Azi dimineata (in timp ce traversam -dormind in ghete- pasajul de la Unirii 2 la 1) m-am surprins la un moment dat admirand spectacolul feminin din jurul meu: mai inalte sau mai scunde, cu forme sau mai androgine, imbracate intr-o mare de culori...clepsidre in miscare, fiecare cu parfumul misterului sau de Mona Lisa, care duce cu sine lumi doar de ea stiute. Dap, categoric ma bucur ca sunt barbat. Pentru ca pot sa vad, sa simt si uneori sa iubesc o asemenea fiinta.
Din punctul acesta de vedere, bitek, ai pus un punct pe mai multe i-uri. cand se mai intampla sa trec prin bucuresti, am si eu aceasta mare placere de a admira pur si simplu (fara nici o alta intentie, serios) atata frumusete feminina la un loc, culorile, formele, varietatea. Imi place sa ma uit la ochi si la expresia fetei cel mai mult. (desigur dupa ce m-am delectat cu restul
).
Oare asa or fi gandind si ele despre noi ? acum, stand stramb si judecand drept, cred ca unii barbati cam lasa de dorit daca te uiti la infatisarea lor exterioara
nu zice nimeni sa fim niste frumuseti, e ok si acel ¨un pic mai frumos ca dracu´
), totusi noi am putea sa lucram mai multa sau sa compensam intr-un fel prin cum ne imbracam si cum ne prezentam cu imbracamintea respectiva.
Sugestii din partea femeilor sunt intotdeauna binevenite, sa va auzim frumoaselor, sfatuiti-ne de bine!
