Autor Subiect: Nostalgie  (Citit de 64870 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #90 : Duminică, 10 Iulie 2011, 00:56 »
in seara asta o povestire " de suflet " ...

in seara asta , la ora asta , forumul e pustiu ...numai eu ce mai bantui pe aici . n-ar fi trebuit , pentru ca imi ardeau talpile sa merg cu gasca vesela la A`live , dar matusa mea a vrut altcumva asa ca , in loc sa mai ies putin din ale mele a
trebuit sa chem o Salvare ca avea tensiunea 22 ...biata de ea a vrut sa-mi faca o surpriza si...chiar mi-a facut-o .
si pentru ca ea acum doarme ca un prunc si nu mai are nevoie de mine m-am gandit sa-mi astern gandurile pe aici . in seara asta chiar asa am sa-i spun povestii : "poveste de suflet " .

cea mai frumoasa amintire a mea din vremea copilariei ( v-am mai povestit asta ) este legata de ptrecerea unei veri de neuitat pe cand aveam vreo 3 anisori  la Izvorul Anestilor , un sat pierdut prin Mehedinti .  pentru ca a fost si prima si ultima data cand am fost acolo ,amintirea aceea mi-a revenit adesea in memorie ca fiind cea mai fericita perioada a existentei mele . acolo am fost cu tatal meu pentru care eu chiar am fost , pana cand a inchis ochii , centrul universului . mama nu a putut veni cu noi pentru ca ea trebuia sa munceasca  dar tata , fost detinut politic , nu avea un loc de munca pentru ca  ori de cate ori isi gasea cate ceva de lucru iute ii venea din urma dosarul si era dat afara . asa ca in vara aceea tata era somer si , deci , tot timpul la dispozitia mea . la Izvorul Anestilor stateam la sora tatei , cea mai frumoasa taranca pe care am vazut-o in viata mea . Doamneeee , cat am iubit-o pe matusa asta a mea ...inalta , blonda  , cu cei mai frumosi ochi albastri ( nu , tata ii avea pe cei mai frumosi , dar ea ii urma imediat ) si cu o gratie in mainile acelea batatorite de munca cum numai la balerine am mai vazut . habar nu am ce gene erau in femeia aceea care  cand gesticula , uitai ca este o biata taranca  . eleganta gesturilor ei nu am mai vazut-o niciodata la nimeni. dar ma indepartez ...
matusa mea avea o casa cu doua camere , o veranda si o cuhnie , cum se incapatana ea sa-i zica ,desi era in miezul Olteniei ,( reminiscenta a originilor ei sasesti ). camera " a buna " ne-o daduse noua si chiar era buna , pentru ca adormeam in susur de parau ( trecea prin fundul gradinii ) pe o saltea cu paie proaspete care fosneau tare placut la fiecare rasucire in pat . dormeam cu geamul deschis , astfel ca aerul tare al noptii facea ca somnul din bratele tatei sa fie adanc si plin de vise colorate .
dimineata ( siaici incepe povestioara mea ) ma trezeam invariabil in cantecul cocosilor si in zgomotul...unei copite care batea in pervaz . Stelu , asa se numea manzul , venea invariabil la fiecare rasarit de soare si ne anunta ca a venit vremea sa iesim afara . il iubeam tare mult pe puiul asta , o minune de calut , cu o pata drept in frunte de la care-si luase si numele . unchiul meu avea cei mai frumosi cai din sat , iar Stelu era parca cel mai frumos dintre toti . inca de cand am ajuns la Izvor , tata m-a urcat pe manzul asta  fara sea sau frau , doar tinandu-ma el de mana , iar Stelu m-a acceptat imediat si n-ar fi renuntat pentru nimic in lume ( ca si mine , de altfel ) la placutele momente de calarie . astfel ca , inca mai inainte ca matusa mea sa ne aseze in fata castroanelor cu lapte atunci muls ( nici vorba de fiert ) si a mamaligii aburinde , eu mergeam sa-l mangai pe Stelu si sa-l trag de coama inca scurta . si acum , cand va povestesc toate astea , il mai vad cum isi scutura capul frumos si-l apleca pentru ca puiul de om care eram pe atunci sa-l poata mangaia pe bot . pentru ca Stelu , manz-manz , dar era mai pricopsit decat mine ca statura .
trei luni , cat a tinut vara , l-am avut alaturi pe Stelu si fornaitul lui prietenos.
dar a venit si momentul plecarii ... unchiul meu ( Tata Mosu , cum ii spuneam eu ) ne-a urcat in sareta cu care urma sa ne duca pana la Severin , la tren . lacrimi , imbratisarile matusii mele si  mai ales , durerea despartirii de Stelu care fornaia si se agita prin toata curtea . nici macar nu a mai vrut sa vina sa-l mangai pe coama . am plecat mult dupa pranz , amagita de tata ca nu va dura mult despartirea , mintea mea de copil deja depasind toamna si iarna ce urma ,cu gandul  doar la intoarcerea la gura acea de rai . la un moment dat , inspre seara fiind , l-am vazut pe unchiul meu ca opreste sareta in momentul in care urma sa intram intro padure si incepe sa strige in urma si sa suduie . in spatele nostru , cu capul plecat dar hotarat era...Stelu. cum a putut calutul ala sa se tina dupa noi , e de mirare . sareta avea inseuat o mandrete de cal ce nu era de niciun fel puturos , iar unchiul meu stia sa-l mane ca nimeni altul . cu toate astea , Stelu se tinuse dupa noi cu puteri numai de el stiute . Tata Mosu a coborat , l-a prins pe Stelu si , cu o sfoara pe post de ham l-a legat in ograda unui padurar urmand sa-l ia la intoarcere .
nu m-am mai intors la Izvorul Anestilor  la gura mea de rai ,pana in 2008, adica fix dupa 50 de ani . dar asta este alta poveste ( frumoasa , pe care am sa v-o spun alta data daca vreti ). ce pot sa va spun acum este ce am aflat si eu dupa multi ani  ca dragul meu Stelu, dupa plecarea noastra a tot batut cu copita in pervazul camarutei si , vazand ca nu iese nimeni sa-l mangaie pe semnul din frunte si sa-l incalece neanseuat ,s-a stins in toamna tarzie cu coama intoarsa spre fereastra de unde nimeni nu-i mai facea cu mana .

dragul meu , manzul meu frumos cu stea in frunte...

mi-e dor , mi-e tare dor de calutul copilului care am fost si sper din adancul sufletului ca el acum sa fie armasarul minunat ce urma sa fie...

poate ca povestea asta ar fi trebuit sa se intituleze " Reqviem pentru Stelu " sau...poate e mai bine "poveste de suflet "...





jul , ai spus intro postare ca dorul doare . rau...

julia

  • Vizitator
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #91 : Duminică, 10 Iulie 2011, 07:50 »

puiule, n-ai si o poveste cum sa nu mai doara? ca mi-ar prinde tare bine…


Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #92 : Duminică, 10 Iulie 2011, 11:16 »
ba am si din astea . de cum prind starea potrivita imediat postez . :D

Offline fortuna777

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 864
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #93 : Duminică, 10 Iulie 2011, 13:51 »
frumoase amintiri mai ai janet!...nu e de mirare ca ai un suflet atat de bogat :)

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7628
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #94 : Duminică, 10 Iulie 2011, 14:38 »
ce frumos si in acelasi timp ce trist, jani!

nostalgia dupa amintirile copilarei - dupa intamplarile pe care mai tarziu descoperim ca le pastram acolo intr-un sertar al mintii si sufletului.

jani, ramane valabila oferta - cand te apuci de scris - vin la lansarea cartii :D

Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #95 : Duminică, 10 Iulie 2011, 18:47 »
Citat
frumoase amintiri mai ai janet!

cand te vei pensiona ai sa vezi ca si tie iti vin in minte tot felul de amintiri frumoase si tot ce va trebui sa faci este sa le pui pe hartie 9 ori comp ) :D
multam pt apreciere , dar cred ca toti suntem asa . numa` ca unii vorbesc mai mult ca altii ( asa ca mine ) :D

Citat
jani, ramane valabila oferta - cand te apuci de scris - vin la lansarea cartii  :D

nu vrei mai bine sa povestesc eu si sa o scrii tu ? si vin si eu la lansare  :D

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #96 : Duminică, 10 Iulie 2011, 19:13 »
jane, este extraordinara povestea ta. intamplare asemanatoare am si eu cu fostul meu catel bruno, pe care si acum il visez.

este greu de spus unde am putea scrie aceste amintiri ...

se spune ca amintirile triste sa le scriem pe nisip pentru ca vantul sa le poata lua ...
cele placute ... sa le cioplim in piatra pentru ca ele sa dureze o viata ...
nihil sine deo

Offline fortuna777

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 864
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #97 : Duminică, 10 Iulie 2011, 19:21 »

se spune ca amintirile triste sa le scriem pe nisip pentru ca vantul sa le poata lua ...
cele placute ... sa le cioplim in piatra pentru ca ele sa dureze o viata ...

ce bine ar fi sa fie asa :)...oricum foarte frumos spus :-*

Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #98 : Duminică, 10 Iulie 2011, 20:36 »
jul , ai spus ceva vesel ? incerc .


s-a intamplat prin `72 , pe cand facusem si eu cam 17 anisori si incepusem sa seman ceva mai mult cu o femeie si din ce in ce mai putin cu slabanoaga baietoasa cu aspect de refugiat din Burkina Faso , de pana atunci . schimbarea asta a inceput sa fie observata si de flacaii intalniti  in diverse imprejurari si as minti daca as spune ca nu-mi placeau ocheadele lor . numai mamei nu-i prea convenea situatia pentru ca telefonul suna suspect de des si , inainte sa raspund eu ea se repezea ca un uliu si se stropsea in receptor scurt si apasat :" janeta invata , nu poate vorbi acum " chiar daca eram in mijlocul vacantei de vara .
intruna din zile am avut un spectacol la casa de cultura din Magurele ( va mai spusei ca am fost cativa ani intro echipa de teatru studenteasca ) si acolo am cunoscut un baiat frumusel , curatel si , mai ales , inalt . treaba asta cu inaltimea era un criteriu de selectie foarte exigent in ceea ce ma privea deoarece pentru vremea aceea a avea 1,74m insemna sa fi ceva mai sus peste media inaltimii fetelor de atunci . in fine , ne vazuram , ne placuram , i-am dat numarul de telefon si timp de cateva zile am pazit aparatul telefonic mai ceva decat era pazit tezaurul national . nu de alta , dar mama era in concediu si stiam ce repertoriu avea in domeniul convorbirilor telefonice care nu-i apartineau .
dupa vreo trei zile iaca si flacaul nostru iesit proaspat dintrun examen ca ma suna si ma invita la o pizza . am fixat ora si locul intalnirii si dupa ce am pus receptorul jos am intrat intro mare , foarte mare panica . aoleo , pizza... ce ma fac , cum ma descurc ? pe cine sa intreb ?
vedeti voi , banala pizza de azi era pe atunci ceva de care  multa lume din romania comunista ( printre care si eu ) nu auzise . in bucuresti exista un mic bistro deschis nu de mult timp si care era singurul unde se servea pizza , alaturi de un pahar de dubonnet ( un soi de aperitiv pe baza de vin ). ca atare , localul aflat pe fostul bulevard al republicii aproape de facultatea de drept era cat se poate de frecventat si aglomerat si trebuia sa fi un as in ale descurcatului ca sa prinzi o masa libera . toate astea mi le-a spus baiatul ala la telefon , cu rugamintea sa nu intarzai pentru ca el va merge mai devreme ca sa obtina o masa .
doamne , ce de sentimente contradictorii pe sufletul meu... pe de o parte emotia intalnirii asteptate , pe de alta parte teama de ceva necunoscut combinata cu frica de a nu ma descurca , iar peste toate eterna intrebare : cum sa arat cat mai bine ?
asta cu aratatul bine am rezolvat-o iute cu ajutorul unei vecine , fosta coafeza iesita la pensie si care era hair stilista mea de ori cate ori situatia o impunea . doamna cu pricina era o adevarata comoara pentru ca era detinatoarea unui drot , un fier rotund ca un cleste   care se punea pe aragaz la incins si cu ajutorul caruia se faceau buclele ...atunci cand nu era prea tare inrosit si parul nu iti ramanea pe el . am avut noroc , parul mi-a ramas intact si foarte buclat , am dat iama prin pudra si parfumul mamei ( "velur" ii spunea ) si asa titirisita , cu inima cat un purice am purces catre localul cu pricina .
pe drum am facut tot felul de scenarii ba ca sa spun ca eu nu pot manca pizza ca imi face rau , ba ca sa zic ca eu am meci ( jucam volei ) a doua zi si ca inainte de meci nu obisnuiesc sa mananc nimic , ba ca aia ori ailalta , adevarul e ca pana am ajuns am uitat tot ce-mi propusesem ca motivatie a refuzului  si cand l-am mai si vazut pe el cum se ridica de pe scaun sa ma intampine nu mai stiam nici cum ma cheama . buna , buna , ce mai faci ? bine... tu ? la fel... si tot asa pana cand...pana cand am vazut ospatarul ca se indreapta spre masa noastra cu cele doua pizza si paharele de dubonnet. in acel moment mi-a venit inspiratia salvatoare . am aprins repede o tigara, cu gandul sa vad cum procedeaza flacaiasul ala mai umblat prin lume decat mine , in privinta modului in care se manca pizza . zis si facut , eu aprind tigara , chelnerul ne pune pizza pe masa iar eu il invit pe el sa nu ma astepte sa termin tigara ci sa se apuce de mancat pentru ca ( miloasa , deh ) e flamand dupa orele de examen . ma asteptam la nu stiu ce tacamuri sofisticate , dar cand am vazut ca e vorba doar de cutit si furculita ( si "spatele drept la masa , janeta ", cum zicea biata mama fara sa-i foloseasca ) aproape ca am pufnit in ras usurata de faptul ca nu aveam cum sa ma fac de bacanie . nu aveam ? haida de ...ba am avut si inca cum pentru ca , bagand eu in gura primul dumicat de pizza am simtit ca-mi ia gura foc , dar un foc din ala mistuitor care s-a dus apoi in jos pe esofag luand in drumul lui tot stratul epitelial al acestuia . cu ochii  deja umpluti de lacrimi si amenintand sa iasa din orbite am intins mana dupa paharul de dubonnet pe care l-am dat peste cap mai abitir ca o veritabila natasha si , pentru ca focul ala nu se dadea stins , am luat si paharul celalalt aruncandu-l cu aceiasi viteza dupa primul . si parca nu era vocea mea aceea cu care l-am rugat pe flacaul ramas interzis cu privirile pironite la fata mea , sa dea fuga si sa-mi aduca de la bar inca un pahar pentru ca...e foaaaarteee buuuun . s-a dus , saracul , ce sa faca ( desi separat , paharul de dubonnet costa al dracului de mult ) si a venit la masa cu teama in suflet , cred , ca-l voi termina la fel de repede ca pe celelalte doua .
inutil sa mai spun ca restul de pizza a ramas neatins in farfurie provocandu-i inca o nedumerire baiatului ramas tacut pana la sfarsitul mesei ( a lui , nu a mea ).
cand am plecat de la local , ne-am plimbat putin pe bulevard , dar se vedea clar pe el ca doar politetea il mai retinea .

nu l-am mai vazut de atunci niciodata si nici nu pot spune ca mi-as mai fi dorit.
 nenorocitul , comandase pizza pepperoni cu adaos de ardei iute , iar eu am o mare sensibilitate la gustul piperat . adica nu manac aproape deloc iute . in plus  mai era si foarte fierbinte dar , felul in care a mancat el , nu mi-a dat de niciun fel de inteles asta. de aici vulcanul din gatlejul meu si stupoarea de pe fata lui . :D



Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #99 : Duminică, 10 Iulie 2011, 20:38 »
steli , daca as putea eu as pastra fiecare amintire semnificativa fie ea vesela ori trista pentru ca , unite , aceste amintiri inseamna de fapt insasi viata mea .

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7628
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #100 : Duminică, 10 Iulie 2011, 20:44 »
nu vrei mai bine sa povestesc eu si sa o scrii tu ? si vin si eu la lansare  :D

scriu, dar vreau atunci si drepturi de colaborare  ;D - ca deh, sa nu ma apuce apoi nostalgia

jane, este extraordinara povestea ta. intamplare asemanatoare am si eu cu fostul meu catel bruno, pe care si acum il visez.

este greu de spus unde am putea scrie aceste amintiri ...

se spune ca amintirile triste sa le scriem pe nisip pentru ca vantul sa le poata lua ...
cele placute ... sa le cioplim in piatra pentru ca ele sa dureze o viata ...

steli, am avut sansa sa cresc la curte, la bunici si sa alerg cat ii ziua de lunga prin gradina si sa dau de mancare la animale, sa ma joc cu puii de gaina, sa fac pisicii sa se joace cu ghemotoace de hartie , catelului sa-i dau drumul din lant cand bunicii nu erau cu ochii pe mine - amintiri  pline de nostalgie - care se  scriu in "file" ale noastre - ca "suveniruri" ale trecutului si pe care le retraim cand povestim despre ele

Offline fortuna777

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 864
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #101 : Duminică, 10 Iulie 2011, 20:46 »
mi-a placut, janet :D...mai vreau una :D

Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #102 : Duminică, 10 Iulie 2011, 20:53 »
alta data , puiule , ca acu` m-a epuizat de tot caldura si mi-au secat ( temporar ) amintirile .

ma bucur ca ti-a placut . acu` imi place si mie , dar atunci... ce  meniu i-am facut aluia in gand numai eu stiu :D :D :D

julia

  • Vizitator
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #103 : Luni, 11 Iulie 2011, 09:55 »
pai tu ai iesit la intilnire cu fiul lui moromete?!!?

natashă, asta-i pentru tine...

<iframe width="640" height="385" src="//www.youtube.com/embed/aYiHg-a87hk?fs=1&start=" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>




Offline janeta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1730
  • carpe diem
Răspuns: Nostalgie
« Răspuns #104 : Luni, 11 Iulie 2011, 10:40 »
multam frumos , jul !