as mai remarca si eu, inca o data, ca deseori aparentele insala. cu greu si-ar fi putut imagina cineva ca un grup destul de mare, cu o pondere feminina ridicata, va face un astfel de traseu, foarte dificil, pana la capat, si fara vaitaturi majore... mai mult de atat, o sa va spun ca in fruntea grupului de capre negre (cel care a urcat cu viteza mai mare) s-a aflat permanent o faptura slabuta, delicata si blonda - Eugenia- care ne-a imprimat un ritm infernal (!).

In fapt, grupul s-a scindat oarecum in doua sub-grupe, cea a "caprelor negre", si cea a caprelor "mai putin negre"

) sau a asa-numitilor "deprimati" (unii dintre ei vor afla poate acum ca asa ii alintam noi, razand

) caci soseau la popasuri cu niste figuri descompuse si exasperate (probabil ca erau transpusi in compunerea de urari de bine:) ) , trantindu-se a lesin in iarba verde si peisajul generos. dar toti, absolut toti (unii cu rucsacuri enorme) au mers pana la capat, cu o vointa de admirat.
la capitolul "aparentele insala" as baga si prejudecata ca "tineretul din ziua de azi nu mai stie decat calculator..". Alventani, una dintre junioarele grupului, umbla cu poeziile in geanta, rucsac etc.. si cum te prinde, cum iti recita una, cu toata bucuria si simtire autentica.

Asa a si dat tonul serii artistice spontane, din ziua 2, in care si primavera a cantat magnific, secondata mult mai ne-magnific de subsemnata, din Brel si Dassin.

cat despre karaoke nereusit, Adi, da, exista, daca sunt mai multi ca Paula care canta si danseaza atat de profesionist ca n-ai de ce te amuza.

) pentru un karaoke reusit e nevoie de afoni cu simtul penibilului alterat, asa, ca stiu eu cine...

)