Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Din Conacul Samfirei, spre Tara mocanilor 4 - 6 aprilie 2014
Mari_a:
Ooops! Politia e cu (ochii pe) noi! ;D
Te pup, Mamica (de Doi)! :-*
murandra:
Asa cum zicea si Mari_a, suntem inca "anesteziate" de oboseala si de ce sa nu recunoastem - unii au revenit (al de mine) iar altii au invatat "viteza" ardeleanului, si de aici viteza de reactie pe forum cu impresiile acestei excursii. Mai .......... aveti ........... rabdare .......... sa ne revenim.
Noi am plecat ultimele si am si ajuns ultimele acasa, undeva pe la miezul noptii, si azi la servici. Nici n-am apucat sa descarc pozele, dar o voi face in zilele care urmeaza. Oricum, Gigi, de pe acum te anunt ca la urmatoarea excursie in Apuseni (APUSENI reloaded :) ) asa cum mi-ai zis, suntem deja 4 inscrise, fara niciun alt detaliu suplimentar. Nici nu mai avem nevoie. E suficient sa zici - excursie in Apuseni - si cele 4 sunt prezente *|*
Pentru cei care nu au ajuns inca in Apuseni, va dati seama ce forta de convingere au avut peisajele din Apusenii de Alba, si povestile mele in cele 6 ore din calatorie cu masina, incat am determinat-o pe Mari_a sa se inscrie la excursia din vara in Apuseni :thumbup: Bravo Mari_a :yeah: ma bucur pentru tine, mai ales ca stiu ce urmeaza.
Despre Apusenii de Alba nu pot sa zic decat ca as fi ramas acolo, pierduta in acea lume, pentru cel putin inca o saptamana. Sa stau sa aud susurul apei (Aries, Garda Seaca) sa ascult pasarelele si sa privesc natura care a inceput atat de frumos sa revina la viata. O paleta de culori cel putin interesanta: un inceput de verde crud, ca de inceput de primavara, culorile inca mohorate ale toamnei in copacii care nu au revenit inca la viata, frunze uscate prin iarba frageda a primaverii, ghiocei, branduse si peisaje care te lasa fara suflare si indragostit iremediabil de munte, de tot ce-ti poate oferi mai frumos, si inconjurat de oameni veseli, de prieteni dragi pe care nu i-ai mai vazut demult si de o gazda extraordinara.
Asa cum zicea si Mari_a: inainte de plecare ne-am prins la povesti cu Florin, gazda noastra, de la care am invatat inca o data sa iubim locurile natale, pe care unii dintre noi nu le apreciaza la justa lor valoare, si asta, fara ca macar sa le cunoasca. Desi a locuit 10 ani in Spania, s-a intors acasa, si iti vorbeste cu atata mandrie de locurile lui natale, de oamenii locului si de felul lor de a fi, de dragostea cu care apara ceea le apartine si ceea ce au mostenit de la strabunii lor. Nu degeaba vorbim de Apuseni, de Tara Motilor, de locul unde n-a intrat niciodata picior de comunist si de colectivizare comunista, de locul unde oamenii stiu sa pastreze traditia si mostenirea istorica pe care le-au lasat-o strabunii, de locul unde oamenii sunt mandrii ca sunt moti. Sunt oameni extrem de calzi, de primitori, de placuti la vorba, dar tot acest calm "motesc" pana la momentul in care s-a intrat cu "buldozerul" in viata si in teritoriul lor, pentru ca atunci iau toporul in mana, si apara cu mandrie si patriotism ceea ce le apartine. Am avut aparte de povesti dintre alea ce se spun la gura sobei, despre accidentul din Apuseni, despre Rosia Montana, despre ceea ce inseamna viata, in simplitatea ei, in acea zona a Romaniei, care pare a fi atat de departe de ceea ce traim noi in Romania noastra citadina.
Deocamdata ma opresc aici cu povestile din aceste 3 zile de Apuseni, pentru ca trebuie sa ma uit la poze, sa revad si sa retraiesc clipele si sa revin cu alte amanunte ale unui weekend excelent.
kike:
Cu ochii carpiti de somn, incerc sa scriu cate ceva despre o noua experienta frumoasa. Nu incetez sa ma minunez de cat de frumoasa este tara asta si ce oameni speciali o populeaza. Doar ca toate acestea nu le gasim neaparat la-ndemana. Trebuie sa urci munti, sa cobori in pamanturi, sa treci ape si sa dovedesti kilometrii. Si rasplata a venit: peisaje desprinse din Rai, oameni ospitalieri si cu bun simt, cea mai gustoasa masa savurata in varf de munte, oferita de 2 tineri, care, din sfiala si mult bun simt, nu puteau pune un pret pe munca lor, o lectie de viata despre un copil,care trebuie sa strabata dealuri si vai pentru a ajunge la scoala, in schimb ce ai nostri nu se mai pot deplasa pe jos nici 100m, despre un tata, care, desi nevoit sa plece in Italia pentru un trai mai bun al familiei, nu si-a abandonat pasiunea lucrului manual in lemn, povesti cu moti drepti si hotarati, insirate cu vorba molcoma de gazda noastra minunata, si cate si mai cate......
Si-apoi ma-ncant , ca de fiecare data, de relatiile care se creaza in grupurile SC. Cum invatam unii de la altii, de la legatul sireturilor :) la cum sa respiram corect ca sa putem duce un drum la capatul caruia te asteapta o minune ca cea de la Groapa Ruginoasa, unde o floare plapanda ,violet, se incapataneaza sa reziste pe marginea unui hau ruginiu , oferindu-ti o frumoasa lectie de viata :)
Si serile noastre au fost ardelene :)....asezate, cu povesti noi si amintiri savuroase din intalnirile trecute, cu afinata si merisorata, care ne-au dezlegat limbile si ...v-as mai povesti, dar ....trebuie sa-mi intreb avocatul ;D
Excursia asta pentru mine a stat sub semnul APEI, APA care ne-a insotit drumul, APA din cer, APA sub pamant, APA care ne-a poticnit drumul, APA care ne-a linistit mintea si sufletul......
admin:
Wow ce frumos ati descris voi trei ce s-a intamplat acolo...Uite ca m-am oprit din altele doar sa scriu aici.. :) Se vede ca ati ramas acolo pt "aprofundare" cateva ore in plus...
Am revenit aici si pt a lauda gazdele, intradevar excelente! Doi oameni deosebiti si foarte primitori...Le face placere sa le calci pragul si am vazut cu cata bucurie faceau totul...Bauturile din partea casei, prajitura aceea delicioasa (un fel de cremsnit)...Grill-ul la care unii au stat pana s-a stans ultimul carbune...
O locatie foarte buna, pusa unde trebuie, obiectivele principale sunt in apropiere...Sper sa le mearga bine si mi-as dori sa-i vad la fel de entuziasti si peste 10 ani...Pt ca sigur o sa mai merg acolo. In octombrie o data si anul viitor...
Am sa continui incursiunea noastra in Apuseni, dupa zona Padis si acum cea de langa Arieseni, o sa continuam cu Cheile Rametului si Huda lui Papara...Asa ca pregatiti-va sa "descoperiti" in continuare Apusenii...
murandra:
Gigi abia asteptam noile provocari ale Apusenilor :dance: :thumbup: *|*
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă