Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
La stana, pe Colinele Transilvaniei 25 - 27 septembrie 2020
admin:
Unul dintre locurile prin care o sa treceti este Conacul Apafi. Probabil ca nu va este cunoscut acest loc si nici numele sau, luat de la princepele Mihaly Apafi. Va spun in avanpremiera cateva lucruri.
Povestea sa incepe odata cu improprietarirea de catre regele Ungariei, a unei familii de nobili maghiari. Asta se intampla prin sec XII, in 1305 existand atestata asezarea si proprietarul sau, familia Apafi. Acesta avea in proprietate intreg satul Malancrav, ba chiar si cateva terenuri din jur. Era nu doar o familie nobiliara ci si una princiara.
Cunoscut este Mihai Apafi al II-lea (1676 -1713), care inca de copil, in1681, desi tatal sau traia, a fost ales de către Dietă ca asociat la domnie și succesor al tatălui său în funcția de principe. Tatal sau moare cand el avea 13 ani, dar sultanul Suleiman al II-lea, care deși recunoscuse initial acordul din 1681, a numit pe altcineva în funcția de principe al Transilvaniei.
Timp de 2 ani principatul este condus de Imre Thököly, principele numit de sultan. Mihai al II-lea Apafi se refugiaza in Austria, dar se reintoarce ajutat de o armata imperiala si il alunga pe cel numit de Poarta. La varsta majoratului acesta cedeaza titlul de principe al Transilvaniei împăratului Leopold I, dupa care paraseste Transilvania si traieste urmatorii 14 ani la Viena, acolo unde si moare. Corpul sau este adus in tara si inhumat la biserica fortificată din Mălâncrav, cea aflata la doi pasi de conacul in care s-a nascut.
Revenind la constructie: in sec XV guvernatorul Apafi, impreuna cu sotia sa Clara, construieste pe un deal, cu o vedere superba asupra satului, un conac, care evident ca nu mai seamana cu ceea ce vedeti astazi. Ce este insa important si ce a fost determinant in reconstructia facuta de actualul proprietar, Eminescu Trust, dupa anul 2000, este ca oamenii aceia au fost extrem de meticulosi, pastrand documentele si planurile legate de constructie, decoratiuni etc. Asa s-au putut reface multe detalii.
In sec XVIII, familia Apafi nu mai are mostenitori si vinde catre alta familie nobiliara transilvaneana, foarte cunoscuta, Bethlen. De-a lungul secolelor, conacul și-a schimbat forma și a fost refăcut de mai multe ori, ultima oara in 1830 pe timpul proprietarul de atunci, Graf Haller. În 1920 conacul a fost dat în proprietatea comunității săsești, transformat în cămin cultural, apoi confiscat de comuniști în 1949. Mihai Eminescu Trust a preluat conacul Apafi în anul 2000 și după 5 ani de restaurare a fost inaugurat sub forma de acum, restaurarea fiind premiată cu premiul ”Europa nostra”. Conacul Apafi este acum o casă de oaspeți deosebită, cu 5 camere spațioase, balcon, bibliotecă, un living mare, gradină refacută cu o fântănă arteziană care te poartă în alte timpuri.
Din pacate, in ultima perioada gradina a fost lasata mai de izbeliste, gardul viu din buxus, pe care il admiram cu ani in urma, a suferit mult in urma unei molime ce a afectat peste tot aceasta planta, a devenit o ruina, uscat si neintretinut. Nici fantana nu mai functioneaza, nu mai este curatata.
Ce a reinviat insa acest loc a fost pelicula lui Cristi Puiu, Malmkrog (numele satului Malancrav in limba germana), care a fost turnata in conacul Apafi. Asa a ajuns iar in lumina reflectoarelor si lumea a reinceput sa-l caute. O sa ajungem si noi acolo, dupa ce vizitam Biserica Fortificata (construita de asemenea de familia Apafi), dar evident ca nu-l putem vedea pe dinauntru. Eu am avut ocazia odata, am reusit s-o conving pe doamna ce administra atunci locatia, sa ma lase sa intru. Era cazata o familie de lorzi din Marea Britanie si tin minte ca primul lucru care l-am observat nu a fost interiorul simplu, dar elegant, amenjata in nota aristocratica a vremurilor cand a fost construit, ci simplitatea hainelor si a incaltarilor nobiliare britanice. Inca o dovada pentru mine ca nu haina face pe om...
krondia:
Spuneam la un moment dat de livada de la Mălâncrav, renumită mai mult în străinătate. Și, pentru că are o istorie interesantă, mai adaug câte ceva.
Livada a fost înființată în 1965, dar lucrările de amenajare au mai durat vreo zece ani. Din 1975, a fost dată complet în exploatare și, vreme de două decenii, a oferit țării mere din belșug. Un fel de a spune, merele au fost mai mult pentru export.
Din 1995, lucrurile au început să se schimbe și livada, altădată înfloritoare, se degrada cu fiecare anotimp.
În 2003, norocul i-a surâs din nou. Salvarea ei a venit de la o fundație din Londra, înființată în 1987, numită Mihai Eminescu Trust, MET. Inițial, scopul MET a fost de a face legătura dintre intelectuali români cu cei din țările vestice. În aprilie 1989, fundația a primit sprijinul prințului Charles care a ținut un discurs despre pericolul ce plana peste satele românești. După 1990, MET s-a implicat în dezvoltarea comunităților și în protejarea patrimoniului istoric din Transilvania.
În 2003, fundatia a cumpărat livada și conacul din secolul al XVII-lea, atunci o ruină, din apropierea livezii.
Scopul a fost de a se preveni distrugerea livezii, un patrimoniu natural, și de a conserva peisajul.
Livada se întinde pe o suprafață de peste 108 hectare. Dacă se adaugă și drumurile de acces, mai sunt alte trei hectare. E dispusă pe lungimea satului, are trei kilometri de la un capăt la altul.
Cea mai mare suprafață este cu meri, dar sunt și pruni. La început, a fost făcută și o plantație de nuci, pe creasta livezii, adică zona cea mai înaltă, însă nu a rezistat.
În livada de azi sunt tot pomii de acum o jumătate de veac, lucru ce o face cu totul deosebită (deși puțin rodnică), în vremuri în care cantitatea e totul. În mod normal, în funcție de soiuri, orice livadă trebuie reînnoită după o anumită perioadă de timp. Aceasta ar fi trebuit înlocuită cam din 2011. Aici însă se găsesc soiuri vechi de meri ce nu mai sunt de mult timp prin alte livezi. Cum ar fi parmenul auriu. Este un măr galben cu puncte roșii, aromat, foarte aromat, pe care sașii îl foloseau la prăjitura lor cu mere.
În cele mai multe livezi de azi, chiar și în cele înființate în vremea comunistă, care nu au fost distruse și mai există, aceste soiuri au fost în mare parte înlocuite cu altele mult mai productive. Tocmai de aceea, livada de la Mălâncrav are valoarea ei și e considerată patrimoniu natural. Pe lângă asta, în livadă sunt numeroase plante – peste 215 specii de plante – și o faună bogată. Pe panoul de prezentare de la intrare scrie că sunt mai mult de o sută de specii de păsări, zece de amfibieni, șase de reptile, 30 de mamifere și 70 de fluturi.
„Nu se mai folosesc aceste soiuri vechi pentru că livezile nou-înființate trebuie să fie intensive, cu densitate mare de pomi. Distanța dintre pomi la o livadă intensivă este cam de 2 metri pe 3 metri, chiar un metru jumătate la 3 metri distanță pe interval. Cei care sunt aici s-ar sufoca dacă ar fi atât de apropiați unul de altul, pentru că sunt pomi ce ating 4 – 5 metri înălțime, au coroană mare, prin urmare ocupă spațiu mult în teren. Aceste soiuri intră pe rod târziu, însă au o durată de viață mare. În schimb, cantitatea de fructe nu poate concura cu o livadă intensivă care face de la 30 de tone de mere la hectar, spre 60 de tone. O livadă în sistemul ăsta, chiar dacă ar fi pomi tineri, ar produce undeva la 25 de tone de hectar”, explică administratorul livezii.
Aproape toate livezile din timpul comunismului au fost abandonate, pentru că au devenit ineficiente economic. La Mălâncrav, lucrurile sunt diferite: livada este ecologică, peisajul e conservat, în plus mai este și conacul Apafi transformat în casă de oaspeți.
Totuși, când a achiziționat livada, fundația și-a propus să păstreze soiurile vechi, tradiționale. În plus, terenul pe care e amplasată livada nu permite în întregime înființarea unei livezi intensive, ceea ce înseamnă pom în pom și stropiri tot atât de intensive.
Pe lângă dezavantajele lor, soiurile vechi au și avantaje, și anume, o rezistență mai mare la boli și dăunători, prin urmare nu au nevoie de tratamente multe, și sunt adaptate mai bine climei din România.
Livada de la Mălâncrav are certificat ecologic, ceea ce înseamnă că nu pot fi folosite la stropiri orice substanțe chimice. Se folosesc doar produse pentru plantații ecologice ale firmelor care au și ele certificat ecologic. Sunt însă mai mult „întăritori ai pomilor”, pe bază de plante naturale, sau repelenți (substanță care, prin mirosurile ei, îndepărtează dăunătorii), nu insecticide. Cât despre fertilizanți chimici, spunea administratorul, nici nu poate fi vorba. Solul este fertilizat doar cu gunoi de grajd, de la gospodăriile sătenilor.
Tocmai de aceea, merele de aici nu sunt prea arătoase și nici nu atrag privirile, fiindcă mai au pete, poate și câte un vierme. Au însă două calități pe care merele cele prezentabile și ispititoare nu le au. Gust și aromă. Cum am învățat încă din copilărie din vorbele celor mari, mărul în care mai e cuibărit un viermișor, acela e cel bun, natural.
Cum merele de la Mălâncrav nu au mai putut concura în frumusețe cu cele stropite intensiv și fără dimensiunile potrivite, prin urmare nu stârneau interesul lumii –, pentru a le valorifica s-a făcut o făbricuță unde se produce suc de mere.
Sucurile, făcute din mere recoltate cu mâna, nu contin zahar pentru că sunt suficient de aromate, însă gustul poate fi diferit în funcție de soiul de măr din care s-a făcut.
Soiurile de meri care mai există și la livada din Mălâncrav sunt pe cale de dispariție, deoarece puțini mai știu cum să le altoiască, taie, îngrijească. Pentru a fi conservate, a fost înființată acolo și o pepinieră pe o suprafață de 5000 de metri pătrați, unde sunt păstrate soiurile tradiționale din zona Transilvaniei. Acestea au fost stabilite în urma unui proiect făcut în colaborare cu un partener din Elveția. S-a mers din casă în casă prin sate din Sibiu, Mureş, Braşov şi Harghita, și au fost întrebați oamenii ce pomi fructiferi au sau au avut în livezile lor – nu doar meri. La final, au fost inventariate peste 55 de soiuri de mere.
Fabrica functioneaza doar in perioada in care se culeg merele, noi nimerim numai bine.
Am vorbit să trecem si pe aici, sa cumpăram suc de mere – o sticlă de un litru costa in jur de 8.5 lei, cam cât costă o cutie de suc din supermarket. Noi cumpărăm mereu toamna suc de aici, este total diferit de ce se găsește pe piață.
Urmează să primiti un email pana cel tarziu maine dimineata cu mai multe detalii despre excursie.
Revin cu precizarea ca excursia optionala de sambata la Malancrav si stâna de la Floresti o veti achita vineri dupa ce ajungem la cazare, inscrierea o veti face prin email.
Valentin_BV:
"inscrierea o veti face prin email." ... care este ?
Valentin_BV:
Mariana iti multumesc pentru amabilitate ! :) :) :)
krondia:
--- Citat din: Valentin_BV din Marți, 22 Septembrie 2020, 17:25 ---"inscrierea o veti face prin email." ... care este ?
--- Terminare citat ---
Veti raspunde la emailul pe care spuneam ca vi-l trimit.
Am constatat ca nu toata lumea citeste forumul.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă