Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
La stana, pe Colinele Transilvaniei 25 - 27 septembrie 2020
krondia:
Am trimis de dimineata un email si am primit cea mai mare parte din optiuni. Pana acum toata lumea a optat pentru excursia optionala de sambata, ar fi si pacat sa ratam ocazia de a vedea pitorescul sat Mălâncrav și, mai ales, sa nu ajungem la stâna din Floresti unde sunt niste oameni tare faini.
Acum insa am sa va spun cate ceva despre obiectivul din ultima zi.
Castelul Bethlen din satul Criș, construit in secolul al XIV-lea, este unul din cele mai frumoase castele in stil renascentist din Transilvania.
Ține de comuna Daneș, iar in trecut a fost un sat cu statut mai neobisnuit in comparatie cu celelate sate sasesti din zona. Satul Criș, ascuns in capatul unei vai impadurite, asemenea satului vecin , Mălâncrav (ce apartinea de familia Appafy) , nu a fost un sat liber. El apartinea familiei nobiliare Bethlen, aripii Criș, dupa numele proprietatii (caci erau mai multe aripi ale familiei). Intre satele sasesti libere din imprejurimi, satul Criș era o enclava nobiliara, cu populatie mixta saseasca, ungureasca si romaneasca.
In trecut, aproape nu exista carte monografica despre Ardeal in care sa nu apara o imagine a acestui faimos castel. In secolul XX se tiparesc si carti postale dupa acest monument.
Ca orice castel din Evul Mediu si Bethlen are o legenda. Se spune ca o contesa nu l-ar fi iubit pe sotul sau. Din dragoste neimplinita ar fi innebunit si de atunci bantuie pe holurile castelului.
In 1947, Castelul de la Cris a fost preluat de stat si a fost folosit un timp ca tabara de pionieri, apoi a devenit depozit de legume si cereale al IAS-ului din sat. O data cu mutarea IAS-ului in Castel, constructia a fost practic devastata, iar obiectele de o valoare inestimabila adapostite aici si-au pierdut urma.
Cea mai veche parte e donjonul cilindric cu cinci niveluri, de origine medievală. Pe faţada sa, la registrul superior, se află o friză decorativă constând dintr-un şir de basoreliefuri colorate ale unor războinici. Nivelul al cincilea slujea ca punct de observaţie, cu cele opt ferestre arcuite. În peretele gros al turnului a fost săpată scara în spirală, ce făcea legătura dintre etaje. În secolele XVI-XVII donjonul a fost înzestrat cu ancadramente de uşi şi ferestre în stil renascentist.
În iunie 2007, ansamblul a fost retrocedat familiei Bethlen, care doreşte restaurarea şi introducerea castelului în circuitul turistic. Lucrările de renovare au loc și în prezent dar castelul poate fi vizitat in schimbul unei donatii de 10 lei. Castelul este frumos si merită vazut chiar daca in interior nu este amenajat. Uneori mai poate fi inchis dar zilele acestea am inteles ca se poate vizita. Drumul pana acolo este frumos, merita mers chiar si numai pentru peisaj.
Uitați si un clip video filmat cu drona in vara acestui an
Să ne întâlnim cu bine, aveți grijă la drum!
Ne vedem vineri la 15:45 în fața hotelului Sighișoara.
admin:
Drum bun pana la destinatie, sa ajungeti cu bine, sa aveti vreme buna, sa va bucurati de cateva zile de relaxare, de schimbare de peisaj, de socializare!
Ne vedem peste 2 zile, asa cum spuneam o sa ajunge si eu la Stana de pe Coline. :thumbup:
adda:
Multumim Diana si Gigi pentru informațiile detaliate, despre obiective si povesti despre imprejurimi.
Desi nu sunt străină de această zonă, se pare ca mereu mai sunt locuri de descoperit chiar si aproape de casa, iar atunci cand ai un ghid este si mai interesant.
Drum bun tuturor!
Sa ne vedem cu bine si vremea sa tina cu noi asa cum a tinut de fiecare dată.
krondia:
Salutări de la Sighișoara!
La fel de frumoasă cetatea, doar că mai tăcută decât altadata, nu mai e forfota grupurilor mari de turisti.
La han, super atmosfera, un grup vesel, dornic de distractie.
Companie ne-au tinut doi pisici, magarusul Gogu si, chiar si noaptea tarziu auzeam o vacuta păscând in apropiere.
Și luna stralucind printre brazi... O atmosfera de poveste. Fain tare aici!
krondia:
Inca o zi faina pe Coline, intai cu o plimbare prin Mălâncrav dupa ce am aflat povestea bisericii fortificate, a conacului Apafy si a livezii cu meri.
Si am ajuns apoi si la stana, momentul cel mai asteptat. Ne-am bucurat sa ne intalnim cu Gigi si Samiza, fara de care nimic din toate minunatiile de care ne bucuram de mai bine de zece ani nu ar fi posibil.
Dupa aperitivul copios am luat-o incet la deal spre padurea cu stejari. Frumoase locuri, acolo sus pe platou am avut senzatia ca sunt sus pe munte. Grozav mi-a placut. Iar balmosul de la stana si tocanita la ceaun, delicioase, ca sa nu mai pomenesc de prajitura cu urda.. Foarte de treaba oamenii de aici, primitori, calzi. Musai sa mai revenim, cu si mai mult timp.
Ziua s-a incheiat in aceeasi nota vesela, am profitat ca suntem singuri pe aici... Acum sunt ultimele monente ale excursiei, totul a trecut mult prea repede.. Dar poate ne mai revedem la Hanul din Pădure si cu alte ocazii, face tanti Lili niste ciorbe nemaipomenite, am regasit aici gustul copilariei.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă