N-ai inteles esenta, @silviu! Daca prefer cuvintele tale (pe care vad ca ti le gasesti cu destula usurinta), nu inseamna ca nu suport citatele! Era vorba (cel putin eu una asta inteleg din topicul asta) sa spunem ce simtim NOI, nu ce au scris altii! Cred ca si multi dintre noi prefera singuratatea, asumata sau impusa, de unii singuri (daca mi se permite exprimarea oarecum pleonastica), celei in doi! Care e, de cele mai multe ori, imposibil sau incomparabil de greu de suportat! Cat priveste varsta, (cand de obicei cea din buletin nu corespunde celei din suflet) cred ca tzine de fiecare dintre noi si de momentul in care ne aflam! Eu, spre exemplu, la 28 de ani ma simteam ca la 100, crezand ca, o data cu divortul, viata mea s-a terminat! Iar acum, dupa 18 ani, ma simt mult mai tanara in gandire si chiar si fizic decat atunci! Cred ca intradevar e vorba de structura sufleteasca: eu nu pot fi ca tine: pesimista! Si nici nu imi doresc! Si asta nu inseamna ca ma incapatanez sa raman intr-o perioada mai mult decat e necesar! Eu, una, evit sa ma intalnesc cu persoane pesimiste, vaicarete, prapastioase si demoralizate! Prefer sa fiu mai bine singura decat in asemenea companii! Viata e frumoasa daca asa vrei sa fie! De ce sa ma uit in jos (in trecut), cand pot sa imi ridic privirea spre cer (spre ce va veni)! Si in general traiesc dupa zicala: carpe diem!