Arhiva > Arhiva

Recunosterea singuratatii

(1/22) > >>

Singles X:
Stiiti ce cred eu? Ca nu avem curajul, ca nu putem recunoaste ca suntem singuri. Forfota din jurul nostru ne alunga pt scurte momente de timp senzatia de singuratate, sa revenim apoi in izolarea in care ne aflam fiecare in felul nostru.
Oare vine de la intimitate, toata aceasta poveste cu singuratatea?

admin:
De ce ne-am ascunde si nu am recunoaste ca suntem singuri? Singuratatea este o stare de fapt prezenta la majoritatea oamenilor, mai mult sau mai putin. Toti am avut momente in care ne-am simtit mai mult sau mai putin singuri. Si atunci?

Singles X:
Bravam, este in firea oamenilor sa arate mai mult decat au, sau decat pot. Poate exprimarea mea nu este foarte clara, ceea ce vreau insa sa spun este ca nu vrem sa recunoastem nu doar in fata celor din jur ca suntem singuri, ba chiar si noua incercam sa ne inducem senzatia de prietenie si camaraderie universala.

admin:
X, cred ca te referi la dorinta de a mima sociabilitatea. Nu este o crima. Este doar o formula de convietuire, necesara in contextul oricarei comunitati, indiferent cat de mare sau mica. Uite: de cate ori te-ai simtit stingher intr-o anumita companie, dar ai incercat totusi sa salvezi aparentele, comportandu-te ca si cand n-ar exista nimic care sa te jeneze?
 

Alone:
Salut, de azi sunt si eu cu voi!

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare