Arhiva > Arhiva
Emotia
Guesswho:
ai avut un bun presentiment , gabi :thumbup: au iesit foarte bine cozonacii mei, crescuti, aromati si plini ochi cu umplutura ( mi-a fost frica ca n-or sa se coaca de plini ce erau, dar sunt foarte gustosi)
Caroline:
Au trecut emotiile negative de azi (intamplatoare si din senin), asa ca si mie mi-a iesit o super friptura la tava.
Guesswho:
ma bucur sa aud ca esti bine, Caroline :)
carmentoma:
Un tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea omul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada.
Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa
nu ne putem întoarce .
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine.
Dragilor, nu uitati: construiesti zi de zi ceea ce esti !
Caroline:
--- Citat din: carmentoma din Miercuri, 18 Aprilie 2012, 10:11 ---Dragilor, nu uitati: construiesti zi de zi ceea ce esti !
--- Terminare citat ---
Io, sincer, de cele mai multe ori as prefera sa nu mai tot am si aceasta responsabilitate printre atatea altele...
Apropos de emotii, cea mai fericita tin minte ca am fost intr-un vis in care eram o pasare. Pe bune... a fost atat de real! Imi vedeam si ciocul intre ochi, asa cum imi vad acum rama de la ochelari, imi auzeam aripile falfaind si vedeam pamantul cum se face tot mai mic (ca din avion) in timp ce ma inaltam in zbor... Mai am inca in minte toate detaliile, faptul ca sub mine era un rau, care se facea tot mai mic... cred ca as putea recunoaste zona pe harta, daca as vedea-o. Dar cel mai frumos in acel vis era faptul ca nu gandeam nimic. Eram un simplu receptor care se bucura firesc de frumusetea din jurul lui... si ce fericita eram. :angel:
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă