Nu am succese pe paginile mentionate din simplul motiv ca nu le-am folosit : nu sunt pregatit inca nici psihic nici sufleteste sa reintru intr-o relatie de cuplu. Pe langa asta, am o responsabilitate foarte mare, doresc sa mentin o atmosfera echilibrata de afectiune si un mediu propice dezvoltarii unei fiinte foarte dragi mie, asa cum este ea acum, fara suisuri si coborasuri emotionale ; sa ne luam bacalaureatul cu bine, vom trai si vom vedea.
Cunosc persoane care au incercat si care chiar au avut noroc. 
Te inteleg perfect si iti si dau dreptate. Persoana aceea draga tie are nevoie de mult, mult echilibru emotional si iubire, mai ales dupa durerea teribila prin care a trecut. De multe ori m-am gandit la ea....fiindca prietena mea cea mai buna si-a pierdut mama la o varsta frageda si am vazut-o cat a suferit si stiu si ca exista anumite urmari in sufletul ei si acum, sigur, nu numai din cauza acelei nefericiri ci si a celor care au urmat prin evolutia lucrurilor (inclusiv prin prezenta unei alte persoane, nepotrivite, in viata tatalui sau). Asa ca nu pot decat sa iti dau dreptate.
Pe de alta parte, eu cred ca si tu ai nevoie de vindecare. Asa simt din ceea ce scrii. Fara nciun fel de intentie de alt fel, iti spun ca poti conta pe mine, pe unii dintre noi, daca vei avea vreodata nevoie de amicitia (si atat) a cuiva. Sunt in SC cativa oameni de calitate (fiecare cu micile sale dureri, poate chiar drame interioare) care iti pot fi amici, fara sa-ti provoace stres emotional ci chiar dimpotriva. Conteaza mult o vorba buna, o disponibilitate de care nu abuzezi dar stii ca e acolo, la o adica. Mie mi-au fost de mare folos prietenia lui Bit, a lui Lily, in anumite momente, doar prin simplul fapt ca-i stiam "acolo", in mod dezinteresat. II imbratisez cu drag si-i rog sa revina pe forum cand o sa biruie toamna.

In al treilea an de joaca pe un site dinacela l-am cunoscut pe El 2 si, desi imi jurasem ca nu-mi trebuie neam vreo "poveste" de iubire... m-a "pacalit" la inceput (n-a intentionat sa ma pacaleasca; eu m-am pacalit

) cu o "poveste de prietenie". Cei aproape patru ani de dezechilibru emotional (da, care i-au afectat, evident, si pe copii - iata inca un motiv pentru care iti dau mare dreptate) pe care i-am trait ca urmare a "jocului" pe siteuri dinacestea, m-au lecuit forever. Sigur ca nu "locul" unde l-am intalnit a fost de vina, insa nu mi-ar mai trebui ever. E o fauna dubioasa pe acolo si pierzi mult timp pana dai de un om de calitate.
Eh, ma intorc la treburi.
