Arhiva > Arhiva
Frica
luciamanta:
--- Citat din: marcutza din Sâmbătă, 27 Martie 2010, 08:21 ---mie imi este frica numai de Cel de Sus ! poate cuvantul frica nu e potrivit insa nu ma tem de altceva, pot si am putut si sper sa reusesc in continuare sa nu am teama, frica decat de El ca si piosenie.
--- Terminare citat ---
Ca si credincioasa, crestin-ortodoxa si eu ma tem de Dumnezeu, in sensul ca incerc sa respect cuvantul lui Dumnezeu, sa fac voia Lui dupa putinta inimii mele. Ma rog Lui pentru toate. Daca nu era Dumnezeu langa mine nu as fi ajuns sa traiesc pana la varsta aceasta. Eu am fost martora multor minuni ale lui Dumnezeu si prin aceste minuni am simtit ca dupa multi ghimpi, multe incercari, multe ispite, s-a ivit in sfarsit Lumina, pedagogia Divina! Ma bucur ca te-am cunoscut prin intermediul acestui forum, prin intermediul celor scrise de tine. O zi minunata iti doresc!
marcutza:
multumesc @luciamanta si intradevar pot spune si eu ca datorita Lui am reusit in multe din viata de pana acum. Lui ii multumesc pt ca sunt o mama implinita, sunt o femeie a carei cariera este reusita, sunt un om rational, optimist si ambitios.
carmentoma:
Ceea ce pot sa va spun eu, este ca atunci cand , din prea multa dragoste pentru sotul meu, cand eram prieteni , iar el era, dupa cum declara, "ateu convins", am avut o perioada scurta de renegare a Divinitatii! In acea perioada am facut si cele mai multe greseli din viata mea! Viata care era ca o barca in deriva pe o mare in furtuna! De peste 12 ani, insa, de cand in viata si inima mea a intrat cu adevarat Cel de Sus, incet, incet totul s-a ordonat, am realizat multe, si , mai ales am linistea care mi-a lipsit dintotdeauna! Imi este frica de Bunul Dumnezeu, in sensul in care incerc sa traiesc o viata decenta, sa ajut pe oricine, cunoscut sau necunoscut, sa nu fac rau voit si sa mentin legatura directa cu El!
Poate parea primitiv sa spunem ca ne e frica de Dumnezeu, si nu am pretentia ca toti sa o facem, insa din lipsa de credinta, de "teama" de ceva sau cineva, se petrec cele mai mari nenorociri (desi sunt si cazuri de fanatism religios, cant tocmai in numele credintei exista justificarea terorismului!)! Inainte de Revolutie ne era teama de secretarul de partid, de securitate, de militie (le-am scris voit cu litere mici!),si incercam sa traim in limitele legii! Acum ,insa, luam la misto politistul care ne opreste in trafic, ne umilim sau parasim parintii, dam in cap aproapelui si calcam pe cadavre doar pentru confortul material! De ce ar trebui sa ne fie frica, atunci? Eu cred ca de o legislatie mai severa, care sa pedepseasca pana la descurajare totala orice incalcare a legii! Si nu doar fraude mari, si infractiuni criminale ci si marunta aruncare a biletului de tramvai sau chistocului pe jos, de exemplu!
Subiectul e vast si nu poate fi discutat in cateva fraze!
maria171:
mie imi e frica de constiinta mea
conceptia mea e ca oamenii imi intra si imi ies din viata si daca am gresit cu ceva raman cu asta pe cuget si ma va macina mereu, mai ales daca nu mai pot indrepta lucruruile
o sa ma gandesc daca mai am si altele
posibil
pe_jumate:
exceptional subiect, admin! bravo!
si ce frumoase comentarii!
stii ceva? la una din tabere, am putea organiza o seara de povesti zen sau tematici de auto-cunoastere.. ce ziceti?
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă