Arhiva > Arhiva
Eminescu: Luceafarul poeziei romanesti sau nationalist?
Manfred:
Absolut corectă observaţia, eugenia 110!
La iniţierea topicului am vrut să intervin şi să corectez titlul neinspirat ales după care am renunţat tocmai pentru că m-am gîndit că de fapt radicalitatea lui involuntară ar putea fi chiar stimulatoare şi deci benefică discuţiei.
Discuţie care cam lîncezeşte de la o vreme. :)
Dar aşa e cu unele lucruri, au nevoie de timp ca să dospească.
Eminescu a fost prezentat ca un poet romantic, alienat, veşnic sărac şi îndragostit. Acest clişeu nu prea corespunde realităţii. Eminescu este un mare poet dar a fost şi redactor-şef la cel mai important ziar al epocii, a fost unul dintre cei mai mari jurnalişti români. A fost un atent observator si analist al societăţii contemporane, al economiei, politicii, a fost preocupat obsesiv de adevăr. Textele lui sînt şi azi de o actualitate şocantă, unele ar putea fi considerate chiar subversive. Românismul lui este puternic împregnat aproape în fiecare frază. Totuşi sînt puţin cunoscute de parcă cineva ar face eforturi să fie interzis.
Iată cîteva citate din Eminescu, ce părere aveţi despre ele:
„Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele – literatori, ignoranţii şi proştii – administratori ai statului român"
„Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii”
„Astfel, statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege şi nu-l va înţelege niciodată.
„Peste tot aceeaşi idee: să dau străinilor ce-mi cer; cât pentru români, puţin îmi pasă!”
„Constituţia noastră, punând greutatea pe o clasă de mijloc, parte străină, parte neexistentă, a dat loc la o declasare generală din cele mai dezastruase. Nu mai există o altă deosebire între oameni, decât cea pe care o stabileşte banul, oricum ar fi câştigat”
EUGENIA110:
Eu am lucrat intr-un cu totul alt domeniu de activitate decit cel care l-ar putea avea ca subiect de discutie pe Eminescu; avem printre noi multe cadre didactice care ar putea sustine niste pareri pertinente in acest topic. Nu l-am iubit pe Eminescu in mod special, desi cunosteam in intregime zeci de poezii, inclusiv Luceafarul, firea mea pragmatica si realista, cu ginduri si sentimente mai putin siropoase, refuzind sa accepte prea aproape de suflet versurile lui de dragoste. De asemenea, nationalismul lui usor exaltat si extremist mi s-a parut putin cam afisat, cam ca la o parada, pentru ca dadea bine printre tinerii literati ai vremii. Expresiile lui, redate de dumneavoastra anterior sint inca de actualitate; dar nu ati pomenit nimic de faptul ca Eminescu considera religia un instrument de asuprire, de potolire a maselor prin promisiunea unei vieti de apoi in care, celor ce vor indura azi, le va fi bine atunci. Tot ce am scris acum sint gindurile mele, necitite in alta parte, nu m-am mai intilnit cu Eminescu din anii de scoala, scriu din amintiri. Pe Eminescu l-am vazut de multe ori ca pe un propovaduitor al comunismului, instigind la cai care sa duca la egalitate sociala. Si mai am si alte pareri pe care nu cred ca e bine sa le expun, nefiind sigura de corectitudinea lor. In acest moment, ma intreb unde a disparut "raskolnikov", mi-as dori sa se intoarca si "sa ma faca praf" cu parerile lui bine documentate si pertinente. Am vorbit ca o nepriceputa in domeniu, parerile mele despre marele Eminescu sint ale unei simple cititoare .
Manfred:
Ai ridicat atît de multe chestiuni că nici nu ştiu de unde să incep să-ţi raspund. :) Fiecare idee ar merita o dezbatere amplă.
Ideea acestui topic a pornit de la o discuţie dintre mine şi raskolnikov privind antisemitismul lui Eminescu şi apoi într-un context mai larg despre naţionalismul său.
Raskolnikov nu mai este prezent pe acest forum deoarece adminul i-a restricţionat (sper că totuşi doar temporar) accesul pentru comportament inadecvat. Mai exact s-a produs la un moment dat un conflict între sile43 şi raskolnikov, conflict care am înţeles că a degenerat atît de rău (în ciuda repetatelor avertismente ale adminului) încît a fost necesar să li se ştergă parţial postările şi chiar şi topicul despre Eminescu a fost restricţionat temporar. Îmi pare rău că nu am fost prezent în acele momente, poate că aş fi reuşit aplanarea scandalului şi aş fi evitat astfel sancţionarea. Privitor la raskolnikov am primit pe mail chiar o întrebare dacă nu cumva l-am exclus pentru că, zicea respectiva persoană ”vă eclipsa”. Cred că e cazul să răspund public la această întrebare pentru că poate şi-au pus-o şi alţii în gînd dar n-au rostit-o. :)
Deci: nu m-am simţit deloc "eclipsat" de raskolnikov şi cred că nici adminul sau ceilalţi moderatori. Personal mi-au facut placere comentariile şi discuţiile cu raskolnikov chiar dacă nu am fost întotdeauna de acord cu el. Mai exact, nu cu ceea ce spunea ci cu felul în care le spunea motiv pentru care am şi intervenit de cîteva ori. În fiecare om există un pic din germenul distrugerii, la raskolnikov e prezent într-o doză mai mare. Acest lucru nu e neapărat un defect, ba chiar de multe ori e o calitate, pentru că nu poţi construi ceva cu adevărat nou fără să distrugi în prealabil, dar totul depinde de felul în care se manifestă.
Nu contează ce profesie ai, oricine are dreptul să discute despre Eminescu, sîntem doar pe un forum şi ăsta e scopul lui, schimbul de idei. Cineva spunea că o discuţie reuşită e atunci cînd vii cu ideile tale şi pleci cu ale interlocutorului. Sigur, există oameni extrem de avizaţi pe această chestiune, cu Eminescu, (nu mă număr printre ei!) care pot zîmbi condescent citind postările “amatorilor” de pe acest forum, dar la urma urmei Eminescu nu a scris pentru ei ci pentru noi toţi. Sînt absolut convins că Eminescu ar fi mult mai fericit ştiind că textele lui trezesc interesul oamenilor obişnuiţi decît doar al specialiştilor. Citind rîndurile tale îmi dau seama încă odată cît rău i se poate face lui Eminescu prin lozincizarea din manualele şcolare şi nu numai. Pentru că şi mie scrierile respective mi-au transmis aproximativ cam aceleaşi sentimente: poet cam siropos, cam exaltat şi topit după Veronica. Eu personal aş fi preferat să fi fost şi mai topit după Mite Kremnitz (ceea ce l-a şi disperat un pic pe Titu Maiorescu la vremea respectivă!) dar asta e, n-a fost să fie.
Privitor la atitudinea lui Eminescu faţă de religie, atît cît am citit eu, pot spune că nu a fost antireligios ba chiar deplîngea ireligiozitatea, degradarea morală din epoca sa. A considerat că Biserica Ortodoxa Română a avut un rol excepţional în formarea poporului român, deci nu a fost nici împotriva bisericii. A fost însă împotriva speculării sentimentului religios al românului de către preoţi şi politicieni neruşinaţi. Sună din nou cunoscut şi azi, nu ? :) Am să caut nişte citate, vor fi cu siguranţă mai elocvente.
Deşi s-a încercat şi transformarea sa în comunist avant la lettre, pe asta n-am mai înghiţit-o. Lupta împotriva inechităţilor sociale excede cu mult chestiunea comunistă. De fapt e o luptă tot atît de veche pe cît e şi civilizaţia umană şi probabil va dura tot atît de mult. E o luptă proprie oricui aspiră la o societate liberă, prosperă şi democratică. Dacă ne uităm la statele cu nivel de trai ridicat vom observa ca acestea sînt state care fac eforturi să ofere drepturi egale, un tratament egal în faţa legii, protecţie împotriva abuzurilor, o egalitate de şanse (în măsura posibilităţilor) egalitate ce nu e acelaşi lucru cu egalitarismul comunist. Prin contrast statele cu nivel de trai redus sînt state in care legea, dacă nu e din start discriminatorie, e aplicată doar plebei, “aleşii” se bucură de impunitate deplină, inechităţile şi inegalităţile sînt prezente la fiecare pas, sărăcia şi înapoierea omniprezente. Eminescu a fost pe deplin conştient de aceste lucruri deoarece a putut vedea cu ochii lui diferenţele dintre Romania pe de o parte şi Austria sau Germania pe de altă parte şi mai mult, a putut identifica rădăcinile acestor diferenţe. Capitalism nu înseamnă automat bunăstare. Şi azi dacă ne uitam puţin în jur cu atenţie vom observa că din cele circa 145 de state ale lumi, state capitaliste în cvasitotalitatea lor, doar cîteva reuşesc să ofere un nivel de trai decent pentru marea masă a cetăţenilor. Deci secretul bunăstării e în altă parte.
Mai sînt şi azi destul de mulţi care cred în mitul cum că în România de dinainte de 1944 se trăia în belşug şi democraţie, cu leul aur, Micul Paris. etc. Nu a fost nici belşug şi nici democraţie, leul-aur se găsea doar în buzunarele cîtorva potentaţi iar Micul Paris era o mică zonă dintr-un Bucureşti înconjurat de mahalale destul de insalubre. Realitatea e că la 1944, populaţia României mai era reprezentată 80% de ţărani, mare parte din ei fiind analfabeţi. Procentul e foarte mare chiar pentru Europa acelor timpuri şi pe timpul lui Eminescu procentul a fost şi mai mare. Satele româneşti erau practic rupte de lume din cauza drumurilor proaste sau chiar impracticabile. Nici azi nu am recuperat această rămînere în urmă, oricine poate constata cum arată drumurile către satele româneşti chiar către cele din apropierea marilor oraşe. Nu există nicăieri în lume aşezări prospere fără o infrastructură care să le conecteze cu restul lumii. Satul românesc n-a făcut excepţie, izolaţi, fără apă curentă, canalizare, medic, abuzaţi constant de către potentaţii locali, ţăranii nu trăiau prea idilic.
“Şampania băută cu comunarzii din Paris, mătasa ce îmbracă cocotele capitalei, monoclele ce armează ochii pornoscopilor, toată mlaştina aceasta etnică şi morală, toată adunătura asta scursă din câteşipatru unghiurile lumii trăieşte în ultima linie din vânzarea de braţe omeneşti cu luna şi cu ziua, căci orice braţ care nu produce nimic trăieşte de la braţul care produce ceva.” M.Eminescu
Nu-i aşa că e actual Eminescu?
maria171:
adevarul este ca imi lipesc mesajele lui rasko
erau mesaje din care aflai ceva, care te incitau
eu si acum caut mos anghel al lui istrati, sa il citesc
measjele lui erau mesaje de om cult, inteligent, sensibil
recunosc ca citeam cu mare placere discutiile lui cu adm
atunci forumul avea o alta valoare
poate ca a luat-o de multe ori peste fata si de asta ajunsese asa agresiv
sincer eu am incercat sa deschid o discutie despre ana karenina, daca a fost iubita, dar am vorbit singura
probabil ca nu a citit nimeni cartea
am incercat apoi sa deschid o discutie despre tabieturile cafegiilor, dar tot asa
in schimb la fazan e aglomeratie mare
in sfarsit
despre eminescu
eu fac parte din generatia careia i-a fost predat eminescu -poet siropos, romatic si cu capul in nori
poezie nu prea am citit decat ce am fost obligata la scoala
proza am citit, dar nu m-a impresionat
din ce spui tu manfred se pare ca noi stim prea putin despre eminescu
almi_gabi:
ma bucur ca postul meu cu o simpla poezioara a lui Eminescu (pe care am citit-o toti in scoala) a redeschis discutiile pe acest topic
un citat din Eminescu :
"Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii."
Mihai Eminescu în Sărmanul Dionis
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă