a vietii avem ceva de vindecat, putem sa ne gandim ca Timpul ne este aliat daca stim sa-l pretuim cum trebuie, cand trebuie, astfel incat sa producem constientizarile potrivite cand le soseste timpul (deci nu timpul vindeca, ci individul care produce constientizarea).
Dar revenind la cum sa-ti faci un prieten...ma gandesc ca prieteniile se leaga pe legea rezonantei. Atragem ceea ce vine in completarea si spre rezolvarea problemelor noastre. Atragem oamenii de care avem nevoie pentru a ne constientiza propriile noastre slabiciuni, defecte si - de ce nu - propriile noastre calitati.
-
Imi place mult ce ai scris Sara. Citesc si eu non stop pe tema subconstientului si incerc incet , incet sa ma educ....e greu e drept....dar pas cu pas...
-
Multumesc, Balanta :)!
Autoeducarea este foarte grea iar ca sa poti incepe sa te autoeduci ai nevoie de ..."oglinda". De cineva care sa-ti oglindeasca fidel caracteristicile. Si tot pentru a demara procesul de autoeducare este necesar sa ai taria sa iti suporti caracteristicile pe care cei din jur ti le oglindesc. Ca nu-i deloc placut sa dai ochii cu tine insuti, cu tot ceea ce ai "ingropat" adanc an de an, doar-doar se va sterge intr-o buna zi.
Ca suntem la capitolul prietenie...un target al meu pentru 2011 a fost sa imi fac prieteni noi (sa leg prietenii trainice, profunde, nu doar sa bem o cafea sau sa vorbim sec 15 minute la telefon de sarbatori). Pot spune acum, la sfarsit de an ca tot ceea ce mi-am propus pentru anul 2011 s-a implinit ad literam. Targetul de care vorbeam mai sus a fost atins, reusind fara efort sa am doua prietene si inca doua relatii de prietenie in curs de dezvoltare.
Atingerea targeturilor propuse este pe de o parte un lucru bun, pentru ca orice dorinta implinita e un tel atins, pe de alta parte, daca n-ai stiut cum sa te algortimezi, daca dorinta a fost ambigua sau incompleta, rezultatul nu a fost nici pe departe cel scontat. Deci, tot ce mi-am propus s-a implinit, dar rezultatul final nu a fost si nici nu este 100% ceea ce am vrut cu adevarat cu privire la toate aspectele pe care am urmarit a le "programa" pentru 2011.
De ce scriu toate astea...pentru ca atunci cand ai CLAR in minte ce iti doresti, PENTRU CE iti doresti respectivul lucru, LA CE iti foloseste si CUM te va ajuta pe viitor (adica sa ai perspectiva de viitor, sa te transpui in viitor intr-o multime de ipostaze, fara a ingradi multitudinea de evenimente in tipare/sabloane rigide) lucrurile/evenimentele chiar se intampla. Tot citesc peste tot ca "avem in noi insine tot ceea ce ne trebuie" pentru a ne atinge scopurile, visele, dorintele, etc. Si cred cu tarie ca este adevarat. Numai ca de multe ori nu stim nici ce se afla in noi, nici cum se poate exploata ceea ce simtim ca avem in noi.
-
Aoleu, target, urmeaza strategie, plan...Bre, mai da-o-n-colo! Lipseste o formula de-a lui Milton! Si cum ramane cu "am cunoscut intamplator pe cineva" sau ca sa parafrazez un film celebru "...cred ca asta e inceputul unei frumoase prietenii"...? La ideea cu rezonanta in schimb ma raliez 100%. Imi place sa cred ca o relatie profunda se naste (oarecum) intamplator, se dezvolta firesc, fara sa facem eforturi (dar si fara sa neglijam) si dureaza peste timp, fiind alimentata...nu stiu cum sa ma exprim exact, sa spun asa: se intretine din caldura sentimentelor degajate reciproc.
-
.....
Dar revenind la cum sa-ti faci un prieten...ma gandesc ca prieteniile se leaga pe legea rezonantei. Atragem ceea ce vine in completarea si spre rezolvarea problemelor noastre. Atragem oamenii de care avem nevoie pentru a ne constientiza propriile noastre slabiciuni, defecte si - de ce nu - propriile noastre calitati.
asa cum spui probabil cel mai adesea ne imprietenim cu oameni care sunt compatibili cu noi ( rezoneaza), se spunea o data "care sunt pe aceasi lungime de unda cu noi"
- nu sunt tocmai convinsa ca m-ar incanta sa ma "toace" cu defectele mai degraba as apecia sa le inteleaga si accepte - ca doar nu suntem perfecti - cu toti incercam sa evoluam spiritual si mai de folos e un sprijin decat o critica
-
Aoleu, target, urmeaza strategie, plan...
Aoleu, te doare ceva?
Revenind....Si da si nu.
Strategie, plan, cum le spui tu, ele exista si vor exista (pentru mine). Desi viata nu este matematica pura, desi experintele de viata nu le ridicam la putere si nici nu extragem vreun radical, pentru mine a face un plan, a pune la punct, a analiza, a evalua face parte dintr-un mod banal de a functiona.
Important este sa iti fie bine, indiferent ca iti faci un plan, sau elaborezi o strategie si o si aplici sau daca traiesti pur si simplu clipa, fara a trasa reguli! Ambele variante pot fi un mod de viata sanatos, atata timp cat protagonistul este multumit de rezultate (daca le are)!
Bre, mai da-o-n-colo!
Bre, as da-o si dincolo, dar n-am vazut subectu'!
Lipseste o formula de-a lui Milton!
Sunt deschisa spre completari de ori fel.
Insereaz-o aici ;D! Mai stii, ironia sortii (si nu numai) poate chiar imi ofera noi idei ;D!
Si cum ramane cu "am cunoscut intamplator pe cineva" sau ca sa parafrazez un film celebru "...cred ca asta e inceputul unei frumoase prietenii"...?
E minunat! Daca e! Si daca nu e, e la fel de minunat!
Eu cunosc "intamplator" (numai ca eu nu cred in cuvantul "intamplator" si nici nu cred ca e ceva "intamplator") cam in fiecare zi in trafic pe cate cineva, de exemplu. Prin natura meseriei mele zilnic intru in contact cu multe persoane (saptamanal cu persoane noi), dar nici in primul caz, nici in al doilea caz si nici in alte cazuri similare nu dezvolt prietenii, ci doar relatii decente, politicoase, reci, seci, cordiale, profesionale, etc. Prin prietenie inteleg cu totul altceva. Si da, prietenia poate veni spontan, firesc, dar mai greu intre patru pereti, mai greu in fata unui monitor/laptop, mai greu pe mess sau citind o carte.
Eu pledez pentru atingerea unor scopuri pentru ca e foarte important sa ai niste scopuri in viata (le poti numi targeturi, idei, vise, dorinte, termenii sunt variati, foarte variati si fiecare dintre termeni probabil ca produce in fiecare individ o cu totul alta rezonanta). Din punctul meu de vedere fara niste scopuri, traiesti dupa cum ti se astern evenimentele in viata, fara ca tu sa le "chemi" cumva, dupa principiul "daca nu curge, pica". E drept, asta poate fi o premisa sanatoasa pentru cei ce se multuesc ca viata sa le aduca aceleasi lucruri ca si pana la momentul prezent. Insa pentru cei ce isi doresc sa experimenteze ceva nou, este necesar sa provoace cumva noul. Daca nu schimbi ceva in tine, atragi tot acel ceva cunoscut de ieri, de alataieri, de acum 5 ani. Sau paispe.
La ideea cu rezonanta in schimb ma raliez 100%. Imi place sa cred ca o relatie profunda se naste (oarecum) intamplator, se dezvolta firesc, fara sa facem eforturi (dar si fara sa neglijam) si dureaza peste timp, fiind alimentata...nu stiu cum sa ma exprim exact, sa spun asa: se intretine din caldura sentimentelor degajate reciproc.
Si mie imi place sa cred ceea ce ai scris mai sus, insa nu cred - dupa cum deja am spus - in ideea de "intamplator". Eu cred ca totul este planificat de undeva de sus si ca exista o parte fixa, careia nu ai ce-i face (ce ti-e scris ti-e pus in frunte) si o alta parte variabila, care iti ofera libertatea si posibilitatea de a face ori aceleasi alegeri ca si pana acum, ori alte alegeri ca pana acum.
Eu cred ca o relatie profunda si armonioasa se realizeaza firesc dupa ce ai depus niste eforturi. E ca si cand te duci in gradina si spui: azi vreau morcovi (respectiv o relatie profunda). Ok, dar morcovii nu vor creste singuri si nici pamantul nu se sapa singur si nici nu se uda singur. Ma gandesc ca la fel e si intr-o relatie: nu pica totul para malaiata in gura lui natafleat. Telenovela si romanul de dragoste sunt pe pelicula si pe hartie. In viata reala e nevoie de actiune, de sentimente imparatasite, de curaj sa te afirmi intr-o relatie fara a-l strivi pe cel de langa tine, de sinceritate cu tine insuti si cu cel de langa, de o atitudine suportiva atat cu tine cat si cu cel de langa si de multe altele. Toate astea suna foarte frumos, dar ca sa le transpui in realitate nu e suficient doar sa te nasti, sa cresti in mod natural si te trezesti intr-o relatie de vis. Sau...in fine, la mine nu s-a intamplat asa!!! Orice relatie buna si sanatoasa din toate punctele de vedere trebuie sa creasca, sa se matureze iar cresterea si maturarea iau timp, efort si uneori chiar si suferinta. Acolo unde suferinta este minima si rezultatele sunt satisfacatoare, probabil e si foarte multa munca cu sine insusi si multa intelepciune.
Viceversa: poti avea o relatie profunda dar nesatisfacatoare, nearmonioasa. Parca n-as dezvolta asa mult subiectul, pentru ca intuiesc ca e cunoscut multora. Tipul asta de relatie este din pacate o experienta mai cunoscuta decat o relatie profunda si satisfacatoare.
Cat priveste intretinerea relatiei din caldura sentimentelor reciproce, pentru mine, o fire mai practica, cu tot respectul pentru frumosul cuvintelor, este iesit din contextul realitatii in sensul ca suna frumos dar aplicabilitatea este redusa pornind doar de la simpla premisa ca sentimentele de multe ori nu sunt reciproce (indiferent de natura lor), gradul de caldura difera de la individ la individ, difera la acelasi individ de la o zi la alta, de la an, la an. Ce te faci cand partenera/partenerul nu mai are caldura, in contextul reciprocitatii? Pleci? Fugi? Il/o dai afara doar pentru ca in secunda asta nu mai are caldura? Daca RADET-ul iti da teapa 48 de ore in toiul iernii te muti in alta casa deja incalzita? Cu singuranta nu, pe cand in relatii, de multe ori indivizii pleaca pentru ca: „nu curge apa”, „afara e frig”, „floarea soarelui” refuza sa infloreasca toamna, castravetele nu creste sub pamant si alte motive de nemultumire pe principiul afara ploua si si tu esti de vina ca mie nu-mi place ploaia.
Cam asa vad eu lucrurile, ceea ce nu inseamna ca punctul meu de vedere nu poate sa stea vertical sau orizontal alaturi de al tau ;)!
-
mai degraba as apecia sa le inteleaga si accepte
Cred ca intelegerea si acceptarea celuilalt nu pot veni decat dupa ce te-ai cunsocut pe tine cu bune si cu rele si te-ai acceptat asa cum esti.Cum sa accept eu de exmplu dezordinea ta (la exterior), cand eu nu mi-am rezolvat dezordinea interioara (gandurile imprastiate, inconsecventa in opinii, in alegeri, etc ?
E doar un exemplu...
Se spune ca orice, dar absolut orice nu ne convine la altii si ne deranjeaza, acel lucru/situatie exista in stare de germene in noi, nerezolvat. Si ca sa se rezolve, acel ceva trebuie activat de catre cineva care manifesta acel ceva dar mai intens decat noi.
-
.... Si cum ramane cu "am cunoscut intamplator pe cineva" sau ca sa parafrazez un film celebru "...cred ca asta e inceputul unei frumoase prietenii"...? La ideea cu rezonanta in schimb ma raliez 100%. Imi place sa cred ca o relatie profunda se naste (oarecum) intamplator, se dezvolta firesc, fara sa facem eforturi (dar si fara sa neglijam) si dureaza peste timp, fiind alimentata...nu stiu cum sa ma exprim exact, sa spun asa: se intretine din caldura sentimentelor degajate reciproc.
imi place ideea de "intamplator" pentru ca intradevar nu poti programa cum ai sa te intelegi/ rezonezi fata de persoana pe care o cunosti - iti poate deveni un prieten, un sprijin si un ajutor de nadejde o persoana la care nici nu te gandeai ca o poti intalni ci pur si simplu viata ne aduce pe un drum comun la un moment dat iar apoi timpul, imprejurarile, firescul si naturaletea fiecaruia contribuie la sudarea prieteniei
-
Se spune ca nu exista intamplare sau coincidenta absoluta, nici providenta sau predestinare implacabila... doar combinari de variabile intre ele... ::)
-
asta e si convingerea mea. la orice situatie sau eveniment m-as uita in urma, au fost generate sau favorizate de altele, care la rindul lor au fost determinate de altele, si tot asa.
ma gindesc ca au fost momente cind am plins si m-am revoltat pt ce mi s-a intimplat, ca nu e drept, ca nu trebuia, ca nu meritam, ca dupa un timp sa-mi dau seama ca tot raul spre bine, ca sunt mult mai bine asa, in urma acelor situatii decat daca nu as fi avut parte de ele.
hmmm serendipity ....
-
Care ar fi oare metoda care să te facă să priveşti oamenii cu mai multă încredere decât obişnuieşti să le acorzi ?
Eu procedez asa: cand cunosc o persoana ii acord un procent de incredere de 90-95%. Nu 100%, imi las si o marja de esec. ;)
In unele cazuri, persoana nu merita increderea acordata si incep sa "tai" din procentele acordate initial, in functie de greseala/i pana imi dau seama ca nu merita s-o am aproape.
In alte cazuri, mult mai rare ce-i drept, daca omul imi arata prin ceea ce spune si ce face ca merita increderea mea si daca interesele sunt similare, ramanem in relatie (amicitie, prietenie, etc).
Cred ca oamenii care intra in viata noastra au un rol, indiferent cat raman langa noi. Citisem pe undeva ca ceilalti sunt oglinzi ale noastre si reflecta dupa caz, atitudini/comportamente pe care le avem in noi si pe care le negam. Constietizand ca ceea ce ne deranjeaza la altii reprezinta parti ale noastre, avem posibilitatea sa le schimbam.
Oricum, chiar de ar exista o astfel de metoda, mai mult de 95% unui nou-venit nu i-as acorda. ::)
-
nu cred ca as fi aici daca as cunoaste o reteta sigura .Povestea singuratatii mele este un banal esec intr-o relatie prea profunda,iar acum suflu si-n iaurt.DAR INCA SPER .
-
Povestea ta - povestea mea, povestea lui si-a multora... :)
-
M-am hotarat! >:( Vreau un prieten. Stie cineva vreun magazin? :-\
-
Mai mare, mai mic? Mai negru, mai alb sau color? Bland sau doberman? Baga un job description! ;D
-
Prietenul? ??? Pai, sa fie baiat de treaba ca restul mai vedem noi... ;)
-
Intrebarea lui bitek restrangea zaua de lant trofic a speciei "prieten" la patrupede domestice. ;D
Ca altfel, "Homo homini lupus est". :(
-
;D ;D ;D Nu asta am avut in intentie, insa se pare ca ai dreptate. Dap. Am recitit ce am scris si ai dreptate. Cel putin cu patrupedele.
-
>:( :'( :tickedoff:
-
Smile, pocama! Tomorrow wil be worse. (Daca nu crezi, adu-ti aminte in ce parte a lumii traiesti :P )
-
:) :) :) Asa e mai bine? Lumea e plina de prieteni... :-\
-
Eu am inceput sa zambesc doar gandindu-ma cat de scurta e existenta noastra...si pana acum n-a demonstrat nimeni ca traim si a doua oara! :o Asa ca decat incruntat si zburlit, mai bine calm si (nitel) malitios. Zau, parca e mai bine asa. Ca sa fie clar, nu cred in prostiile cu "gandeste pozitiv" si "daca te gandesti la nu-stiu-ce-rahat, il vei atrage in viata ta"...si lista de aberatii poate continua. La mine e simplu: vrei bani mai multi, nu mai visa la cai pe pereti si munceste! Vrei sa slabesti, iarasi nu te mai indopa cu toate cretinismele, ci mananca mai putin si trage mai mult de tine. Si tot asa. Cat despre prieteni, decat multi si fara caracter, mai bine unul si de calitate. Principiul meu e bazat pe "cine se aseamana...", asa ca (cu siguranta) iti vei gasi un prieten asa cum esti si tu.
-
Fara lipsa de modestie, nu mi-ar displace. :-* Totusi, in viata lucrurile stau mai altfel. Daca, acum 5 ani sperantele mele de a gasi persoana potrivita intruneau o proportie de 70%-80%, in momentul de fata ele s-au redus considerabil. Am inceput sa ma impac din ce in ce mai mult cu ideea ca aceasta imi este crucea si sa-mi port aceasta cruce din ce in ce mai usor. Nu mai este o disperare faptul ca sunt singura. De fapt nici macar nu ma consider singura. De ce?! Pentru ca am convingerea ca cineva ma asteapta, ma cauta, ma doreste, dar, ca si mine nu stie unde sa ma afle. Intalnirea noastra poate sa fie, sau poate sa nu fie aici... :angel:
-
Cel mai bun prieten imi sunt eu insami... desi de cele mai multe ori, aceasta prietenie este mult mai greu de intretinut decat oricare alta. Cand reusesc, si prietenii se-aduna. ;)
-
Frumos spus. Si adevarat.
-
eu vreau sa stiu cum sa-mi fac o prietena ???
-
cu....puterea gandului ::)
-
multumesc! asta-mi place la tine: lamuresti omu imediat :D
-
;D ;D ;D Nu asta am avut in intentie, insa se pare ca ai dreptate. Dap. Am recitit ce am scris si ai dreptate. Cel putin cu patrupedele.
;D ;D ;D Nu asta am avut in intentie, insa se pare ca ai dreptate. Dap. Am recitit ce am scris si ai dreptate. Cel putin cu patrupedele.
eh, era numai o varianta de interpretare.
pe aceea cu lupu' la om am pus-o din partea-mi, ca era in rezonanta cu intamplari reale din viata reala, cu personaje rele, cum numa' in telenovele mai vezi (cu ochii mariti si mana pe gura, a mirare). :)
da' de ce nu crezi in teoria "puterii gandului" si a rezonantei sale, ca te vad asa, mai "stiintific", deci ar trebui sa stii ca s-a demonstrat cum ca gandul e energie. numa' ce vine peste noi tehnologia actionata cu gandul. da search pe goagal si afla. :)
Si inainte de a nega ceva, omu' deschis la cunoasterea in evolutie, zice "poate" (ca femeile ;D ) si experimenteaza, sa vada singur daca e ceva sau nu... nu da cu barda unui "nu" materialisto-incremenitus in proiectus" in orice ipoteza noua, ca d-aia l-au ars pe cel care a lansat ideea ca Pamantul e cel care face balet in jurul soarelui, si nu viceversa. :P :P :P
daca teoria probabilitatilor e adevarata, atunci eu am experimentat si achiesez la ideea ca exista ceva adevar straniu in ipoteza ca prin gand se "atrage" un anumit curs al evenimentelor. Ultima intamplare de acest gen este fix aparitia patrupedei Cat in viata familiei mele. Nu-mi placeau pisicile deloc, agreeam numai cainii, insa de la o vreme incepuse a-mi fi draga felina unei cunostinte si am inceput sa ma gandesc ca mi-as dori si eu o pisica ca aceea. ba am si purces sa pictez una (tablou nefinalizat). :) Dupa o vreme, a aparut si ne-a curtat (de la si in curte :)) insistent un pui de pisica cvasi-identic cu aceea care-mi provocase gandul-dorinta. Insa eu mi-am amintit ca nu-mi placeau pisicile si n-am vrut s-o primesc. timp de doua saptamani a intrat pe geam si eu am scos-o pe usa, fara succes. Pana la urma, coalizata cu pustii care deja o adorau, m-a fortat sa o las sa ne adopte. ;D acum o iubesc si eu. Si asta e numai o intamplare din multe altele care m-au convins ca trebuie sa fiu foaaaarte atenta ce gandesc. :)
da' vad ca-s logoreica in seara asta. ;D
-
Mai degraba as fi adeptul teoriei puterii cuvantului (uite, pot cita un tiz celebru: "La inceput a fost cuvantul..."). Si al faptei. Cat despre "poate", aici trebuie sa recunosc ca ai dreptate, cam tot ce facem e relativ. Insa mie personal imi cam da fiori (lipsa stabilitatii). Pe de alta parte, fiind mai conservator (stiintific, dupa cum bine ai spus, eu zic tehnicist -daca termenul nu exista in DEX sau DLRM, il pun io acus, nu-i bai- :)) imi place sa lucrez cu entitati clare si bine definite, alb/negru, zero sau unu, e sau nu e. Ocazie cu care imi asum riscul de a parea limitat (asta e, nimeni nu-i perfect! ;D). Si chiar daca sunt "de scoala veche" , (ma stradui sa) nu am reticente in fata noului, insa nici nu ma grabesc sa-l adopt. Cat despre negari, am invatat sa le folosesc cat mai rar (din experienta proprie, negarea categorica nu se pastreaza in timp si apoi risti sa pari mincinos, neserios sau limitat mental, asa ca mai bine eviti). Totusi am cateva NU-uri notabile in viata (banuiesc ca fiecare avem. Ale mele sunt ceva mai hotarate, asta-i tot).
-
am inteles. tu te aprovizionezi din folderul "un nu hotarat". :) eu, ca femeie :), sunt mai iubitoare de Einstein si de relativitatea lui. Mai cred (hotarat, de data asta) ca stiinta, cunoasterea noastra, copilareste inca si ca mai sunt multe, foarte multe lucruri de descoperit in viitor, unul dintre ele fiind tocamai aceasta natura energetica a "tot ce este". vom mai trai si poate o sa (apucam sa) vedem. :)
am retinut si faptul ca excluzand riscul de a parea limitat esti perfect. ;D
glumesc. :)
-
De acord, suntem in perioada copilariei de aur a stiintei (implicit si a cunoasterii. A unei laturi a cunosterii, mai exact). Marile descoperiri nu s-au facut inca, asa consider si eu (eu imi pun credinta in genetica, e copilul teribil al stiintei. De aici poate veni inaltarea - sau prabusirea- noastra ca specie). Si mai cred in zeul fizicii, pacat doar ca nu s-a nascut decat un Einstein. Si doar un Hawking. Altfel, am fi fost departe. Cat despre saltul spiritual, hmmm...aici doare. Probabil ca ar fi trebuit sa lasam femeile sa conduca lumea. Asa n-ar mai fi fost razboaie, ci doar niste tari invidioase si suparate unele pe altele :D. Vorbind serios, cred ca ar trebui sa ne oprim in a predica altora ca noi suntem stapanii adevarului absolut, ar trebui ca fiecare sa-si vada de credinta lui, fara sa supere pe altii. Si ar trebui sa deschidem odata ochii sa vedem realitatea. In alte locuri se moare de foame si noi cumparam mancaruri cu arome diversificate cainilor si pisicilor (nu ca bietele animale ar avea vreo vina). Si mi-as dori ca rezervele mondiale de petrol sa se duca dracului de tot, ca asta e marul discordiei. Sa vedem, chiar murim fara?
-
Si mai cred in zeul fizicii, pacat doar ca nu s-a nascut decat un Einstein. Si doar un Hawking.
Recunosc ca, desi aud si citesc mereu despre genialitatea lui Hawking, care tocmai a demonstrat, cica, lipsa necesitatii unui Dumnezeu in ecuatia formarii universului, nu sunt prea edificata asupra contributiei sale la evolutia cunoasterii in domeniul fizicii. e unul dintre "cuantici"? :)
Vorbind serios, cred ca ar trebui sa ne oprim in a predica altora ca noi suntem stapanii adevarului absolut, ar trebui ca fiecare sa-si vada de credinta lui, fara sa supere pe altii.
Absolut. ;D
Si ar trebui sa deschidem odata ochii sa vedem realitatea. In alte locuri se moare de foame si noi cumparam mancaruri cu arome diversificate cainilor si pisicilor (nu ca bietele animale ar avea vreo vina).
asta ma revolta si pe mine. dar nu mancarea pentru animale e problema, ci risipa inutila, consumismul, luxul "de fitze' al bipezilor umanoizi, cu ego mare si creier mic, in timp ce copii mor de foame, in alte locuri. e o injustitie strigatoare la cer.
si mi-as dori ca rezervele mondiale de petrol sa se duca dracului de tot, ca asta e marul discordiei. Sa vedem, chiar murim fara?
sigur ca nu. sa mai mergem si cu bicicleta, ca face bine la conditia fizica. :) achiesez.
alte dorinte de concurs "miss universe' mai aveti? ;D
hei, glumesc. ;D
-
Yes, I want world peace. And a very old and incredibly rich wife ;D ;D ;D (in spiritul Miss(e rupe de) Pitzy Universe - bine, mr. , in cazul meu. Ca tot spuneam io ca-mi place sa fiu pitziponc uneori. Iete-te!
-
So be it, zise pestisorul de aur. ;D ;D ;D
-
si-acum, sa mergem la culcare, gandind pozitiv la miscarea de rotatie si revolutie a Pamantului, in spiritul dezvoltarii durabile si conform celor mai noi si moderne directive ale UE. amin!
a! si noapte buna. :)
-
Ai grija, ca stii ce-a facut tiganu`cu pestisorul de aur! (l-a mancat, ca pe lebede! ;D ;D)
-
Ai grija, ca stii ce-a facut tiganu`cu pestisorul de aur! (l-a mancat, ca pe lebede! ;D ;D)
noroc ca nu eu sunt pestisoru' de aur, nici macar o lebada, si nici tu nu esti rom (sa fentam discriminarea ;D ).
-
multumesc! asta-mi place la tine: lamuresti omu imediat :D
multumesc si eu, da` nu pot ramane indiferenta la ...dorinta unui coleg de forum.
despre puterea gandului exista carti,articole, acum ca esti interesat de dezvoltarea personala :P, sigur te vei informa...eu doar ti-am dat o idee ;)
-
da, nu e de gluma cu puterea gandului si cu ipoteza ca prin gand se atrage un anumit curs al evenimentelor. mi s-au intamplat si mie vreo 2 chestii stranii.
o data imi era sete si tocmai cand intram in bar ma intalnesc cu o tipa care-mi zice: hai sa bem o bere :o
aldata ma uitam la tv, la postul antena1. nu dureaza mult si prezentatoarea zice: va multumim ca urmariti emisiunile postului antena1 :o
musai trebe sa citesc ceva articole, carti... n-am chef sa ma gandesc la miss univers si sa ma trezesc cu ea la usa >:(
-
... n-am chef sa ma gandesc la miss univers si sa ma trezesc cu ea la usa >:(
o bagi in ... lista prietenilor :2funny:
-
cred ca pe alt tabel este :(
-
cu....puterea gandului ::)
Cam cat timp trebuie sa te gandesti ? A inceput sa miroasa a ars in casa si nu stiu de ce :D
-
Oare barbatii se incing cand gandesc mult, asa, in general, sau cand gandesc mult la miss univers? :angel:
ei, si mai e o teorie....zice-se ca_cu_cat un spirit e mai batran, deci si evoluat, cu atat energia sa si a gandului sau, implicit, este mai ridicata, deci reuseste mai lesne a-si influenta realitatea prin dorinta-vointa-putinta.
spiritele mai june tre' sa trudeasca mai mult cu gandu'.
Sa fie doamnele mai evoluate, dat fiind ca in mod vizibil ele sunt mai inclinate a experimenta si a da credit teoriei "puterii" gandului? Daca ne mai gandim la faptul ca barbatii poseda si atavismul unei pilozitati ce sugereaza descendenta din maimutza.... nush' :)
gata, tac, ca dam in razboiu' sexelor. :)
-
A inceput sa miroasa a ars in casa si nu stiu de ce :D
zic si io, poate n-ar fi rau sa suni la 112 pana nu e prea tarziu... ;D
-
Sa fie doamnele mai evoluate, dat fiind ca in mod vizibil ele sunt mai inclinate a experimenta si a da credit teoriei "puterii" gandului?
Fiecare dintre noi are liber arbitru si posibilitatea de a alege ce i se potriveste.
Unii aleg sa fie deschisi si sa primeasca "noul" in viata lor, chiar daca "noul" nu se dovedeste a fi incununat de succes intotdeauna. Dar importanta e lectia de invatat din acea experienta.
Altii aleg sa manifeste reticenta si critica "noul", nu se pot desprinde de tiparele vechi, nu indraznesc sa iasa din zona de confort, fac aceleasi lucruri, au aceleasi obiceiuri si asteapta rezultate diferite.
-
da, e clar! nu poti privi noul cu reticenta si sa astepti rezultate :(
-
dupa parerea mea (doar a mea si n-o impun nimanui :P), e mai indicat sa privesti noul (inclusiv sub forma unei ipoteze/teorii) cu deschidere, nici cu un "nu" categoric, nici cu un "da" neconditionat, ci cu un "sa vedem" echilibrat, care lasa drum experimentarii, studierii... abia apoi poti trage concluzii ceva mai ferme. Zic "ceva mai", caci istoria a rasturnat destule "adevaruri absolute", pana acum; de ce n-ar face-o si pe viitor? nu traim fix acuma o revolutie (unii ii spun chiar "rasturnare") stiintifica prin noua fizica cuantica?
Daca mi-ar fi spus cineva acum 30 de ani ca o sa accesez o gramada de informatie, cvasi-instantaneu, prin intermediul unui aparat fara fir, i-as fi suras sceptic. Nici antedecesorii nostrii nu credeau ca pot zbura intr-o foarte grea pasare de metal. Iata cate ipoteze "de tot rasu'" au devenit realitate "palpabila", later. Asa ca "never say never" nu-i vorba in vant. :)
-
nu se pot desprinde de tiparele vechi
as numi asta, parafrazandu-l pe Liiceanu, "incremenirea in paradigma" :)
-
Oare barbatii se incing cand gandesc mult, asa, in general, sau cand gandesc mult la miss univers? :angel:
ei, si mai e o teorie....zice-se ca_cu_cat un spirit e mai batran, deci si evoluat, cu atat energia sa si a gandului sau, implicit, este mai ridicata, deci reuseste mai lesne a-si influenta realitatea prin dorinta-vointa-putinta.
spiritele mai june tre' sa trudeasca mai mult cu gandu'.
Sa fie doamnele mai evoluate, dat fiind ca in mod vizibil ele sunt mai inclinate a experimenta si a da credit teoriei "puterii" gandului? Daca ne mai gandim la faptul ca barbatii poseda si atavismul unei pilozitati ce sugereaza descendenta din maimutza.... nush' :)
gata, tac, ca dam in razboiu' sexelor. :)
Aici m-ai incuiat :tickedoff: , cred ca ma rezum la varianta lui colega cu 112 O0
-
Oare barbatii se incing cand gandesc mult, asa, in general, sau cand gandesc mult la miss univers? :angel:
Ceva imi spune ca stii raspunsul la intrebare :D :D
-
Sa fie doamnele mai evoluate, dat fiind ca in mod vizibil ele sunt mai inclinate a experimenta si a da credit teoriei "puterii" gandului? Daca ne mai gandim la faptul ca barbatii poseda si atavismul unei pilozitati ce sugereaza descendenta din maimutza.... nush' :)
...Si totusi, trebuie sa recunoastem ca barbatii sunt aceia care au facut cele mai mari descoperiri, au elucidat atatea enigme...Mult prea putine reprezentante ale sexului frumos si-au inchinat viata cercetarii. Nu am sa motivez si care ar putea fi cauza, ci doar recunosc adevarul... :-[
-
Sa fie doamnele mai evoluate, dat fiind ca in mod vizibil ele sunt mai inclinate a experimenta si a da credit teoriei "puterii" gandului? Daca ne mai gandim la faptul ca barbatii poseda si atavismul unei pilozitati ce sugereaza descendenta din maimutza.... nush' :)
adica barbatii se trag din maimute, dar femeile nu :2funny:
pilozitatea la barbati este strans legata de un hormon prezent in cantitate mult mai mare decat la femei. e hormonul ala care ne face sa ne incingem cand ne gandim la miss univers :)
-
Atunci, hai sa ne intoarcem (oarecum) la topic. Daca tot suntem atat de diferiti, mai crede cineva ca poti sa-ti faci un prieten sincer din sexul opus?
-
Am avut astfel de prieteni :)....acum ceva ani. Ce-am observat in timpul acestor prietenii: oricand ma puteam baza pe ei, indiferent ca era vorba de bine sau greu, cand era vorba sa-mi dea un sfat erau sinceri si obiectivi, nu m-au mintit niciodata, nu erau gelosi.
Nu pot spune acelasi lucru despre prieteniile cu femei.
Nu ma pot lauda cu multi prieteni, pentru ca eu caut calitatea in oameni si nu cantitatea, am putini prieteni, dar buni.
Cat timp nu exista atractie sexuala intre cei doi sunt convinsa ca poate exista o astfel de relatie.
-
eu nu am avut prietene. si nu cred ca as putea fi vreodata prieten cu o femeie.
-
Atunci, hai sa ne intoarcem (oarecum) la topic. Daca tot suntem atat de diferiti, mai crede cineva ca poti sa-ti faci un prieten sincer din sexul opus?
Eu unul chiar cred ca se poate. Spre exemplu eu am 2-3 prietene cu care vb orice,despre femei(in cazul meu) sau barbati(in cazul lor) chiar cu toate amanuntele necesare ceea ce cu prietenii la o bere sau etc nu pot discuta. Sunt de parere ca cele mai bune sfaturi la primesti de la sexul opus ;)
-
Apropo si cat timp am stat cu cineva(~10 ani), mereu aveam discutii ca sun-o tu pe cutare ca-i prietena ta daca o sun eu nu ma serveste sau altele de genul
-
...Si totusi, trebuie sa recunoastem ca barbatii sunt aceia care au facut cele mai mari descoperiri, au elucidat atatea enigme...Mult prea putine reprezentante ale sexului frumos si-au inchinat viata cercetarii. Nu am sa motivez si care ar putea fi cauza, ci doar recunosc adevarul... :-[
ce este, este. Barbatii sunt mai talentati in ale tehnicii, si in ale gandirii abstracte, in general, cred, dar au si avut, mult timp, singuri acces la informatie, caci femeii i se refuza acest drept. Acum sunt destule femei in cercetare si destule au si rezultate.
insa, ceea ce am spus eu acolo, pocama, era mai mult o tachinare, in gluma. :)
adica barbatii se trag din maimute, dar femeile nu :2funny:
pilozitatea la barbati este strans legata de un hormon prezent in cantitate mult mai mare decat la femei. e hormonul ala care ne face sa ne incingem cand ne gandim la miss univers :)
adica barbatii sunt mai aproape de stadiul de maimuta, in timp ce femeia s-a indepartat mai mult, prin evolutie mai rapida. :P :P
deci aveti un hormon atavic? ;D
Atunci, hai sa ne intoarcem (oarecum) la topic. Daca tot suntem atat de diferiti, mai crede cineva ca poti sa-ti faci un prieten sincer din sexul opus?
cred ca da, in cazul in care nu exista atractie erotica dar exista celalalte ingrediente de buna-intelegere, incredere si afectiune platonica. toata viata am avut amici barbati. nu stiu daca i-as numi chiar prieteni (caci prietenia presupune un grad mare de intimitate). pot foarte lesne sa nu amestec amicitia cu flirtu'. de ce sa nu fii prietena cu un barbat; ce, el nu e tot om? ;D
sigur, exista niste conditii: sa ai vocatie de amic/prieten (unii n-o au) si sa nu fii atras de tot ce misca si e de sex opus. :)
-
Sunt de acord ca prietenia intre doi indivizi de sexe opuse e posibila, exact cum a spus micaela, tinand cont si respectand strict anumite aspecte. Cu mentiunea ca, in mentalitatea lor, femeile considera sexul (si toate derivatele acestuia, de la atractie si pana la...asternuturi) o arma specifica numai sexului frumos . Si li se pare normal sa fie asa (poate ma lamureste si pe mine cineva de ce). Si se comporta ca urmare astfel (a se citi "se folosesc la maximum de asta"). Ceea ce mie personal nu mi se pare deloc corect. Ma astept sa fiu blamat ca ofensez generalizand, insa ceea ce am afirmat mai sus este valabil pentru majoritatea femeilor.
-
Daca tot suntem atat de diferiti, mai crede cineva ca poti sa-ti faci un prieten sincer din sexul opus?
da...inca mai cred ca da...am un prieten de vreo 8 ani,care mi-a demonstrat de nenumarate ori ce inseamna cu adevarat sa fi prieten .
-
in mentalitatea lor, femeile considera sexul (si toate derivatele acestuia, de la atractie si pana la...asternuturi) o arma specifica numai sexului frumos . Si li se pare normal sa fie asa (poate ma lamureste si pe mine cineva de ce). Si se comporta ca urmare astfel (a se citi "se folosesc la maximum de asta").
eu chiar nu cred ce afirmi tu bitek...dar probabil experientele tale te-au determinat sa crezi asta...
e adevarat ca societatea in care traim poate fi comparata cu "o jungla",dar si in jungla pot exista prietenii adevarate,fara a utiliza "armele specifice"sexului frumos :)
-
De acord, bitek, daca te referi la femeile excesiv de frumoase (daca se poate spune asa), acelea dupa care intorc barbatii capul pe strada... Nu cred ca fac nimic subversiv, pur si simplu au constatat ca asta e cea mai sigura moneda de schimb pentru majoritatea barbatilor. Unii abia asteapta sa fie "folositi" astfel. ;D
E valabila si viceversa. Am cunoscut indivizi care nu se multumeau numai cu orgoliul de a da pe spate aproape orice femeie, unii isi facusera chiar o "meserie" din asta. Nu ma refer la gigolo. Un exemplu ar fi acela al unui barbat care la 38 de ani nu a a avut inca niciodata un job, ci alterneaza intre somaj si perioadele in care gaseste cate o femeie care sa-l intretina contra sex si promisiuni de "iubire eterna"... un an, doi, trei sau doar cateva luni, nu conteaza. Ca si-n cazul de mai sus, daca exista femeia victima perfecta :tickedoff:
Concluzia comuna: da, daca nu exista atractie sexuala. Atunci, urmatoarea intrebare care se pune: e posibil ca doi soti sa fie si prieteni, in adevaratul sens al cuvantului? Se pare ca nu, din moment ce exista clar atractie sexuala. >:( Atunci... inseamna ca e gresit sa cauti in cel de langa tine un prieten? Sau pana la urma cuplul e inainte de toate "contract"... ca in reclama aia la ciocolata "Give a little mmm to me, and I'll give a little mmm to you". ;D
-
e posibil ca doi soti sa fie si prieteni, in adevaratul sens al cuvantului? Se pare ca nu, din moment ce exista clar atractie sexuala. >:( Atunci... inseamna ca e gresit sa cauti in cel de langa tine un prieten?
Barbatul de langa mine in anumite momente imi poate fi prieten, in altele cel mai bun amant(e de dorit :P), in altele mi-l doresc protector ca un tata...depinde de nevoia mea intr-un anume moment.
Ce calitati are prietenul in viziunea mea?
Pai....sa fie un om in care sa pot avea incredere( asta e baza de pornire la mine), sa aibe bun-simt (nu suport mitocanii), sa ma pot baza pe el, sa imi fie alaturi si la bine si la greu, sa aibe simtul umorului, sa avem unele pasiuni comune, sa imi spuna mereu adevarul chiar daca nu suna intotdeauna asa cum as vrea, dar il prefer unei minciuni frumos ambalate.
Daca adaug la acestea atractia sexuala obtin o posibila varianta a unui partener. (asta e varianta cea mai scurta, dar obligatorie ::)).
-
De acord cu tine, pentru minimul obligatoriu. Era vorba si de probabilitatea ca asa ceva sa existe. :-\
Un prieten pentru care nu exista ultimul punct - atractia - iti poate ramane prieten o viata. In schimb - parerea mea - atunci cand aceasta intervine, incepi sa vrei ceva de la celalalt, . Nu mai esti atat de dezinteresat, intervin mai in joaca, mai in serios, negocierile si parca nu-ti mai vine chiar asa sa spui adevarul ala care taie spre binele celuilalt... nici sa accepti cand el iti spune sa nu iei rochia aia ca nu-ti vine bine, parca altfel suna daca ti-o spunea prietena cea mai buna, nu? ;D
Plus, prietenie inseamna confidente... cat de dispusi suntem sa facem si sa ascultam confidentele unui partener despre experientele lui anterioare? Sau, daca nu suntem dispusi, cat de bine ne cunoastem ca sa pretindem ca suntem si prieteni? >:D
De exemplu, cateva dintre marile mele dezamagiri au avut acest leitmotiv: "Te respect, imi pasa si am incredere de tine ca in propria mea sora, si tocmai de aceea nu te pot iubi altfel."
As fi curioasa si de parerea unui barbat aici... Ce zic ei, e posibil sa te si indragostesti de cea mai buna prietena si sa ramaneti si prieteni ca inainte sau nu? ???
-
Pana se inscriu domnii la "cuvant" spun ce cred eu despre asta....
e foarte posibil sa te indragostesti de prietenul tau, dar nu veti mai fi prieteni ca inainte pentru simplu motiv ca relatia e alta, nu una de prietenie, ci de iubire care presupune mult mai multe. Daca ambii isi asuma relatia, se dedica si o construiesc in fiecare zi.
Cand aleg sa intru intr-o relatie cu un barbat, il accept asa cum este, il accept cu tot, cu trecutul sau, cu caltati, cu defecte, cu credite sau multimiliardar. Daca am ceva de schimbat la el inseamna ca nu e partenul potrivit pentru mine.
O relatie autentica inseamna sa ma deschid fata de celalat cu adevarat, daca doar joc un rol, relatia nu va fi sanatoasa. Cata vreme nu ma ofer celuilalt total, neconditionat, nici el n-o va face pentru ca ma simte.
Minimul obligatoriu de care vorbeam exista, l-am intalnit la suficienti barbati, la mine e o problema cu reciprocitatea. Omul e extraordinar, are toate calitatile, poate chiar mai multe, dar daca eu nu simt nimic pentru el se termina totul, e clar ca nici prieteni n-am putea ramane.
"De exemplu, cateva dintre marile mele dezamagiri au avut acest leitmotiv: "Te respect, imi pasa si am incredere de tine ca in propria mea sora, si tocmai de aceea nu te pot iubi altfel." "
parerea mea e ca nu te puteau vedea ca pe o iubita, ci doar ca pe o sora, ori cu sora nu poti avea astfel de relatii
cred ca lipsea atractia sexuala (sper sa nu te supere punctul meu de vedere)
-
Deci chiar sunt uimit , din cate spuneti voi o prietenie intre un barbat si o femeie care arata bine nu poate exista ? :tickedoff: Chiar toata lumea IN ZIUA DE AZI SE GANDESTE NUMAI LA SEX ? Poate sa spuna un barbat lucrul asta nu suna atat de rau cum il spun si il sustin cu inversunare femeile. Chiar sunt uimit si ma numar printre cei care au prietene, sau chiar printre cei care acele prietene care arata super si cand au avut probleme au dormit cu mine in pat (DORMIT) , nu spun ca mintea poate o ia un pic razna dar ratiunea si prietenia dicteaza, daca chiar esti prieten cu acea persoana
-
Daca ma supara, nu intrebam. :)
Stiu, in majoritatea cazurilor asa e... si totusi, cand exista atractie si se intampla si pe urma nu mai ramane nici una, nici alta? Ce fel de prieteni am fost atunci?!
-
Daca ma supara, nu intrebam. :)
Stiu, in majoritatea cazurilor asa e... si totusi, cand exista atractie si se intampla si pe urma nu mai ramane nici una, nici alta? Ce fel de prieteni am fost atunci?!
Atunci n-ati fost prieteni cu adevarat sau am intalnit cazuri in care acei prieteni cunoscandu-se mai bine decat oricine unul pe celalalt , au incercat de comun acord si au ramas impreuna . Acum si prietenii sunt de mai multe categorii :o
-
Caroline, sotul / iubitul, dupa aprerea mea, nu numai ca poate sa-ti fie prieten bun ci as zice ca trebuie, ca e o conditie sine-qua-non ca relatia sa ramana frumoasa "pana moartea ii va desparti", si dupa ce pasiunea se domoleste, si ca sa poata depasi inerentele momente de criza. Atractia fara prietenie si pretuire pentru celalalt, nu cred ca poate duce la afectiunea pe termen lung, aceea care se aprofundeaza cu timpul, cum isi creste calitatea vinul vechi, si care cred eu ca e iubirea adevarata.
prietenia nu exclude atractia, numai ca asa cum zice si Guess, devine altceva... ori "de bine", ori "de rau". uneori trecerea "dincolo" strica o frumoasa prietenie platonica, tocmai fiindca intervin asteptari care daca nu sunt indeplinite devin frustrari care sapa incet dar sigur o relatie de calitate.
Bitek, n-am prea inteles supararea ta... :) de ce crezi tu ca femeile ar considera ca numai suratele lor poseda "arma" seductiei?! A spus si Caroline, sunt destui fanti (chiar si "de net") care utilizeaza nemilos astfel de talente si profita de naivitatea sau vulnerabilitatea doamnelor.
Si-apoi, sunt destule femei care nu-si utilizeaza farmecul ca pe o "arma", sau ca pe un instrument de castig. Eu cand spuneam de "flirt" nu ma refeream la o atitudine "stratagemica", ci la acel interes discret care se transmite si se simte la nivel "energetic". Unii il numesc "bio-semnale". Spuneam ca intr-o prietenie intre sexe este indicat a se (si se pot) reprima orice astfel de semnale, mai ales cand nu exista o atractie erotica importanta.
Si subscriu la ce spune Guess, o relatie de calitate presupune onestitate si deschidere maxima, intre doi oameni intre care este dragoste/afectiune, incredere, prietenie. Unde exista minciuna, ceva se strica.... dar un astfel de cuplu presupune doi oameni de calitate....
-
Chiar toata lumea IN ZIUA DE AZI SE GANDESTE NUMAI LA SEX ?
Doamne fereste! cum sa ne gandim la asa ceva? :-\
-
Caroline, singurul raspuns care imi vine in minte acum e ca unul n-a fost sincer. Daca ati stiut amandoi ca va doriti ca relatia de prietenie sa se transforme in una de iubire, daca va cunoasteati suficient de bine pasiunile, calitatile, defectele, daca v-ati acceptat total, teoretic n-ar fi avut ce sa intervina.
Daca unul n-a fost sincer, nici relatia nu are cum sa mearga, nici de prietenie nu mai poate fi vorba.
Acum depinde si dupa cat timp s-a destramat relatia, ca daca au trecut ceva ani, poate s-au schimbat viziunile personale intre timp, zic si io.
Am mai auzit de cazuri cand barbatul, pentru a ajunge in patul unei femei, ar fi facut si spus orice. Dupa ce actul se consuma, domnul disparea din decor.
Eu nu cred ca dupa ce o relatie se termina, cei doi pot ramane prieteni. Eu n-am facut-o, nu pot. Tre` sa ma rup de omul acela, sa nu-l mai vad un timp, iar dupa ce trece timpul, nu mi-l mai doresc prin preajma.
-
Dupa parerea mea o partida de sex o gasesti pe toate drumurile dar un prieten adevarat cred ca-i cam greu sa ti-l faci si mult mai greu sa-l pastrezi. Atentie nu ma refer si nu m-am referit la oameni intre care a existat vreodata mai mult decat relatia de prietenie, respect, admiratie sau tot ce mai implica prietenia dar nicidecum sex-ul
-
Victor, eu te banuiesc a fi zodie de aer: varsator, balanta sau gemeni? ::)
-
eu zic ca balanta sau gemeni nu-i
-
Spre uimirea voastra sunt scorpion 18 noiembrie :(
-
nu semeni nici cu un scorpion...aia-s a dracu`, inteapa la tot pasul :P
-
Victor, eu te banuiesc a fi zodie de aer: varsator, balanta sau gemeni? ::)
ai gresit zodiile :P
si eu sint tot scorpion si gindesc la fel ca victor
-
nu te cred. atunci ne mintzesti cu prietenia intre sexe... ;D
uite la Silviu, scorpion si el, nu-si face de ras zodia: manifesta o adanca obsesie pentru latura fizica a chestiunii. ;D
-
el e exceptia de la regula ;D
-
nu semeni nici cu un scorpion...aia-s a dracu`, inteapa la tot pasul :P
Depinde, mai citeste zodia, daca-l ai prieten e una daca-l ai dusman e valabil ceea ce ai spus :knuppel2:
-
nu te cred. atunci ne mintzesti cu prietenia intre sexe... ;D
face parte din strategie... ::)
-
si tu, rocky? (da, mi-amintesc ca ai spus in prezentare) e plin de scorpioni pe SC. :)
Inseamna ca aveam o parere gresita despre voi. e drept ca e o zodie pe care n-am prea studiat-o caci n-am avut-o prin preajma, daca exclud ascendentul de scorpion al fostului.
mai ramane sa aflam ce zodie e bitek. parca rac, sau leu, sau "pe granita".
-
Guess, tu ce zodie esti? Caroline stiu; e pestisor. :)
-
face parte din strategie... ::)
Nu inteleg daca spun ceea ce gandesc nu-i bine ? Ok , de acum o sa postez numai ceea ce vreti sa auziti :angel:
-
Victor, glumeam...asta mi-e stilul, rar vorbesc serios... ::)
-
Nu stiu cum se calculeaza ascendentul, dar poate e cineva pe aici atat de amabil incat sa-mi spuna :-[
-
eu sunt berbec :) si somnoroasa de acum...noapte buna va doresc :)
-
Victor, glumeam...asta mi-e stilul, rar vorbesc serios... ::)
Stai linistita stiu de gluma, poate mai mult decat altii ;D
-
berbecutza, deci. :)
da, e adevarat, mereu m-am mirat ca se vorbeste de o proverbiala afurisenie a scorpionilor, fiindca atat cat am cunoscut diverse "exemplare" ale zodiei, nu mi s-a parut deloc. dimpotriva. inclin sa cred ca da, daca sunt in relatii bune cu tine, sunt de treaba.
-
si tu, rocky? (da, mi-amintesc ca ai spus in prezentare) e plin de scorpioni pe SC. :)
Inseamna ca aveam o parere gresita despre voi. e drept ca e o zodie pe care n-am prea studiat-o caci n-am avut-o prin preajma, daca exclud ascendentul de scorpion al fostului.
mai ramane sa aflam ce zodie e bitek. parca rac, sau leu, sau "pe granita".
depinde ce latura a scorpionului ai observat
in cazul meu, daca e vorba de prietenie cu sexul opus, ori nu va exista o relatie sexuala niciodata (depinde de persoana daca ma simt atras de ea sau nu), ori va fi una ce implica si pasiune in cazul unui partener; daca e doar o chestie ocazionala (vorbim de sex), nici pe departe pasiunea nu va fi inclusa la pachet sau dorinta de a se repeta - cu alte cuvinte, "una mica" si-mi vad de drum ;D
-
Da e normal ori asa ori invers, din pacate pentru anumite persoane jumatatea nu exista
-
am tot auzit poveste asta cu "una mica" de la barbati-amici, de toate zodiile, insa mie imi e greu sa-nteleg cum puteti, asa, fara sentiment...
da' nu intreb.. ziceam doar in gand... :)
-
am tot auzit poveste asta cu "una mica" de la barbati-amici, de toate zodiile, insa mie imi e greu sa-nteleg cum puteti, asa, fara sentiment...
da' nu intreb.. ziceam doar in gand... :)
Eu n-am spus asa ceva :-\
-
era raspuns la postarea lui rocky. tu faci exceptie? ai fi a doua de care stiu. ;D
-
e chestie fiziologica - din cind in cind organismul cere ::) ... la barbati probabil mai des decit la femei
-
stiu definitia, stiu explicatia. inteleg, da' nu pricep. ;D
glumesc. noapte buna.
-
Mai stau 10 min si plec ca trebuie sa mai fac piureul, altfel ma culc nemancat >:(, nu cred ca asta vroia sa spuna ci ceva de genul :ne intalnim , petrecem seara impreuna iar daca nu este ceea ce trebuie totul se termina atunci, cred ;D
-
stiu definitia, stiu explicatia. inteleg, da' nu pricep. ;D
glumesc. noapte buna.
e o diferenta intre atractia fizica si sentimente ... daca e doar atractie fizica va fi doar placere de moment
nu cred ca pot explica mai bine de-atit
-
Da, stiu, cu totii vorbim la modul ideal, despre cum ar fi bine si frumos sa fie (adica de unde ar putea veni sursa deziluziilor, cu alte cuvinte). Dar ca sa concluzionam... ajungem de unde-am plecat.
1. Femeile vor un barbat care sa fie de toate.
2. Barbatii vor de la toate femeile cate ceva, dar separat: prietenie, sex, sentimente etc.
Intrucat cele doua se bat cap in cap, pana la urma, prima regula cum sa-ti faci un prieten ar fi: asigura-te mai intai ca o probabila actuala sau viitoare dorinta este imposibila. Si atunci, prin deductie logica, exista cel putin un punct pentru care nu-ti admiri sincer prietenul de sex opus: aspectul femeie/barbat. Si cu asta, mitul prieteniei adevarate intre femei si barbati (nu vorbesc de amicitie, pile, relatii, cunostinte sau grade de rudenie) a fost distrus. ;D
Ca tot era sa iesim off-topic mai devreme... a doua regula ar fi sa studiezi compatibilitatea intre zodii? ;)
-
la punctul 2 - daca barbatii vor sentimente, intra si restul in calcul
iar in privinta compatibilitatii intre zodii ... am dubii mult prea mari in ce zic astrologii ca sa-i iau in considerare
-
Caroline, intrebarea mea este: exista un unic "tipar" al prieteniei? sigur ca o prietenie intre un barbat si o femeie nu este la fel cu una dintre doua femei sau doi barbati, caci este o relatie intre doua "specii" structural diferite. sigur ca prima presupune o anumita bariera si o distanta fizica, dar asta nu cred ca anuleaza ideea de prietenie. tu insati ai spus ca cel mai bun prieten ti-e fratele. :)
si mai cred ca poti fi prieten cu cineva chiar daca are si trasaturi pe care nu le apreciezi foarte tare, dar pe care le percepi ca fiind "defecte" tolerabile. nobody's perfect, nici chiar eu ;D
sigur, prietenia in sine, indiferent de sexul celor implicati, e un fel de ideal, din ce in ce mai greu de atins... de aceea spun ca un prieten bun cu adevarat e un dar al vietii, asa cum e si un partener cu adevarat potrivit.
-
e o diferenta intre atractia fizica si sentimente ... daca e doar atractie fizica va fi doar placere de moment
nu cred ca pot explica mai bine de-atit
ai explicat perfect, si eu inteleg foarte bine ce spuneti. :) glumeam.
doar ca femeile, sau doar unele dintre ele, nu prea concep astfel de "placeri de moment", fara implicare emotionala. suntem specii diferite; stim asta deja. :)
-
a doua regula ar fi sa studiezi compatibilitatea intre zodii? ;)
eu studiez compatibilitatea intre oameni inainte de zodie ::)
din punctul meu de vedere zodiile nu-s definitorii cand aleg un partener. daca intalnesc un barbat fecioara, de exemplu,care are toate calitatile pe care mi le doresc la un partener, n-am sa-l resping pentru ca zodiacul spune ca intre noi nu exista compatibilitate. voi cauta sa-l cunosc cat mai bine, iar alegerea o voi face pentru ceea ce este el ca om, nu pentru zodie.
Stiu multe cupluri ale caror zodii nu-s deloc compatbilile dupa zodiac, dar care au relatii frumoase, cel putin asa se vede din afara.
-
la punctul 2 - daca barbatii vor sentimente, intra si restul in calcul
eu stiam ca sentimentele apar sau nu, poti sa le "vrei", dar daca nu ajungi sa le simti ramai cu frustrarea.
Barbatii isi impun sa aibe sentimente fata de o femeie si fata de alta nu? :-\
-
daca este cazul de sentimente, ele vin de la sine pe masura ce incepi sa cunosti femeia respectiva
-
asa da ;)
-
Apai io mi-s nascut de ziua mea, sa stiti. Asta ca sa lamurim treaba cu zodia.
Cat despre reteta ideala de prietenie cu o femeie...cred ca merge la perfectie atunci cand nu te intereseaza femeia respectiva, (vorbind din punct de vedere strict masculin). Cat despre voi , fetele nu stiu cum vedeti asta. De fapt stiu, da`dracu`sa ma ia daca am inteles vreodata, asa ca am renuntat de mult sa-mi mai bat capul :) ). Ca daca se incurca treaba (iar vorbesc din bocancii masculului) si te vezi langa ea in costum nativ, se duse totu`dracului, sa fim cinstiti. Nu poti fi prieten cu o persoana (persoana-ea, adica) de la care tu vrei de fapt altceva. Cine sustine contrariul minte grav si se minte in primul rand pe sine. Cat despre "o iubesc, dar suntem doar prieteni", alt mare bullshit (fii cinstit si recunoaste ca abia astepti ocazi sa sari...la cap). Cum spuneam la un moment dat, noi barbatii-animale simple, fiecare treaba la cutia ei. De ce sare un trantor (barbat, da?) din floare-n-floare...eeeeei, dragii mosului, asta-i alta poveste si trebe sa ne mutam la "Razboiul sexelor" atunci. Si in incheierea acestei (jalnice) diatribe urmeaza, of course, bomboana din motu`colivei: cine zice ca iubeste doua femei, iar minteeeee !!! (acu`oi fi eu prea de la tara, prea...da` cum dracului sa spui ca ma obsedeaza si Icsa si Igreaca, nu pot sa pricep). Hai ca am facut o salata de cuvinte de ma doare pe mine cerebelul!
-
io am inteles ceva....
partea cu esti nascut de ziua ta, am notat, te voi felicita fix atunci :coolsmiley:
sunt de acord cu varianta retetei ideale, asta e si parerea mea cum am scris pe undeva mai sus
Trantorul sare din floare in floare pentru ca ...e "sanatos, fericit si are o personalitate puternica" ;D( citat de pe un alt topic)
Si cine zice ca iubeste doua femei, nu iubeste niciuna, vrea doar sa faca sex cu ambele
-
Da, exact (e bine, daca ma mai inteleg cu cineva inseamna ca nu m-am dilit de tot ::)). Ce voiam sa reliefez la faza cu "I love you" la patrat: mie mi se pare o mare porcarie scuza masculului care vine si zice: "stii, n-am putut sa-ti fiu fidel ca la noi astia e genetica treaba, tre`sa ducem rasa mai departe" (fortand un pic rationamentul, si muma-sa-i tot o femela...ei, hai ca-s magar, da`macar m-am facut inteles). Mai cinstit e sa-i spui "fata draga, nu sunt in stare, asta e, fa si tu ce crezi". E mai onest asa. Dar sa fii si slab (ca pana la urma e o slabiciune) si mincinos...parca e prea mult.
Si ca sa nu fiu de tot off-topic, uite-asa pierzi prietenii...
-
Si ca sa nu fiu de tot off-topic, uite-asa pierzi prietenii...
e o vorba"uita-te ce prieteni ai ca sa-ti spun cine esti".....asa ca, decat prost insotit, mai bine singur ;)
-
pare-se ca suntem vreo trei care pledam pentru sinceritate in cuplu. e bine. e de bine. :)
in ce priveste posibilitatea de a iubi doi oameni deodata, aveam aceeasi opinie categorica, cum ca nu e posibil. am avut ocazia sa vad, de aproape, doua situatii care mi-au zdruncinat pozitia radicala. se intampla uneori, in relatiile foarte lungi, sa intervina o perioada de criza, un amestec de plictiseala si frustrare, pe un fond de deznadejde care apare intr-o "middle age crisis". Si atunci se poate intampla ca unul din cei doi, impins de o intensa nemultumire si de o re-adolescentina nevoie de pasiune, sa se indragosteasca aiuristic de altcineva. Hormoni, iluzie, spaima de batranete si mai stiu eu ce alte ingrediente... cand incearca a-si pune ordine-n cap si-n suflet, constata ca o iubeste si pe "noua", intr-un fel anume, pasional, "tineresc", dar si pe "vechea", pentru care are o afectiune "de adancime", aproape fraterna....
se intampla.
sigur, in general, nu-s deloc de acord cu cei care invoca genetica, dintr-un soi de lasitate... daca vrei, si ai filosofia "fidelitatii" in structura ta, nu o iei pe aratura cum da primavara si fusta scurta-n peisaj... cine vrea si crede in fidelitate si onestitate in cuplu, fara doar si poate, POATE sa se comporte in consecinta...
insa, revin si spun: se poate intampla si un episod neobisnuit, de criza.... si stiu ca e posibil ca oamenii implicati sa fie structural onesti...
da, se poate in anumite momente ale vietii sa iubesti doua persoane, pe fiecare in alt fel. iar cel care o "pateste" poate trai o reala drama, sfasiat fiind intre doua optiuni... psihicul uman e o necunoscuta care-si arata stranietatea cand te astepti mai putin.
-
Subscriu! ;)
-
N-am mai fost cam de un an pe aici si nici nu stiti ce senzatie de " ce bine e la noi" mi-ati dat citindu-va . Am pierdut , nu ne cunoastem,dar credeti ca pot recupera ? Tot greu mi se pare , desi vad la voi ca e posibil , sa cunosti virtual .
-
@ micaela: Pai ce-mi descrii acolo mi se pare mai degraba puseu hormonal decat afectiune. Sa nu le confundam. Si mie imi place sa intorc capul dupa femei frumoase, am facut-o si cand eram casatorit si cu siguranta o voi face pana la sfarsitul existentei mele! Ce e frumos e frumos! Insa mai mult decat sa-mi bucur privirea...
In alta ordine de idei, da, cred ca e posibil sa te indragostesti de altcineva atunci cand nu ar trebui (de exemplu, esti intr-o relatie de durata. Sau "cineva" e al altcuiva apropiat). Ceea ce iti arata caracterul e tocmai modul in care te comporti in aceasta situatie.
-
da, desigur, poate fi o intamplare pe un fond "hormonal", dar nu neaparat... intr-un cuplu de lunga durata, care nu are inteligenta de a-si gestiona nemultumirile, cateodata se ajunge la o acumulare enorma de frustrare... la amandoi, sau numai la unul. in acela creste senzatia de singuratate, de imensa nemultumire si simte imperios nevoia de a gasi intelegere, afectiune (uneori, chiar daca ea exista si in cuplu, dar nu se mai vede din cauza crizei; e ingropata in mormane de lucruri nerezolvate, dospite in frustrare)... si-atunci, nevoia aceasta intensa il impinge spre altcineva, de care chiar se indragosteste. iar asta nu anuleaza, decat poate pe moment, iubirea pentru cealalta persoana. de aceea unii stau ani in sir intr-o duplicitate afectiva, si cu soata si cu amanta, nerenuntand la niciuna... altii realizeaza, dupa un timp, ca tot "fosta" ii e mai draga, sau poate mai "convenabila". :)
zau ca viata nu-i asa de simpla... :) si eu vedeam doar in alb si negru, dar nu-i asa...
eu vorbesc aici despre oameni frumosi, nu pledez pentru indivizii imaturi emotional si duplicitari care-si traiesc existenta in minciuna si aventuri. nu. vorbesc de oameni cu caracter, cu principii sanatoase, onesti si fideli ani de-a randul, zeci chiar, care la un moment dat intra intr-o astfel de situatie, la care nu s-ar fi gandit niciodata...
eu am pledat pentru iertare, in cazul asta. da, cred ca un om care are o astfel de unica "deraiere", fiind altfel un om cum trebuie, poate fi iertat... si nu o data am constatat ca in cuplurile de lunga durata (din aceia cu 50, 60 de ani la activ) a existat un astfel de episod... numai ca, unul dintre ei a avut puterea si, poate, intelepciunea sa inteleaga si sa ierte... :)
-
N-am mai fost cam de un an pe aici si nici nu stiti ce senzatie de " ce bine e la noi" mi-ati dat citindu-va . Am pierdut , nu ne cunoastem,dar credeti ca pot recupera ? Tot greu mi se pare , desi vad la voi ca e posibil , sa cunosti virtual .
bineinteles ca poti recupera. bun revenit, Crista, aici "la noi". :)
-
Vezi situatia descrisa de voi - constati ca, da, e cazul sa ai un comportament demn, sa ierti daca e cazul... Dar in anumite cazuri (rare, e drept, acele cazuri in care nu ai simtit la fel atunci cand te-ai angajat in acea relatie de lunga durata) constati ca a ramane ar fi o greseala mai mare decat a da curs la ceea ce tocmai ti se intampla?
-
absolut. e de la caz la caz. uneori, cand se ajunge intr-o astfel de situatie, vechea poveste nu mai are resurse de renastere frumoasa, fiind deja fundamental stricata, si atunci e mai bine sa se incheie definitiv. dar chiar si atunci cand despartirea e singura cale sanatoasa, e bine sa ierti, sa te straduiesti sa ierti, in primul rand pentru sanatatea ta sufleteasca. :)
-
Hai sa spun si io...cica perioada de indragostire dureaza 6-8 luni dupa care, daca nu exista o baza comuna( comunicare, respect, incredere, etc) intre cei doi, dupa descarcarea hormonala si disparitia fluturasilor din stomac nu mai ramane nimic. Daca exista acea baza, posibilitatea sa se cladeasca o relatie frumoasa intre cei doi e mult mai mare. Ceea ce ramane dupa indragostire e iubire sau .....nimic.
Din speta expusa de micaela cred ca prima relatie, cea de durata e iubire si cealalta doar o pasiune. In multe cupluri in care unul inseala dupa ceva ani de relatie, cand se strange funia de par si partenerul vechi afla de aventura, cel care inseala alege sa renunte la aventura. Nu generalizez, dar cam asa se intampla.
Da, se poate intampla sa fim atrasi de altcineva cand suntem in timpul unei relatii, sunt multi oameni care incanta ochiul, si barbati si femei, dar a ne comporta instinctual doar pt ca "ochii vad inima cere" parca imi da cu minus...atunci care e diferenta intre oameni si animale daca reducem tot la instinct?
sunt de acord cu bitek, "ceea ce iti arata caracterul e tocmai modul in care te comporti in aceasta situatie".
-
Legat de iertare: imi pare rau insa eu nu-s asa crestin; sunt adeptul relatiei "flawless" de la un cap la altul, atata timp cat dureaza, mult sau putin. O fi simplist, o fi monocrom, insa asa traiesc. Cine a comis-o odata, o face si adoua oara, asa ca mai bine sa n-aiba ocazia (si nu, nu am nici o experienta personala anterioara care sa-mi dicteze acest tip de comportament, pur si simplu asa sunt eu :idiot2:). Probabil ca asta e unul dintre motivele pentru care sunt singur (rigiditate afectiva sau cum s-o numi).
Imi cer scuze, micaela, pentru edit.
-
Guess, in situatiile de care pomenesc erau implicati tocmai oameni care timp de 20 de ani au rezistat ispitelor, din afectiune si respect pentru celalalt. adica oameni din aceia rari care cred in fidelitate si rolul ei extrem de important intr-o relatie de mare calitate. Spuneam ca se intampla sa apara o mare criza si atunci chiar si un om cu caracter poate avea slabiciune, poate gresi.
altfel, sunt perfect, dar perfect de acord cu voi: atractia se poate gestiona. poti sa-i dai curs, sau nu, sa ai "deschidere" spre peisaj, sau sa te tii de cuplul tau, frumos si cu atentie pentru trairile celuilalt. cei care spun ca "nu pot" rezista ispitei, de fapt NU VOR, pentru ca nu au aceasta "filososfie" a fidelitatii... ba am mai auzit la unii "teoria improspatarii sentimentelor in cuplu" prin aventuri extraconjugale... ptiu, drace! ;D
-
Legat de iertare: imi pare rau insa eu nu-s asa crestin insa eu sunt adeptul relatiei "flawless" de la un cap la altul, atata timp cat dureaza, mult sau putin. O fi simplist, o fi monocrom, insa asa traiesc. Cine a comis-o odata, o face si adoua oara, asa ca mai bine sa n-aiba ocazia (si nu, nu am nici o experienta personala anterioara care sa-mi dicteze acest tip de comportament, pur si simplu asa sunt eu :idiot2:)
:) esti straight. dar incearca sa te pui in situatia unei femei care a avut alaturi un barbat onest, timp de 25 de ani...si la un moment dat, aceluia i se intampla neintamplata ;D... dar inca tine la ea si au prea multe bune in comun ca sa le arunce atat de usor la cos.... eu pledez pentru cumpatare in cazul asta... pentru puterea de a intelege si ierta. si, crede-ma, si eu sunt foarte "straight", altfel.
repet, nu ma refer la cei care fac din asta un "obicei".
-
:)pledez pentru cumpatare in cazul asta... pentru puterea de a intelege si ierta. si, crede-ma, si eu sunt foarte "straight", altfel.
micaela, esti tare simpatica :D
ai dreptate, viata ne ofera surprize, ne pune in tot felul de situatii si in functie de maturitatea noastra (in gandire, emotionala, etc) si de ceea ce ne dorim, facem alegeri si ne asumam consecintele faptelor noastre.
intrebarea mea este: ai putea continua relatia cu el in aceasta noua situatie? Iti inteleg punctul de vedere, dar ai putea trece peste episod?
-
ok. o sa va povestesc intamplarea unei cunostinte, spre exemplificare. ea e o femeie "straight' :), una din aceea dintr-o bucata, foarte onesta si cu principii sanatoase. a fost 20 de ani casatorita cu un om nepotrivit ei, dar la care a tinut si pe care l-a respectat neabatut. cu alte cuvinte, nu s-a uitat nici in stanga, nici in dreapta, nu si-a dat voie a avea atractii... deci o femeie la locul ei. insa in cuplu diferentele mari isi spuneau cuvantul...se acumulau frustrari, suparare, singuratate. a venit un moment cand ea, intr-o criza existentiala (si hormonala, probabil :)), din aceea de middle-age, a spus 'stop" si-a divortat, spre stupoarea lui. apoi ea, ca-n filmele lui Daniele Steel ;D ;D, s-a indragostit aprins de un alt barbat, mai ceva ca-n adolescenta, cand nu i se prea intamplase. ;D ei, si dupa un timp, cand enervarea pe "fostul" ei s-a mai stins, a constatat ca, de fapt, mai tinea la el, dar tinea si la celalalt. ii iubea pe amandoi, in moduri total diferite. :)
povestea e adevarata si sursa e absolut credibila.
vi se pare ca femeia aceea e una din cele care "gresesc si a doua oara"? nu. nicidecum. dar a constatat ca iubea doi oameni, in acelAsi timp. nebunie, nu? ;D
-
micaela, esti tare simpatica :D
ai dreptate, viata ne ofera surprize, ne pune in tot felul de situatii si in functie de maturitatea noastra (in gandire, emotionala, etc) si de ceea ce ne dorim, facem alegeri si ne asumam consecintele faptelor noastre.
intrebarea mea este: ai putea continua relatia cu el in aceasta noua situatie? Iti inteleg punctul de vedere, dar ai putea trece peste episod?
multumesc, Guess. si tu esti simpatica. :)
culmea e ca viata le da astfel de lectii tocmai celor "straight", care spun "niciodata", ca sa le arate ca pe paleta pictorului nu e doar alb si negru... ;D
n-am fost pusa in situatie, deci e greu sa-mi dau seama ce-as face... depinde. daca as simti sigur ca inca ma mai iubeste si daca as sti ca este un om onest si ca a fost o unica greseala, dupa foarte mult timp in care a fost ok, as incerca sa iert... sunt sigura ca mi-ar fi greu, ca ar durea, dar cred ca ar merita trecut peste, si recuperat ceea ce e pretios... e o ipoteza....
dar asta sigur nu s-ar intampla fara sa-si ia vreo doua farfurii in cap ;D
-
bag seama ca nimeni din voi nu stie cum e dupa 20 de ani de relatie...nu cred ca se mai pune problema acelei iubiri despre care voi credeti ca se pastreaza,,,si daca credeti ca intr-un cuplu dupa 15-20 de ani de casnicie mai e viata sexuala ...hm...poate o data pe an...
-
balanta, parintii mei au fost casatoriti 23 de ani, pana cand tata, Dumnezeu sa-l ierte, a plecat... am vazut afectiune si veselie constanta la ei. iubirea si multumirea lor erau vizibile. cand a murit tata, mama a fost la un pas sa se duca si ea... exista cupluri in care iubirea se pastreaza, frumos.
asta nu inseamna ca ei n-au avut momente de criza... dar au stiut sa le depaseasca, fara sa stirbeasca ceea ce-i lega, cu adevarat.
-
...dar cine contesta afectiunea si veselia ?...ce treaba are cu viata sexuala?...nu sunt strans legate una de alta...!
-
a? numai asta era problema? viata sexuala? ce te face sa crezi ca ea moare cu timpul, la toata lumea? scade in intensitate, asa-i, ca si varsta isi spune cuvantul...
dar eu cred ca bucuria in cuplu (veselie si afectiune) are mult de-a face cu dorinta de apropiere fizica.
uite, o s-o intreb pe mama cum stateau ei cu viata sexuala, dupa 23 de ani. sunt curioasa. ;D
-
eu nu cred ca mai putem compara casniciile trecute cu cele actuale....mamei mele nu-i pasa de viata sexuala a lui tata...nu stiu daca il mai iubea...eram pur si simplu o familie...cu certuri, cu disensiuni, cu veselie, cu ajutor, cu umar la greu, cu de toate cam ca la toate familiie din timpurile respective....dar ei nu mai aveau viata sexuala de hat...iar mama era multumita daca se ducea la alta...pe ea oricum nu o interesa..mama la 50 de ani crestea nepoti si abia se tara saraca...eu la 50 merg in club, am blog, anul asta imi fac un tatuaj si vreau sa plec la rafting...crezi ca se compara ?
-
...pai cum adica "a, numai asta era problema?"...pai nu la sex ne referim cand spunem ca dupa 20 de ani de casnicie se duce pe apa sambetei totul pt ca are o ratacire?
...nu moare la toata lumea, moare la 90%...si vorbesc de viata sexuala dorita nu de aia de o faceau femeile ca asa trebuie sa nu se duca la alta...si nu, apropierea fizica nu are a face cu veselia si armonia...nu e musai sa mai simti dorinta fata de cel de care esti atasat ca de un frate si bun prieten de o viata!
-
nu numai din cauza sexului se intampla situatii ca cele de care discutam. uneori resortul este cu totul altul... unul emotional, singuratatea in doi.
unde exista afectiune si veselie, exista si tandrete, si bucuria imbratisarii si...restul. chiar daca e si ceva"fratern" in sentimente, caci un om cu care traiesti mult timp iti intra si-n sange, adica-ti devine "ruda de sange". ;D zic. e doar o opinie. cred ca e de la caz la caz. ;)
-
...da, e da la caz la caz...si iti spun ca exista cu siguranta casnicii unde viata afectiva, veselia, ajutorul, sprijinul exista si sexul lipseste cu desavarsire de ani...pt ca nu mai exista atrcatie sau imbold sexual de atata prietenie!
-
nu te contrazic. e o situatie posibila. asa cum e posibila si aceea ca un astfel de tablou familial, pretios, sa aiba si tusha de viata sexuala la locul ei. :) cazuri rare, asta-i drept, din pacate. :)
-
eu la 50 merg in club, am blog, anul asta imi fac un tatuaj si vreau sa plec la rafting...crezi ca se compara ?
fain! :) si io merg in cluburi, trag un joint, anul asta imi montez un cercel in limba si plec la bungee jumping :)
-
fain! :) si io merg in cluburi, trag un joint, anul asta imi montez un cercel in limba si plec la bungee jumping :)
[/quote
canabisul si piercingul si bungee jumping nu-s pe gustul meu...si cu tatuajul ma gandesc daca sa-mi agresez pielea sau nu... adica nimic din ce ar fi nociv nu mi-as mai dori pt mine... ;)...chiar si barbatii ;D
-
pare-se ca suntem vreo trei care pledam pentru sinceritate in cuplu. e bine. e de bine. :)
eu pledez pentru sinceritate indiferent de relatie, ca e amicitie, prietenie, ca e de cuplu, ca e parinte-copil, etc...
singura unde nu-mi permit sa fiu sincera pan` la capat intotdeauna e profesia :D
-
eu pledez pentru sinceritate indiferent de relatie, ca e amicitie, prietenie, ca e de cuplu, ca e parinte-copil, etc...
singura unde nu-mi permit sa fiu sincera pan` la capat intotdeauna e profesia :D
absolut, guess. si eu afirm, mereu, ca nicio relatie de calitate, adevarata, profunda, frumoasa, nu se poate cladi pe si cu minciuna.
sinceritatea tine sufletul limpede. ;)
insa ai fi uimita sa realizezi cati nu sunt de acord cu noi. ;D
-
eu pledez pentru sinceritate indiferent de relatie, ca e amicitie, prietenie, ca e de cuplu, ca e parinte-copil, etc...
absolut!
-
eu as fi nr 4 pe lista ;)
-
e de bine :)
sa vedem cat de lunga va fi ;)
-
:) da, e de bine, ca m-am saturat sa mi se explice beneficitatea minciunii interpretata ca "diplomatie", "adaptabilitate" si "social skill". bullshit. minciuna-i minciuna. :P
-
dar a constatat ca iubea doi oameni, in acelAsi timp. nebunie, nu? ;D
ma intreb cum e sa iubesti doi barbati in acelasi timp.... :-\
o fi un "handicap" al femeilor ca nu iubesc decat un barbat odata? ca barbatii (marea lor majoritate) nu se impiedica de amanuntul asta. pot iubi doua femei si sex sa faca in feicare zi cu alta...
accept ca normala dorinta de a vrea un alt partener dupa un anumit timp.....in functie de imprejurarile de fapt, transform fantezia in realitate sau ...o inabus
dar doi barbati odata....pare complicat :-\
-
da, pare straniu. probabil ca nu putem intelege anumite situatii decat atunci cand trecem prin ele. :)
a, sa nu-ntelegi gresit, nu "era" cu amandoi in acelasi timp, dar tinea la amandoi. adica ii pasa de "fostul", suferea cand stia ca ii e rau... etc.
-
a spus 'stop" si-a divortat, spre stupoarea lui. apoi ea, ca-n filmele lui Daniele Steel ;D ;D, s-a indragostit aprins de un alt barbat, mai ceva ca-n adolescenta, cand nu i se prea intamplase. ;D ei, si dupa un timp, cand enervarea pe "fostul" ei s-a mai stins, a constatat ca, de fapt, mai tinea la el, dar tinea si la celalalt. ii iubea pe amandoi, in moduri total diferite. :)
povestea e adevarata si sursa e absolut credibila.
vi se pare ca femeia aceea e una din cele care "gresesc si a doua oara"? nu. nicidecum. dar a constatat ca iubea doi oameni, in acelAsi timp. nebunie, nu? ;D
imi place....a divortat, n-a ales sa aibe o relatie in paralel, ca putea sa faca si asta, nu? si ca o femeie libera ce era, s-a indragostit...nimic anapoda pana aici
ma intreb totusi, daca ceea ce simtea pt fostul era iubire sau doar afectiune, atasament pe care le-a dezvoltat in timp
ma gandesc la mine: daca iubesc, sunt cu el, trup si suflet.....daca nu-l mai iubesc, dar a ramas ceva afectiune, imi pasa de el, e normal, e un om cu care am impartit bune si rele...
si nu judec pe nimeni, nu e treaba mea, fiecare isi traieste viata cum considera ca e mai bine..aici doar discutam....
si-s de acord cu tine, viata uneori iti arata ca o situatie pe care o vedeai doar alba/neagra poate avea si nuante de gri.... ;)
-
e de bine :)
sa vedem cat de lunga va fi ;)
Na ca va da cu minus parerea mea dar urasc minciuna si n-am sa mint niciodata(exceptie munca) , nu stiu cel mai urat lucru care se poate intampla intr-o relatie este minciuna. De aici pleaca majoritatea neantelegerilor. Eu unul(nu cred ca-s o exceptie) raspund sincer oricand, oricui cu toate ca de multe ori adevarul ori nu e de crezut ori e prea dur :idiot2:
-
si minciuna isi are rostul ei in viata contemporana, dar nu intr-o relatie unde se doreste ca totul sa fie cit mai natural posibil, altfel pe termen lung nu iese nimic; la fel si restrictiile cretine ce vin din incapatinarea unuia din parteneri (eu nu fac asta niciodata, nu fac ailalta, nu mergem deloc in locul respectiv ...) fara ca macar sa incerce o data sa vada cum e!
-
ca barbatii (marea lor majoritate) nu se impiedica de amanuntul asta. pot iubi doua femei si sex sa faca in feicare zi cu alta...
ba chiar cu amandoua deodata, fix in aceeasi zi si la aceeasi ora >:( nush cum or putea :-\
-
sigur n-ai vrut sa spui "minciuna isi are LOCUL ei in lumea contemporana". ce mereu in varful podiumului. :D
-
sigur n-ai vrut sa spui "minciuna isi are LOCUL ei in lumea contemporana". ce mereu in varful podiumului. :D
gindeste-te la servici de ex, sau la oameni siciitori de care vrei sa scapi rapid fara sa-ti faca capul calendar ... chiar e utila in unele cazuri, dar NU intr-o relatie - aici trebuie sa-l accepti pe celalalt cu bune si cu rele la fel cum te accepta si el pe tine; daca ti-e peste mina sa faci asta, inseamna ca nu e persoana potrivita
-
Ai grija ca minciunica aia mica de la serviciu sau spusa celor apropiati ca sa scapi repede dintr-o situatie jenanta sau prietenilor, ca sa nu fii mai prejos, odata repetata, incepe sa se "lipeasca" de personalitate. Si atunci...iti dai seama. In partea cealalta a baricadei, daca spui adevarul (fiindca, de! asa e normal si asa ai facut mereu), unii vor fi suparati si-ti vei face inamici (de fapt, cu siguranta se va intampla asa). Personal, prefer sa fiu evitat si nesuferit dar cu constiinta curata.
-
Foarte interesante discutii weekend-ul acesta... :)
Pentru ca am fost exact in acea situatie "stil Danielle Steel", pot sa confirm ca asa ceva exista... Mai pot sa confirm si ce spunea Balanta, fiindca asta se intampla dupa divort, dupa 15 ani de casnicie, in care, aidoma povestii anterioare, nu am calcat stramb nici macar odata. In schimb, am "iertat" de atatea ori, micaela, ca mi s-a acrit... si nu vorbesc doar de infidelitati cu o alta femeie, ci si de parasiri in interes de serviciu. Bitek, nu se "lipise" minciuna intre noi. De fiecare data ajungea sa-mi povesteasca chiar el...
Daca se poate sa iubesti doi barbati? Da... chiar si mai multi. Dar ca barbat doar unul singur - parerea mea. Astfel, pe ceilalti nu-i poti "iubi" decat matern, prieteneste, amical, sau ca pe un mentor profesional etc. Dar daca nu exista latura "barbat" in niciunul din ei (si nu ma refer numai la pat... asta poate fi chiar ok, ce; putin ca si sport, si cu sotul), aceasta latura va incepe sa-ti lipseasca, oricata prietenie si afectiune ar fi la mijloc. NU e iubire. Si abia cand ajungi sa recunosti ce anume lipseste dintr-o relatie, ai curajul sa iei o decizie... si sa ierti... iar sufletul re-devine permisibil. ;)
In povestea de mai sus - dac-am zis-o, sa zic tot, na >:D - se intampla exact ceea ce zicea balanta - eram prea prieteni ca sa ne mai iubim si ca barbat si femeie. Devenise un fel de iubire copil - mama surogat. Despartirea e mult mai dureroasa in acest caz, fiindca implica mai multe aspecte practice si dependente decat iubirea normala intre doi soti. Nici acum, dupa 3 ani, n-as suporta sa aud ca i s-a intamplat ceva rau... Si cu toate astea, nu e iubire, ci doar afectiune: prea prieteni pentru a ne mai putea iubi. Sunt convinsa ca 90% dintre cupluri ajung aici dupa un numar de ani. Poate unora le e mai bine asa... fiecare cum ii place si cum isi alege.
Ca sa nu fiu off-topic in continuare, revin in concluzie la ideea de la care am inceput polemica:
Cred ca, daca ne dorim iubire, ar trebui sa o reinvatam de fiecare data, cu fiecare partener in parte. Discutii despre ideal poate purta oricine, asa, la nivel pur teoretic. Practic, constat ca prietenia nu numai ca nu e de-ajuns intre soti, dar uneori chiar poate dauna... :-\
-
Caroline, de la caz la caz. :) pentru mine prietenia e esentiala in cuplu; altfel n-am confort interior. :)
-
Dap...de la caz la caz ....depinde de prietenie ... depinde de hormoni ! ::)
-
Ai grija ca minciunica aia mica de la serviciu sau spusa celor apropiati ca sa scapi repede dintr-o situatie jenanta sau prietenilor, ca sa nu fii mai prejos, odata repetata, incepe sa se "lipeasca" de personalitate. Si atunci...iti dai seama. In partea cealalta a baricadei, daca spui adevarul (fiindca, de! asa e normal si asa ai facut mereu), unii vor fi suparati si-ti vei face inamici (de fapt, cu siguranta se va intampla asa). Personal, prefer sa fiu evitat si nesuferit dar cu constiinta curata.
corect ce spui daca se exagereaza, dar sint situatii in care adevarul chiar poate dauna foarte mult ... cum ar fi sa-i spun in fata unui director de la o firma cu care colaborez ca e prost, incompetent si sa se duca dracu' acasa sa ma lase pe mine sa-mi fac treaba corespunzator - pai instant contractul de colaborare s-ar incheia, nu!?
nu traim intr-o lume perfecta si nici nu te poti izola de toata lumea doar pe motiv de constiinta "curata"
-
Ai dreptate, da`parca tot i-as spune ca are un biznis periculos de riscant (adica , intr-un mod criptic, e incompetent, din aceasta cauza -prostia care-l doboara- probabil ca afacerea lui va sucomba la un moment dat, deci are o munca riscanta :)). Si treaba ta trebe s-o faci corespunzator oricum, indiferent daca ala-i idiot sau nu, pai nu?
-
pentru mine prietenia e esentiala in cuplu; altfel n-am confort interior. :)
subscriu
-
achiesez! :angel:
-
corect ce spui daca se exagereaza, dar sint situatii in care adevarul chiar poate dauna foarte mult ... cum ar fi sa-i spun in fata unui director de la o firma cu care colaborez ca e prost, incompetent si sa se duca dracu' acasa sa ma lase pe mine sa-mi fac treaba corespunzator - pai instant contractul de colaborare s-ar incheia, nu!?
n-am zis io bine ca singura unde nu tre` sa spun adevarul e....profesia? ::)
sunt de acord cu rocky, parca nici nu poti sa spui oricui verde in fata ce te deranjeaza....pentru mine nu e neaparat sa am ultimul cuvant sau sa am intotdeauna dreptate...cand e vorba de cei dragi prefer sa comunic la modul sincer despre problema respectiva si sa gasim impreuna o solutie convenabila. Oamenii dragi nu merita sa fie mintiti. :)
cand e vorba de serviciu atunci tre` sa am dreptate....e musai! ;)
asa ca, ma adaptez in functie de persoana, situatie, etc
-
nu ti-ai mintit niciodata copilul? ???
-
nu :) si imi doresc sa nu fiu nevoita vreodata s-o fac
avem o relatie foarte frumoasa
-
"Sirene, sirene, de unde au aparut pe vremea asta?"
I-am raspuns in gand ca stie Silviu raspunsul la intrebare, el stie de pe unde le-a descarcat
Cu voce tare i-am spus ca-s poze trucate.....of!
::)
-
pai...fii-meu credea ca-s sirene si eu i-am zis ca nu, sunt doar niste femei...si ca pozele sunt trucate, adica facute in asa fel incat sa para sirene :P
-
si te-a crezut baiatul sau a fost nevoie sa-i ceara lamuriri lui Silviu ;)!?
-
ehe...peste vreo 10 ani o sa le cunoasca el pe sirene :) poate si mai devreme.
-
sigur ca m-a crezut... :smitten:
inca crede in mami :D
oricum Silviu nu putea veni cu nimic .....nou ;)
-
el crede...si mami il minte. si p'orma zice: eu sa mint copilul? niciodata! ;D
-
unde e minciuna? :-\
poti face dovada ca alea sunt sirene? ;D
-
creca vrei sa ai intotdeauna dreptate ;D
-
oricum Silviu nu putea veni cu nimic .....nou ;)
esti sigura ;)?...cunostiintele lui in acest domeniu par "nelimitate"...
e frumoasa perioada in care puii cred inca in mami...deci deocamdata probabil mami le stie pe toate :)cati anisori spuneai ca are puiul tau Guesswho?
-
creca vrei sa ai intotdeauna dreptate ;D
nu intotdeauna...doar de fiecare data ;)cand are dreptate...
-
creca vrei sa ai intotdeauna dreptate ;D
bine ca nu esti sigur ;)
tu vino cu dovada, nu arunca matza in curtea mea ;D
sa discutam pe probe, nu pe presupuneri :P
-
esti sigura ;)?...cunostiintele lui in acest domeniu par "nelimitate"...
e frumoasa perioada in care puii cred inca in mami...deci deocamdata probabil mami le stie pe toate :)cati anisori spuneai ca are puiul tau Guesswho?
Varsator, in domeniu de care pomeneai ii dau coronita cu lauri lui Silviu fara sa cracnesc :2funny: , dar eu ma refeream strict la poze, nu putea aduce nicio informatie care sa-mi clatine sustinerile :P
baiatul meu are 6 ani si crede in mami, io zic ca are si de ce...il iubesc, ii sunt alaturi neconditionat, ii sunt si mama si prietena...incerc, atat cat ma pricep, sa fac cum e mai bine....am o oaresce neliniste cand e vorba de el, de faptul ca-l cresc singura, ma tem sa nu dau gres in modul in care il formez ca om, chiar vreau sa cresc un barbat, nu un papa-lapte....imi doresc si fac tot ce pot in sensul asta....citesc carti de specialitate, ii ascult pe altii care au trecut prin asta si au copii buni, imprumut, aplic ce cred ca ni se potriveste. e o responsabilitate enorma sa cresti un copil...
cat despre mami, e departe de a le sti pe toate, am de invatat toata viata....insa acolo unde-s sigura pe mine, imi sustin punctul de vedere ;)
-
cu ingaduinta ... am urmarit doar ultima pagina a acesui topic. cand am vazut ce este vorba despre copil ... spune Steliana ... invatati - (va) copii ca ce cel mai bun prieten e doar el. asta dupa cei petrecuti in baza (7 ani). indiferent de cate vom face pentru noi, pentru el/ei ... urmeaza vremea ca din ceea ce am daruit, sa avem de invatat atunci cand ei vor crede ca am dat in mintea lor...
prietenii ii gasim in prietenia daruita.
-
baiatul meu are 6 ani si crede in mami, io zic ca are si de ce...il iubesc, ii sunt alaturi neconditionat, ii sunt si mama si prietena...incerc, atat cat ma pricep, sa fac cum e mai bine....
sa-ti traiasca, sa fie sanatos si baftos! si tu, la fel.
-
multumesc, Silviu, la fel si tie si copiilor, daca ai :)
-
este! unul, cu una...vreo 2, cu alta...
-
ar urma......... vreo 3, cu alta, s.a.m.d ;D
-
baiatul meu are 6 ani si crede in mami, io zic ca are si de ce...il iubesc, ii sunt alaturi neconditionat, ii sunt si mama si prietena...
sa-ti traiasca si sa creasca sanatos!!!toti incercam sa facem aceleasi lucruri,dar vin timpuri cand mami trece pe locul 2,chiar daca tot mami ramane,aceeasi prietena si sustinatoare neconditionat.timpul zboara... si...mai repede decat ne-am dori,vedem cum puiutul devine adult :).
-
multumesc varsator, la fel si tie daca ai copii :)
chiar imi doresc sa-l vad mai independent ca mereu imi cere ajutorul, poate o fi inca micut...
va veni si ziua cand vor fi altele mai importante ca mami, dar asta e cursul vietii, vreau sa fie pe picioarele lui, sa aiba incredere in el, in deciziile luate...imi va fi destul sa stiu si sa simt ca ma iubeste :)
-
rectific * "sa-l vad independent" :-[
-
la 6 ani nu poti sa ai astfel de pretentii de la el :)
-
:-[ Eu daca n-am copil, ce ma fac ?
-
Victorman, bucura-te de viata....ce poti face altceva? cu copil sau fara viata e frumoasa :)
-
Nu spun ca e frumoasa sau urata dar fara copil sunt off-topic, :'(
-
Guesswho; glumesc, stiu ca cu un copil e mult mai greu sa-ti refaci viata si implicit daca vrei lucrul asta trebuie sa accepti compromisuri. Crede-ma glumeam ;), cu toate ca sincer regret ca nu am pana acum si de acum incolo nu stiu daca-mi mai doresc sau....enigma si ptr mine
-
la 6 ani nu poti sa ai astfel de pretentii de la el :)
rocky, independent atat cat poate fi la 6 ani....sa-l vad ca incearca intai sa faca ceva si abia apoi sa imi solicite ajutorul
el s-a obisnuit sa sa ma cheme inainte sa incerce....stie ca-s mereu langa el si am senzatia ca e dependent de prezenta mea...
sa alerge prin parc rebel, nu sa se opreasca si sa ma caute cu privirea cum face acum...din astea
sau poate vreau eu prea multe de la el... :-\
-
Guesswho; glumesc, stiu ca cu un copil e mult mai greu sa-ti refaci viata si implicit daca vrei lucrul asta trebuie sa accepti compromisuri. Crede-ma glumeam ;), cu toate ca sincer regret ca nu am pana acum si de acum incolo nu stiu daca-mi mai doresc sau....enigma si ptr mine
Victor, nu m-am gandit niciodata ca e mai greu cu copil sau fara. la cum se desfasoara relatiile in ziua de azi crede-ma ca nu exista garantii. parerea mea e ca partenerii sunt cei care determina daca relatia merge sau nu prin comportamentul lor, prin sentimentele pe care si el poarta sau nu....
Daca un partener ma iubeste inseamna ca ma accepta asa cum sunt, cu tot cu trecutul meu. Nu pot pune in balanta relatia cu un barbat si copilul. Viata n-o pot concepe fara fiul meu, iar daca un barbat nu ne poate accepta, pe mine si pe copil, inseamna ca nu e partenerul potrivit pentru mine. E simplu :)
Daca e sa ma gandesc, dupa divort, cand s-a pus problema unei relatii, nu copilul a fost problema, ci...eu. Imi doresc un om asemeni mie alaturi si am intalnit un singur om care corespundea intru totul....cred ca-s putin pretentioasa... ;)
-
Vezi, eu n-am vrut aceste explicatii cu toate ca e normal tot ce ai spus, trebuia sa fie o gluma cum ca eu n-am copil si nu ma pot baga in discutie. Scuze daca am avut o exprimare proasta. Am fost crescut de un tata vitreg pe care l-am iubit si il iubesc mai mult decat pe cel bun, asta off topic ;)
-
Guesswho ; chiar sper ca nu te-ai suparat, daca ma cunosteai si te suparai nu era bai dar asa ? rade lumea de noi ;D
-
de ce m-as fi suparat? e doar un forum, discutam, n-ai spus nimic deranjant, de ce iti faci probleme? :)
online pe forum nu inseamna si prezenta in fata laptopului, se intampla sa dau pagina in bara si sa n-o mai accesez cu orele... :)
-
adica barbatii se trag din maimute
Barbatii nu se trag, se imping (de la spate). Ce naiba, stie toata lumea >:D
-
E interesant de vazut pe ce topice nu se mai vorbeste de mult: Cum sa-ti faci un prieten?, Cum sa devii sociabil? etc. Oare care sa fie concluzia? N-avem nevoie de ele fiindca suntem atat de sociali sau atat de sociopati? >:D
-
Ia uite cum iti faci un prieten: SC. E imposibil ca in multitudinea de oameni de aici sa nu gasesti pe cineva cu care sa "canti la unison". Cel putin unul. Simplu, nu?
-
sa stii ca si eu vad SC ca locul unde mi-am facut o gramada de prieteni; cu unii dintre ei ma intalnesc doar o data sau de 2 ori pe an; cu altii ma vad mai des si sunt unii cu, care vorbesc saptamanal la telefon sau pe mess, cu altii aproape zilnic ; iar taberele sunt adevarate incarcari ale bateriilor cu energie (http://i43.tinypic.com/2ewe0m0.gif)
-
Intrebarea mea explicita era alta... dar raspunsul implicit a fost cel scontat: deci topicele cu pricina nu sunt inca pentru arhivat. ;D
Eu inca n-am ajuns la faza de prietenie, ca sunt relativ noua si nici n-am avantajul metropolelor. :-\
-
Intrebarea mea explicita era alta...
Eu inca n-am ajuns la faza de prietenie, ca sunt relativ noua si nici n-am avantajul metropolelor. :-\
Nici io da`asta nu-nseamna ca nu-mi doresc prieteni. Mai ales ca am foarte putini prieteni adevarati (care au venit din randul prietenilor in general). Iar treaba cu metropola nu sta-n picioare. Am io cumva impresia vaga ca trollezi un pic...? :coolsmiley:
-
De data asta, deloc. Ma chinui sa ies si eu la un teatru in Sibiu si n-am cu cine, ca suntem doar vreo 4... Daca voi sunteti 20, asta reprezinta exact raportul procentual de 2.000.000 de locuitori versus 400.000. Ca sa nu mai spun ca ardelenii se dau dusi mai greu in chestii asa de... neconventionale. :-\
-
Pai da un ochi pe Bucuresti si ai sa vezi ca si aici tot cam asa.
-
Am dat... si e asa cum zic. Sibienii au iesit impreuna de doua ori in trei ani (ei mi-au spus).
-
Pai atunci urca-te-n tren sambata dimineata si s-a rezolvat problema! ;D
-
Ar fi bine sa fie asa de simplu... Da' tot o sa o programez eu, intr-o vacanta. ;)
-
Asa sa faci. Noi suntem aici. Doar la celalalt capat al Romaniei :).
-
Ma uit la titlul de topic... Am multi prietene si prieteni, totusi nu-mi amintesc sa fi facut vreodata vreun demers expre. Oare chiar poti sa-ti faci un prieten, cu orice chip? Poti sa-ti faci o relatie profesionala, cuaplicand anumite tehnici de comunicare, dar sa aplici tehnici intre prieteni sau intr-o relatie de suflet, mi se pare contrar definitiei prieteniei Sau poti doar sa lasi ca asta sa se intample, dandu-ti cat mai multe ocazii in acest scop, cand, cum, unde sau de ce fiind complet aleatoriu? :-\
-
Poti. E ca la serviciu. Mergi ca trebe da`la un moment dat te mai si saturi :). Bine, din punctul meu de vedere, aia ar trebui sa se cheme relatie cultivata din interes.
-
hai una grea ca tot ati vorbit de prieteniile legate oarecum din necesitatea de a obtine ceva : mai aveti acum printre prieteni si dintre cei pe care ii aveati acum 20 de ani? :whistle:
-
eu da. numai ca doar unul (una) mai e pe meleagurile stramosesti.
-
mai aveti acum printre prieteni si dintre cei pe care ii aveati acum 20 de ani? :whistle:
da, am o prietena de la gradinita, un prieten din scoala primara cu care am ajuns pana la liceu, am si de la colegiu, si de la facultate ...cate unul/una, da` bun :smitten:
-
Si io. Numa` ca e cam pierdut pentru umanitate. (s-a-nsurat :(()
-
eh, miha, astia sunt prietenii adevarati, oamenii care te cunosc bine, pe care ii cunosti bine si in care te poti increde ca daca au fost langa tine ani buni vor fi in continuare;
eu ii consider mai valorosi decat greutatea lor in aur :)
oopaha : a new reply
pai bine bite si tu l-ai lasat ? ;D
-
Mai...i-am zis :tickedoff:"ba baiatule, baga-ti mintile-n cap!". El, nimic! "betmen, betmen". Si da-i si 3 perechi de palme :fight: . De-gea-ba!!! Ce sa fac? Cand si cand mai beau cate-un pahar in amintirea lui... :'(
-
exista reteta a cum sa-ti faci un prieten? ca daca da, il rog pe silviu sa-mi caute prin sutele de sfaturi clare cum sa am o viata perfecta, si-o digestie satisfacatoare si cum sa fac sex reusit sub dus. dupa capu' meu prietenia vine in timp, si dupa incercari. care nu's musai, da' daca sunt si trec clasa cu premiu coronita...ce sa-mi stiu dori mai mult???!! n-am idee cum sa-mi fac un prieten. imi fac sau nu. rezonam sau nu. ne placem sau nu. avem in comun sau nu. ne stimam sau nu. simplu, nu?
-
Salutare! oameni "mari", frumosi si singuri. "Cum sa-ti faci un prieten"? Eu cred ca prietenia nu se face, ea se naste/ rasare/ apare cu timpul. Un prieten il descoperi si constati, cu timpul, ca nu faci eforturi suplimentare pentru al pastra. Am avut norocul sa intalnesc oameni speciali, care mi-au mobilat sufletul. Am avut norocul sa pastrez o legatura naturala si fireasca cu cativa colegi de liceu si scoala generala. Ei sunt prietenii mei!
-
Cele 6 tipuri de prieteni ideali - care te ajuta sa te dezvolti
1. Care sunt mai cool decat tine.
2. Care sunt gata de orice si oricand.
3. Cei ca si care aspiri tu sa fii
4. Care nu stiu nimic despre ceilalti prieteni ai tai
5. Care sunt corecti si directi cu tine
6. Care te cunosc dinainte sa te cunosti tu pe tine.