Arhiva > Arhiva
Viata si valoarea ei
Ayouni:
din ceasca cu lumina a colegei mele mona:
Cleobul - (sec VI i.e.n.) – unul din cei 7 intelepti ai Greciei Antice
Când cineva pleacă de acasă, mai întâi el să cerceteze ce are de gând să facă; şi la întoarcere, să se întrebe singur ce-a făcut. Dădea sfatul ca omul să-şi exercite trupul; să-i fie mai drag ascultatul decât vorbitul; să prefere învăţătura, nu neştiinţa; să aibă cuvinte de bun augur; să fie prieten al virtuţii şi duşman al viciului. Învaţă să înduri cu bărbăţie schimbările sorţii
Primul gand de la trezire sa fie : “Multumesc” ! ( Multumesc pentru ca respir, pentru ca am un job …. Etc )
Viata mea este cu fiecare zi din ce in ce mai buna ( asumarea cu blandete asupra actiunilor si reactiilor tale in acea zi care duc la formarea vietii tale de fiecare zi )
Promite-ti ca te vei purta cu cei din jur asa cum vrei ca cei din jur sa se poarte cu tine . ( bunatate , onestitate , intelegere , ajutor ) ( indiferent daca cel din fata ta nu se poarta asa, fa-o tu ! Inseamna ca are mai mare nevoie decat tine , inseamna ca de aceea tu esti in fata lui atunci ; Nu uita ca nu ii esti superior prin acest lucru, esti tot egalul sau si alegi sa faci un bine neconditionat ) .
Asculta oamenii . Invata sa asculti cu adevarat. In general ne pregatim replica , mergem cu incapatanare pe idea noastra , pt. ca a nostra este cea mai buna , noi avem dreptate , noi stim …! “Nu” , nu este chiar asa . Comunicarea reprezinta impartasirea ideilor , apoi din cele doua perspective , unite , intelese , rezulta solutia . Calea de mijloc, agreata de amabele parti . “A te pune in pantofii celuilalt “. Cand incepe sa vorbeasca un om , preia mesajul si incepi sa descoperi cum se simte , pune-te in locul mai intai …asculta , asculta , asculta … ( ca este un copil de 3 ani , ca este un om in diferite functii, suntem toti oameni si nimic altceva ! )
Invatam . Intotdeauna invatam . Si cand ajungem la 90 de ani tot invatam .
Acceptata schimbarile ; nimic nu se pierde – TOTUL SI TOATE se transforma.
maria171:
--- Citat ---Multumesc pentru ca respir, pentru ca
--- Terminare citat ---
mama mea a suferit anul trecut o operatie dificila
acum, dupa ce a trecut prin ce a trecut, si-a schimbat sistemul de valori
are alte lucruri pe care pune pret
in primul rand pe lumina pe care o vede la fereastra in fiecare dimineata
carmentoma:
Ai mare dreptate , maria171!! Ne-am obisnuit sa luam "de-a gata" si sanatatea si toate celelalte lucruri care ne fac viata mai comoda ... in generat tot ce avem si, nelipsindu-ne, le consideram rutina! Dar numai o data daca viata ne da putin cu capul de pragul de sus ne intoarcem cu disperare, cu revolta uneori sau, dupa ce cumpana a trecut, cu recunostinta si reusim sa vedem tot ce pierdusem din vedere, ne reorganizam prioritatile si scara de valori! De ce o fi nevoie de shocuri sa facem asta... nu stiu!
EUGENIA110:
Sistemul de valori si prioritatile sufera schimbari in fiecare zi din viata noastra, in functie de greutatile prin care trecem, bolile care ne macina sau odata cu virsta. Astazi, uitindu-ma la televizor la o mica demonstratie a pensionarilor, mi-am amintit de o doamna in virsta pe care am cunoscut-o cind eu eram inca la virsta sperantelor si planurilor de viitor. Era in 1982, cind am venit din Timisoara in Bucuresti cu toata familia si am obtinut o locuinta in sectorul 5. M-am angajat la o farmacie nu departe de locuinta, intr-o zona de case vechi, mici, darapanate, zona care mai exista si azi, nu a fost demolata, facind contrast cu blocurile colorate ale lui Vanghelie. Farmacia , situata in plina intersectie, era tot timpul aglomerata - atunci nu erau farmacii din 10 in 10 m. ca acum. Iarna se faceau focuri in sobele afumate de teracota , mai mult cu carbuni decit cu lemne. Batrinii mai saraci ai cartierului, probabil neavind cu ce face focul, veneau la noi si se incalzeau rezemati de soba minute in sir. Eu eram tinara si mai putin toleranta cu disconfortul dat de galagia pe care o faceau si cu mirosul de haine umede, de mucegai, de naftalina si de batrinete, dar colegele mele erau intelegatoare si ii ingaduiau pe acesti oameni acolo. Asa am cunoscut-o pe EA. Colegele ii spuneau "coana Victoria", nu in sens peiorativ, ci intr-un mod glumet si usor ironic de recunoastere a obirsiei ei aristocratice. Era o femeie trecuta de 70 de ani, micuta, cu oase delicate si pielea alba, cu par scurt, rar si cret, cu ochii probabil de culoarea cerului, acoperiti acum de albul cataractei. Nu vedea, se ajuta de un baston, se rezema de soba si raminea acolo ore in sir, soptind incet si rar cuvinte stiute numai de mintea ei incetosata de batrinete si boala. Se supara si ridica vocea, pronuntind injuraturi de mahala de Bucuresti, numai daca cineva ii amintea ca meteorologii anuntasera vreme proasta. Ii ura pe meteorologi, ca din cauza lor ii este frig. Pe noi ne simpatiza sau nu , cunoscindu-ne dupa voce; nu ni se adresa direct, cind o intrebam ceva ne raspundea intr-un fel impersonal ca si cum ar fi vorbit doar pentru ea. Seara pleca acasa sa stea in camaruta ei neincalzita pina a doua zi. Am lucrat acolo doi ani, apoi m-am mutat intr-o farmacie de parter de bloc. Dupa ceva timp, m-am dus sa lucrez detasata pentru trei luni la vechiul loc de munca si n-am mai gasit-o pe coana Victoria.
O viata, cu bune si rele, a unui om care a trait si a murit singur, de care nu prea mai are cine sa-si aduca aminte. Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca in pace!
Ayouni:
intr-o ocazie eram foarte suparata pe ceea ce mi se intampla, pentru ca vroiam altceva, vroiam mai mult de la viata si de la cei din jur; ma lamentam catre seful meu din acea perioada care a avut un raspuns de foarte mult bun simt: "considera-te mai mult decat fericita, pentru ca in comparatie cu adevaratii nefericiti ai acestei lumi, tu totusi ai realizat ceva..." in schimb, raspunsul meu nu a fost asa intelept, pentru ca i-am spus ca nu vreau sa ma raportez la cei care sunt mai rau decat mine, ca vreau sa ma raportez la ceilalti "de mai sus"! foarte arogant din partea mea... a ras si el si a zis ca e si acela un punct de vedere. si atunci aveam lumea la picioare, imi trebuia doar mai multa incredere in mine ca sa o cuceresc; acum in schimb, dupa ce au trecut ceva ani de la acel episod, ma bucura mai mult sa vad verdele copacilor, cerul, florile, fetele si baietii de pe strada, sa admir florile. si spun de multe ori in gand "multumesc" pentru ca am sanatate, pentru ca am un job, pentru prietenii care, chiar daca sunt departe fizic, se gandesc la mine, si stiu ca pot conta pe ei si ca oricand ma pot intoarce la ei; " multumesc" pentru noile prietenii pe care le pot infiripa in continuare. atata timp cat este viata, totul este posibil. si "multumesc" mult si voua care ma cititi si ma rabdati, fara sa-mi dati cu tastatura in cap (poate doar in gand si voi ;))
doamne, viata este nespus de frumoasa! saru' mana!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă