Nostalgie rimează cu poezie. Nostalgia vremurilor când citeam poezie. Nostalgia vremurilor când citeam!
Ascultă!...
Nisipul aleii,
Trosnește ca focul din vatră,
Și treptele scării de piatră
Sărută pantofii femeii
Ce bate grabită la poartă
Cu degete-absente de statuie spartă...
Privește!...
Tăcerea coboară-n spirale
Rotunde și-ovale,
Ca niște confeti de-aceeași coloare...
Aleea-i o stradă cu două canale
În loc de trotuare,
Castanii par mături proptite de zid,
Iar scara de piatra (în loc să se urce)
Coboară cu treptele-n vid...
Priveste și-ascultă —
Ce liniște goală...
Solemnă...
Și mută!...
. . . . . . . . . . .
Deșteaptă-te, frate, și nu mai visa,
C-afară nu-i nimeni —
Nimic din ce-ai vrea
O dată măcar să mai fie...
E numai femeia din fotografie,
O mapă cu “lied!-uri de Grieg pe pian
Și fumul ce urcă din pipă-n tavan
(Apropo de Welcome To Nostalgia/Back To Reality: Nihil - o poezie de prin 1930 a poetului sufletului meu, Minulescu)