Religie vs ateism, "crede si nu cerceta" vs stiinta

[luciamanta]

Ayouni, "colosalele structuri mistice" sunt acele structuri religioase care afirma existenta comuniunii dintre om si Dumnezeu. Aceste structuri au fost rodul Sintilor Parinti, care s-au luptat pentru credinta, care sa-u nevoit pentru marturisirea credintei, pentru marturisirea lui Hristos. Te pup cu drag

[Ayouni]

Ayouni, maine, e a doua zi de Rusalii, denumita de Sfantul Sinod si Sarbatoarea Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Sf. Duh. Azi s-au impartit crestinilor la biserica, frunze de nuc. Frunzele de nuc simbolizeaza flacarile sub forma caroara s-a pogorat Sfantul Duh asupra Apostolilor.

multumesc mult luciamanta! frunzele de nuc despre care vorbesti mi-au amintit de o intamplare astazi: am fost la ploiesti si acolo erau niste frunze verzi pe o masuta la cineva acasa.  la un moment dat o persoana a intrebat pe doamna casei ce sunt acele frunze. "mi le-a dat dna. xxx, le-a adus de la biserica, nu stiu ce inseamna".  mi s-a mai intamplat si in alte ocazii sa intreb detalii in legatura cu evenimente religioase, si am ramas mirata ca oamenii practica anumite lucruri dar nu stiu nimic de povestea din spatele anumitor gesturi, intamplari religioase... "facem asa pentru ca asa se obisnuieste, sau pentru ca asa a zis popa... " probabil pentru ca la noi nu a existat o educatie religioasa ca atare, nu stiu care ar putea fi explicatia.  si asta ma duce iar la expresia aceea a ta cu "colosalele structuri mistice"... cel putin din zona de unde vin eu, nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata asa ceva, si nici manifestari religioase foarte importante.  ceva destul de firav, mai curand.  
mai am o intrebare: in ziua de inaltare, pe drumul de intoarcere din sibiel, am vazut pe la portile oamenilor crengute de leustean... de asemenea la procesiunea din centrul satului, oamenii purtau astfel de crengute in mana. stii ce simbolizeaza acele crengute, daca trebuie sa fie de leustean sau orice alte frunze verzi sunt binevenite...

[luciamanta]

crede-ma, de frunze de leustean nici nu am auzit pana acum de Inaltare... Cred ca este vorba in acest caz, de  o datina... Sa stii oamenii sunt mult mai receptivi la datini...

[Ayouni]

Ayouni, "colosalele structuri mistice" sunt acele structuri religioase care afirma existenta comuniunii dintre om si Dumnezeu. Aceste structuri au fost rodul Sintilor Parinti, care s-au luptat pentru credinta, care sa-u nevoit pentru marturisirea credintei, pentru marturisirea lui Hristos. Te pup cu drag

luciamanta, si au existat ele in romania?! sunt cam nedumerita in aceasta privinta... si vreau sa stii ceva, ca nu sunt absolut deloc carcotasa in ceea ce priveste religia, doamne fereste!   tot respectul pentru oamenii care cred si care sunt practicanti.  de aceea am si prieteni foarte dragi de toate confesiunile, ortodocsi, catolici, musulmani, budisti si ma simt bine in oricare astfel de ambient.  daca as fi avut copii, definitiv, as fi vrut sa fie educati cu credinta in dumnezeu, de mici, de la bun inceput de drum in viata.  consider ca e mai bine ca oamenii sa creada in ceva decat sa nu creada in nimic... credinta ajuta foarte mult, rugaciunea este meditatie si punte intre noi si dumnezeu.

[maria171]

Ayouni
sa stii ca preotii la sfarsitul slujbei, la predica, ar trebui sa vorbeasca despre semnificatii
numai ca unii nu vorbesc pe intelesul oamenilor sau  se ocupa de probleme administrative
la noi religia se imbina cu traditia
unii preoti se lupta sa le separe, altii merg in directia curentului

[luciamanta]

[/quote]

luciamanta, si au existat ele in romania?! sunt cam nedumerita in aceasta privinta... si vreau sa stii ceva, ca nu sunt absolut deloc carcotasa in ceea ce priveste religia, doamne fereste!   tot respectul pentru oamenii care cred si care sunt practicanti.  de aceea am si prieteni foarte dragi de toate confesiunile, ortodocsi, catolici, musulmani, budisti si ma simt bine in oricare astfel de ambient.  daca as fi avut copii, definitiv, as fi vrut sa fie educati cu credinta in dumnezeu, de mici, de la bun inceput de drum in viata.  consider ca e mai bine ca oamenii sa creada in ceva decat sa nu creada in nimic... credinta ajuta foarte mult, rugaciunea este meditatie si punte intre noi si dumnezeu.
[/quote]

Da, au existat si exista in  primul rand in "Biblie", in "Noul Testament", in "Vietile Sfintilor", in "Proloage" (acetea sunt invataturi, povatuiri religioase)  si nu numai in aceste carti...

[Ayouni]

Ayouni
sa stii ca preotii la sfarsitul slujbei, la predica, ar trebui sa vorbeasca despre semnificatii
numai ca unii nu vorbesc pe intelesul oamenilor sau  se ocupa de probleme administrative
la noi religia se imbina cu traditia
unii preoti se lupta sa le separe, altii merg in directia curentului

multumesc maria, si tu ai mare dreptate in ceea ce priveste vorbitul pe intelesul oamenilor.  am incercat, sa stii de cateva ori, mai demult, sa asist la slujba ortodoxa, dar nu am inteles mare lucru... imi pare rau ca trebuie sa spun acest lucru.  ori e dictia lor, ori urechea mea... ceva nu a mers.  dar e bine ca oamenii merg, e bine ca oamenii se roaga, e bine ca oamenii cred. am citit acum cateva luni cartea lui raymond khoury, "ultimul templier" si mi-a placut foarte mult.  impartasesc ideea principala, ca nici un adevar de pe lumea asta nu ar putea sa justifice ca oamenilor sa le fie luata credinta intr-o fiinta suprema.  atunci chiar ca am fi cu adevarat singuri, ingrozitor, insuportabil de singuri.

[Saturnianul]

Iaca un citat dintr-o carte pe care am citit-o acum ceva vreme. N-am găsit alt topic mai potrivit deşi nu prea are legătură cu religia deoarece vorbeşte despre Dumnezeu iar în ce mă priveşte, Dumnezeu nu are (sau nu ar trebui să aibă) legătură cu nici o religie, fiindcă este deasupra ei şi dincolo de ea.

- Părinte Peregrine, nu poţi fi niciodată serios?
- Nu, atîta timp cît nu e şi Dumnezeu. Te rog, nu mai părea atît de şocat! Dumnezeu nu este serios. De fapt, e cam greu să ştim exact ce altceva este El în afară de iubire. Şi iubirea e legată de umor, nu-i aşa? Pentru că nu poţi să iubeşti pe cineva decît dacă îl tolerezi, nu-i aşa? Şi nu poţi tolera pe cineva în permanenţă decît dacă rîzi de el. Nu-i adevărat? Şi bineînţeles că noi suntem nişte mici animale ridicole bălăcindu-ne într-o troacă, iar Dumnezeu trebuie să ne iubească şi mai mult pentru că apelăm la umorul Lui.
- Nu m-am gîndit niciodată la Dumnezeu ca la cineva plin de umor, zise Părintele Stone.
- Creatorul ornitorincului, al cămilei, al struţului, al omului? Hai, să fim serioşi! rîse Părintele Peregrine.

[Ray Bradbury - Omul ilustrat]

[steliana]

super, super... cerculeţ...
am şi eu o grămadă de poveşti, sper să reuşesc să scriu măcar una..

[Saturnianul]

Te aşteptăm steliana. Bagă!

[steliana]

am venit frântă de la cumpărături... şi am dormit până akum..
dar nu mă las până nu bag.... să văd pe care din ele.....

[steliana]

cred că merge încadrată la.... crede şi nu cerceta..
poveste.
un bărbat s-a dus la psihiatru cu o problemă: era foarte utlburat de şeful său. dacă şeful îi spunea ceva, el simţea imediat cum se înfurie şi îi venea să arunce cu pantoful în şef. dar cine îşi poate lovi şeful? există vreun om care să nu simtă nevoia să îl lovească pe şeful său? (da... eu)
un astfel de angajat este foarte rar.
oricum, bărbatul nostru şi-a reprimat dorinţa de a-l lovi pe şef, dar a început să nu fie sigur pe el şi se temea că totuţi într-o zi, putea să cedeze şi să îl lovească, aşa că a început să îşi lase pantofii aks. dar nu mai putea uita de pantofi. ori de câte ori îşi vedea şeful, mânia i se ducea instinctiv către picioare. din fericire, de fiecare dată când simţea acest imbold, se simţea uşurat deoarece ştia că nu are cu ce să arunce în şeful său.
dar , după un timp, în mintea sa apăreau numai gânduri şi imagini despre pantofi. dacă ţine între degete un creion, începea să deseneze numai pantofi; în momentele de neactivitate el schiţa pe hârtie numai pantofi; iar în fiecare seară...

[steliana]

când ajungea aks, îşi spunea că ar fi mai bine să nu se ducă la muncă. acum, ideea sa constantă era că putea f. bine să arunce cu pantoful unui coleg. în cele din urmă a decis să consulte un psihiatru.
psihiatrul i-a spus că boala sa nu este f. gravă şi că nu are de ce să îşi facă griji, deoarece putea fi tratat f. uşor. el l-a sfătuit să agaţe aks pe perete o fotografie

[steliana]

a şefului său şi să o lovească cu un pantof de cinci ori în fiecare dimineaţă. fotografia treb lovită cât mai "religios" şi apoi putea pleca la serviciu, însă nu treb să omită nici o zi să facă acest lucru. ritualul trebuia practicat zilnic, la fel ca rugăciunile de dimineaţă, după care seara, când revenea aks, repeta acelaşi procedeu.
prima reacţie a bărbatului a fost: ce aiure! şi, cu toate că nu avea încredere în acest tratament, totuşi l-a încercat. fotografia a fost agăţată pe perete şi el a început să practice întocmai ritualul descris de doctor.

[steliana]

în prima zi, după ce a lovit poza de 5 ori, la serviciu a observat o senzaţie stranie: nu se mai simţea la fel de înfuriat ca înainte. iar după 2 săptămâni el era chiar foarte politicos cu şeful său. şeful a observat şi el această schimbare, dar bineînţeles că nu ştia despre ce este vorba. el i-a spus angajatului că a deveenit foarte politicos, foarte respectuos şi dorea să ştie cum de s-a întâmplat acest lucru. angajatul a spus: "vă rog, nu mă întrebaţi despre acest lucru pentru că altfel tot efortul meu din ultimul timp va fi zadarnic. nu vă pot spune."

care este adevărul care stă în spatele acestei povestiri ?
dacă aveţi chef.... aştept reacţii....