Arhiva > Arhiva
Viata si valoarea ei
carmentoma:
“Intr-un sat trăiau doi fraţi, fiecare cu familia lui săracă. Unul dintre ei şi-a luat lumea în cap şi a plecat în căutarea unui loc în care să trudească cu spor şi să se întoarcă acasă cu o sumă bunicică de bani. După câţiva ani de absenţă, soţia celui plecat a aflat că omul ei a murit pe meleaguri străine. Ea s-a aşteptat ca măcar banii agonisiţi de el să-i fie trimişi, dar spre surprinderea tuturor, banii au sosit pe adresa fratelui celui mort. Impreună cu banii, a sosit şi o scurtă scrisoare: “Dragul meu frate, dă-i soţiei mele cât vrei tu, iar restul opreşte-ţi -i ţie”. Omul acela era rău şi zgârcit şi n-a dat văduvei decât câţiva bănuţi, oprindu-şi aproape întreaga sumă pentru el şi familia lui. Fapta lui scandaloasă a revoltat toată comunitatea, dar ce era scris era scris. Văduva a simţit însă că trebuie să fie şi o altă cale şi a cerut ca problema lor să fie rezolvată de rabinul cel bătrân. Zis şi făcut, s-au dus cu toţii la rabin. Bătrânul i-a privit cu blândeţe şi le-a zis: “Problema nu-i grea, dar trebuie mai întâi să-mi promiteţi că veţi face întocmai cum vă voi spune, altfel n-are rost să-mi răcesc gura degeaba.” Sigur de el, fratele hrăpăreţ s-a grabit să promită înaintea tuturor că vor asculta întocmai. Atunci rabinul le-a cerut să aducă fiecare partea pe care şi-au luat-o din moştenirea celui plecat. Când banii au fost aşezaţi iarăşi în două părţi înaintea lui, rabinul a mai citit o dată nota, adaugând şi un comentariu: “Dragul meu, dă-i soţiei mele cât vrei tu, iar restul opreşte-ţi-i ţie”. Eu propun ca să facem întocmai cum a spus el: cât ai vrut tu, să dăm acum femeii, iar restul, adică ce-i dăduseşi ei, să-ţi rămână ţie”. Si rabinul a luat suma mare de bani, a dat-o văduvei, iar pe cei câţiva bănuţi i-a dat celui lacom.”
Intr-o bună zi, vom vedea toţi că ce-am dat altora, va fi într-adevăr al nostru, iar ceea ce ne-am oprit în mod abuziv şi egoist va fi luat de la noi. Atunci vom vedea într-adevăr dacă suntem bogaţi sau săraci….
iulia17:
“Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce tu esti ocupat sa faci alte planuri.” J. Lennon
aveam si eu obiceiul asta pe vremuri, sa las lucrurile in stand-by pina rezolv aia sau ailalta, dar mereu aparea cite ceva care sa ma deturneze de la planul initial. am realizat intr-un tirziu ca de fapt asta e viata, ce se intimpla azi, acum, chiar in acest moment…de aia am ajuns sa dau valoare fiecarei clipe, fiindca pentru viitor n-am nicio garantie
EUGENIA110:
Se numea Constanta si era mai tinara decit mine cu trei luni. Inca nu implinise doi ani de la pensionare. Citiva ani am fost colege de munca. Era o leoaica luptatoare: la 50 de ani a pus capat unei casnicii in care nu se mai simtea confortabil, tot atunci a terminat o facultate si si-a luat permisul de conducere. Era credincioasa, cumpatata in toate si optimista. Nu a fumat niciodata, dar a aparut un cancer pulmonar care a transformat-o in doar citeva luni in amintire. Imi spunea ca nu crede in acest diagnostic si era convinsa ca trupul ei, pe care l-a ingrijit atit de mult, nu o va trada si va mai trai inca treizeci de ani. Va povestesc despre ea pentru ca in urma cu citeva saptamini, cind ne-am auzit la telefon pentru ultima oara, am insistat sa-si faca tratamentul cu citostatice pe care il refuzase initial. Mi-a spus ceva ce nu cred sa pot uita usor: "Ca sa faci un astfel de tratament, trebuie sa ai pe cineva care sa te iubeasca". Am inteles bine ce a vrut sa spuna si mi-am inghitit lacrimile. Din cind in cind intru pe citeva site-uri de socializare pe care ea are cont, ma uit la pozele ei si ma gindesc ca poate vor mai fi oameni care ii vor cere sa-i fie prieteni si care vor astepta in zadar un raspuns.........Dumnezeu sa te odihneasca si sa-ti gasesti linistea, Constanta! :'(
marcutza:
imi pare rau @EUGENIA110 >:( Dumnezeu s-o odihneasca...
"Ca sa faci un astfel de tratament, trebuie sa ai pe cineva care sa te iubeasca".
cat adevar...dureros...
silviu:
RIP :(
poti zidi o lume-ntreaga, poti s-o sfarami... orice-ai spune,
peste toate o lopata de tzarana se depune. (m. eminescu)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă