O fi ceva in aer...moralul meu de mult nu a mai coborat la asa cote alarmante. Si asta dupa zile in care am colindat prin locuri frumoase, munti, defileuri, tarm de mare si in final am incheiat saptamana cu o piesa de teatru. Iar astazi la serviciu ma asteptau zeci de mail-uri pe care nu stiam in ce ordine sa le mai citesc, mama celei mai bune prietene a facut septicemie, fiica-mea se plange cat este de greu, becurile din spate ale masinii s-au ars, centrala imi da mesaj de eroare ...am simtit cum depresia imi face cu mana. Si am spus si eu "nu mai pot, ajuta-ma". Acum astep...desi mi-e teama ca pot primi si un alt raspuns, adica sa mi se arate ca pot duce si mai mult.
Oricum, am ajuns in faza in care nu mai conteaza...fie ce-o fi. Iar de la pragul la care am ajuns, nu poate exista decat directia in sus, doar pe aceasta o mai pot percepe, altfel sunt prea amortita. Si uite asa logica imi spune ca acum sunt intr-o stare de optimism, desi eu nu realizez inca
iana, te inteleg perfect.

Din pacate, intotdeauna se poate si mai rau, dar nu e cazul. Experimenteaza acest "fa Tu cum e mai bine, pentru toata lumea", da-i controlul si relaxeaza-te. Vei vedea cum incepe sa se lumineze situatia, incet, incet.

pana la urma... centrala se repara. daca vrei iti dau eu numarul unui domn care asta face, in mod autorizat. face si reviziile necesare. de cate ori am avut o problema a venit imediat si a rezolvat. imi pare si ca e un personaj onest (mi-a spus, de exemplu, ca nu e absolut necesara o anumita operatiune de curatare; ca lui i-ar conveni sa-mi ia banii pentru asta, dar ca nu e cazul). Becurile de la masina...se rezolva si acelea; nu-i asa grav cum percepem noi situatia uneori...
fata ta e la inceput, acolo, deci este absolut firesc sa-i fie greu pana se adapteaza, pana intra pe un fagas asezat. Nu-i nimic grav. CAnd constientizezi ca greul de moment este unul NORMAL, ti-e mai usor sa astepti sa treaca. Explica-i asta.

Cu exceptia bolii mamei aceleia de care spui, restul sunt maruntisuri carora, din cauza oboselii si mai ales a
fricii de a nu le putea rezolva, le dam prea mare importanta. De fapt, totul se poate rezolva, daca le luam mai usor, mai relaxat, fara a face din fiecare maruntis o chestiune de maxima importanta. Te invat pe tine, ca eu ma straduiesc sa internalizeaz asta si inca nu-mi iese cat ar trebui.

Cred ca teama e cea care hiperbolizeaza totul.
A! Eram si eu "au bord"-ul depresiei si trecand pe la farmacie, pentru mama, m-a abordat o farmacista simpatica si guraliva si, din vorba in vorba, mi-a spus ca pe ea a ajutat-o foarte mult complexul de Ca, Mg, Zn de la Wallmark. Mi-am spus sa-ncerc si eu, ca stiu ca uneori Mg nu-mi prisoseste si dupa cateva zile m-am simtit un om nou, muuult mai senin si echilibrat in ciuda puhoiului de probleme. Incearca. sigur nu dauneaza.

Hai, moralul sus, ca noi balantele suntem destul de puternice.
