Arhiva > Arhiva
Recunosterea singuratatii
marcutza:
@EUGENIA110 , bine ai venit printre noi, felicitari pt curaj si te asteptam la povesti alaturi de toti cei de aici.
de acum nu mai esti singura, esti cu noi :)
pe_jumate:
am zis eu ca ma trag tot din Rosinanta ;) .. am promis, am onoare, imi tin cuvantul..
la mine povestea e simpla tare de tot..
am fugit dintr-o relatie care s-a terminat cu batai (eh, iubire navalnica si lipsa de maturitate la vremea aia !) intr-un compromis calm si credeam eu, stabil..
dar cum ziceam pe undeva aici, compromisurile isi cer plata pana la urma..
asa ca, am platit iar acum numar maruntisul care mi-a mai ramas.. asta-i tot
raskolnikov:
Tu ai vrea sa o copiezi pe Maura. Chiar ti-ar sta la indemana, dar numai prin eternul exercitiu copy_paste. Chiar ti-o fi asa de greu sa o iei si pe prietena ta si sa mai puneti din cand in cand mana si pe o carte? Pana cand nu veti face asta nu va mai bag in seama, reveniti pe Unica, unde inteleg ca s-au posta comentarii noi asupra subiectului "orgasme virtuale". Sau virtuoase? Sau virtuoaze? Zi-ne pe_juma, "DEMI"!
Primeste-le, Doamne Dumnezeule, si pe pacatoasele astea doua...
marcutza:
@raskolnikov !!!! :'(
pe_jumate:
intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului.. demult tare.. imi aduc aminte ca am venit pentru asta urgent cu trenul de la un curs de calificare pentru muncitori categoria a 6-a spre a 7-a (sau ceva asa) de la Sinaia, unde predam desen tehnic pe intelesul maselor (hehe!), mi-am pus rochia de matase de la cununia civila, ca oricum nici unul din colegii de liceu nu fusese chemat la nunta mea cea grabita, cu compromisul, stiti voi, asa ca nu ar fi facut legatura cu faptul ca nu aveam decat acea rochie in afara de cea de mireasa pe care nu o mai puteam purta oricum niciunde .. mergea deci, rochia mea plisata, facuta la Casa Venus undeva pe langa strada Eforie.. la Piatra Neamt, acasa, adica .. am cumparat in fuga, in seara precedenta un pardesiu, gri inchis si prea lung, deh!, singurul model din galantarul magazinului Unic, pentru ca nu vroiam sa merg doar cu rochia si sa isi dea careva seama ca nu aveam nici macar pardesiu.. si.. i-am ascultat.. care, ce facuse in ultimii 10 ani.. cativa emigrasera prin lume, geniul clasei la matematica murise de cancer la plamani, cel mai mare adonis al generatiei noastre isi pierduse viata intr-un accident de masina, se cresteau copii inca prin camine de nefamilisti, spalandu-i in cate un lighean sau o cratitza de zacusca, nimeni nu avea inca avere, nici masini, doar sperante ascunse si siguranta ca in imediatul viitor toate au sa vina... masa si dansul la Durau, fain, da, dar nu ne-au apropiat cu adevarat.. orgoliile noastre rotunde se ciocneau unele de altele si chiar daca simulam apropierea, aveam in bagajelul personal de la piept cate un colt de invidie, poate o rosatura de ciuda.. dar muulta speranta.. (va urma imediat, ca ecranul asta nu ma lasa sa scriu mai multe)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă