Scrise de noi > Articolele noastre
Perceptii gresite
angela-b:
Buna seara tuturor, nu va cunosc dar incerc sa ma apropii de voi postand pt prima data pe acest forum.
Referitor la statutul de single (in special al celor fara copii), exista cateva "avantaje" (din punctul de vedere al angajatorilor) si anume ca se presupune a avea f mult timp pe care sa-l dedici jobului, ca nu e nevoie sa-ti iei des concediu medical , cu alte cuvinte esti bun de exploatat si poate nu ai nici nevoie de un salariu prea mare, ce sa faci cu el?
Din punctul de vedere al familistilor care de obicei au agende f incarcate, iarasi esti "avantajat" in sensul ca esti stapanul propriului destin si al propriului timp. Plus ca poti sa stai cat vrei la shopping fara sa trebuiasca sa dai raportul.
Asa se vede din afara.
Cei apropiati sufera ca nu te "asezi " la casa ta, ca trece timpul si imbatranesti singur.
Incet, incet apare presiunea care creste...creste...Trebuie sa stai bine cu nervii, altfel...
Intr-adevar. e greu de sarbatori, e greu cand esti bolnav sau cand vrei sa povestesti si sa te sfatuiesti. Insa cred ca fiecare are drumul lui. Poti sa-ti intalnesti intamplator perechea intr-o excursie sau intr-un autobuz, sau poti sa te straduiesti continuu si sa fie in zadar. Personal incerc sa iau zilele asa cum vin, cu bune si cu rele, iar acum ma bucur ca sunt posesoarea unui calculator, a doua maini sanatoase si a unor neuroni activi care ma ajuta sa va scriu. Ce poate fi mai placut ?
wonderland:
Unde mi s-a dus postarea? :slap:
admin:
Buna seara Angela! Aminteai de preferinta angajatorilor de a angaja persoane single. Romania este un paradox din acest punct de vedere, dar explicatia este simpla. In strainatate nu poti fi tinut peste program, nu poti fi folosit si uzat la maxim. Exista un sindicat, exista niste reguli stricte in ceea ce privesc raporturile de munca angajat/angajator. La noi daca seful zice "mai avem de lucru" trebuie sa stai, nu ai ce face. Si da pentru ca ii este mai simplu sa-i spuna unui single care in general (daca nu este monoparental) se conisdera a nu avea probleme...Nu pot fi ipocrit si eu am conusd multe mii de oameni si m-am bazat in mare masura pe persoane single. La firma urmatorii sub mine erau doua doamne...single. Chiar si fara sa le spun ramaneau pana seara...Incercam sa le recompensez cat se poate, dar stiam ca timpul nu are cine sa li-l mai dea inapoi...
Aminteam de Bella DePaulo, ea a facut un proiect de lege in America pt a elimina discriminearea in ceea ce priveste angajarea. Acolo cei cu familie sunt considerati mai stabili, mai usor de tinut pe-aproape si mult mai dependenti de un servici, mai ales daca au copii. Nu pot renunta usor, nu se pot muta tocmai simplu si cum acolo migratia este destul de mare, in incercarea de a stabiliza pe cat posibil forta de munca, angajatorii aleg familisti.
Din punct de vedere al carierei, indubitabil un single are sanse mult mai mari decat un familist. Isi dedica mai mult timp meseriei, este mult mai preocupat sa se intruiasca, isi foloseste o cantitate de energie mai mare pt servici. Rezultatele nu intarzie sa apara...
wonderland:
--- Citat din: wonderland din Miercuri, 12 Martie 2014, 21:19 ---Unde mi s-a dus postarea? :slap:
--- Terminare citat ---
Iată ca mi-am gasit si postarea. Era in alta...fereastră :crazy2: Greu cu 3 teme o dată, Gigi ::)
Hai sa spun si eu buna seară. Doamne, Gigi, dare ce subiecte grele propui tu. Unii dintre noi nu ne-am revenit după Carnaval si drumul spre casa si aterizarea in fortă in treburile de serviciu :faint:
Cred că presiunea celor din jur poate intra in categoria...grijă. Cei apropiați își fac griji pentru că te-ar dori aliniat în rândul lumii. Ceilalți, din genul ăla de interes și preocupare excesivă pentru viața altuia.
Ce să zic. Eu cred că cei care aleg cu adevărat statutul de single pentru că își doresc asta sunt puțini. Pentru majoritatea e o consecință a unei conjuncturi de viață, nu adoptarea unui stil. Apoi, ce să faci, te acomodezi și treci prin asta cum poți mai bine.
Acum ai să zici că sunt cârcotașă. Nu cred nici că există neapărat o discriminare pe acest criteriu. Toleranța față de formele neoficializate de coviețuire e mare, divorțul e acceptat cu ușurință. Chiar și procedura actuală, în care nu e nevoie decât de două drumuri la notar, dovedește asta. Fără discuție produce traume copilului și celor implicați, dar acestea au alte cauze și se produc în alte direcții. Nu mai este o rușine să divorțezi, nu te mai paște oprobiul public. E modern și face parte din normalitate.
Sky_blue:
Buna seara!
Interesante subiecte....legat de statutul single, despartirea familiilor cu copii sau fara.......sunt subiecte pe marginea carora discutiile sunt inepuizabile.
Eu care sunt mamica de fetita, divortata, sustin cu tarie faptul ca ceea ce vad copiii in familiile lor vor duce mai departe in sensul ca: daca fata mea ar fi vazut ca eu sunt maltratata fizic, verbal probabil ar fi crezut ca e normal sa traiesti asa si ar accepta la randul ei o astfel de casnicie. Nu este o rusine ca un copil are parintii divortati, pentru ca unul din parinti a decis ca nu poate trai intr-o casnicie nefericita.
Sustin si spun ca viata e grea si imprevizibila/scurta de aceea numerita sa ne chinuim intr-o casnicie/relatie care nu merge/ nu ne aduce fericire.
Imi vin asa multe in minte....incat scriu-sterg-scriu -sterg
Ideea e, cum e corect un teatru de "casnicie/relatie fericita" doar ca sa nu fii singur sau mai bine singur dar linistit si fericit?
La capitolul fericire, sigur, e important ce inseamna fericirea pt fiecare.........
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă