Plantele nu pot fi păcălite
Renumită a rămas şi o experienţă organizată de Backster asupra speciei Philodendron cordatum. S-au testat la poligraf trei exemplare de Philodendron cordatum, care au fost toate spectatoare de la distanţă, la diferite evenimente cu potenţial vătămător. Toate trei plantele au "tresărit" în egală măsură când au fost opăriţi în preajma lor câţiva creveţi, când a trecut o capră pe lângă ele sau o maşină care emitea gaze poluante. Când în locul caprei a trecut un câine, reacţia nu a mai avut loc la niciuna dintre exemplare.
Vedeta lui Cleve Backster, palmierul pitic Dracaena massangeana, a fost supusă uni test de perspicacitate şi mai dificil. Într-o cameră alăturată celei în care se afla planta, s-a pus la punct un "complot" nimicitor. Dintr-un grup de studenţi, s-a ales un reprezentant care avea misiunea de a distruge planta într-un mod violent. Apoi, toţi studenţii din grup au trecut pe rând prin faţa micului palmier. Planta nu a reacţionat decât în momentul în care s-a apropiat de ea studentul care urma să o distrugă.
Plantele au memorie
Ca şi omul, plantele dispun de o memorie de scurtă durată şi o memorie de lungă durată.
Memoria de scurtă durată a fost pusă în evidenţă, pentru prima dată, tot cu ajutorul poligrafului, pe o plantă de mazăre (Pisum sativum). În experiment, mai întâi s-a introdus rădăcina plantei în apă rece (0şC), după care sistemul radicular a fost scufundat în apă caldă (20şC). Graficul aparatului a înregistrat reacţii specifice supunerii la rece, care nu dispărut brusc la schimbarea temperaturii, ci au mai persistat o vreme, de unde rezultă că planta îşi mai reamintea de frig.
Tot în laborator s-au făcut teste asupra cartofului (Solanum tuberosum), planta fiind supusă unor schimbări dese, dar ciclice ale intensităţii lumină. Ulterior testată, s-a constata că planta de cartof a ţinut minte aceste variaţii ale luminii timp de 48 de ore, ceea ce demonstrează existenţa unei memorii mai îndelungate.
Plantele sunt melomane pretenţioase
Ideea că plantele sunt melomane este cât se poate de veche, mai ales pentru sistemele filosofice şi religioase asiatice. Nu este de mirare deci, că primele cercetări ştiinţifice în acest sens s-au efectuat în Asia, mai precis în India (Jagadish Chandra Bose [vezi Wikipedia în engleză] în 1916, Sing şi Ponniah în 1953). Savanţii indieni au supus testelor muzicale mai multe specii de plante, constatând modificări fiziologice importante. De exemplu, s-a observat că mimoza (Mimosa pudica) a crescut cu 50% mai mult audiind Mayamalvagola Raga" cântată la vioară, faţă de martori - mimoze care nu au avut acces la muzică. După prezentarea cercetărilor (1962, la Congresul Internaţional de Botanică), experimentele de acest gen s-au răspândit cu repeziciune în întreaga lume cu rezultate similare, care fost confirmate ulterior şi de poligraf.
Interesante sunt rezultatele obţinute de cercetătoarea americană Dorothy Reffalck în perioada 1972-1974, care a avut ideea să studieze reacţia planelor la diferite genuri muzicale, clasice şi moderne. Plantelor incluse în studiu, atât de mult le-a plăcut muzica lui Haydn, Bach, Beethoven, Brahms şi Schubert, încât s-au înclinat spre difuzor. În schimb, vegetalele au avut reacţii contrare la muzica Rock zgomotoasă, dar şi la Jazz, îndepărtându-se de difuzor.
S-a demonstrat de asemenea că, indiferent de genul muzical, sunetele sintetizate sau instrumentele electrice, produc vibraţii care inhibă creşterea şi dezvoltarea plantelor.
O alternativă la plantele modificate genetic - culturile radioficate
Organismele modificate genetic (OMG) sunt fiinţe, plante sau animale, "ajustate" prin manipularea materialului genetic de către om, în scopul realizării de producţii superioare, fie în mod direct (creşterea masei productive), fie indirect (rezistenţă la boli, paraziţi, secetă, etc.).
Impactul hranei care provine de la organismele modificate genetic, asupra sănătăţii omului, nu este cunoscut astăzi încă cu precizie, dar cercetătorii atrag atenţia asupra unor pericole potenţiale de amploare. În schimb, în prezent se ştie că "tratate" cu muzică adecvată, după cum am menţionat mai sus, plantele se dezvoltă şi cresc sensibil mai mult. De aceea este foarte posibil ca în câmp, "ascultând" muzică la difuzoare câteva ore pe zi, plantele de cultură nemodificate genetic să îşi sporească semnificativ producţia, putând să neînlocuiască astfel, controversatele OMG.
Ar fi foarte interesant de ştiut, care este diferenţa producţiei la hectar, între porumbul "tratat cu Schubert" faţă de porumbul "tratat cu Beethoven", de pildă.
În dialog cu plantele
În 1980, un grup de cercetători români de la Institutul de Ştiinţe Biologice din Bucureşti, format din M. Godeanu, D. Constantin, S. Savu, V Boghean, V. Isvoranu, au obţinut o "conversaţie" cu plantele. Acest lucru a fost posibil prin conectarea unui
cactus la un poligraf şi apoi prin transformarea reacţiei lor de răspuns electric la diferiţi stimuli în sunet.
Studiind reacţiile vegetalelor, cercetătorul român Dumitru Constantin ajunge la convingerea că plantele "dispun de toate atributele unei fiinţe dotate cu un sistem nervos evoluat. Percep sunetul, lumina, frigul, căldura şi chiar durerea".
Dr. Mărioara Godeanu, coautoare a studiului mai sus menţionat, a realizat în 1981 un film de mare succes, vândut în peste 15 ţări de către Televiziunea Română (TVR), intitulat "Dincolo de tăcerea plantelor", în care este dezbătută într-un mod foarte interesant şi incitant, sensibilitatea plantelor.
Biocurenţii din plante nu diferă în manifestare de impulsurile nervoase
Deşi nu posedă sistem nervos, plantele emit impulsuri electrice variabile, în funcţie de condiţiile interne şi externe, întocmai ca animalele şi omul. Tot ca aceste fiinţe mai evoluate, plantele obosesc şi au nevoie de odihnă, chiar dacă nu depun efort fizic. Este astăzi demonstrat faptul că plantele supuse prea mult la lumină obosesc, emiţând biocurenţi din ce în ce mai slabi.
Deşi fac parte dintr-o "altă lume", în profunzime foarte greu accesibilă pentru noi, plantele suferă, se bucură şi comunică asemănător oamenilor, chiar dacă toate acestea se petrec într-o "altă dimensiune".
Ne-am permis să încheiem cu concluzia lui Backster, conform căreia, fiecare celulă, vegetală sau animală este capabilă de percepţii independente de prezenţa sistemului nervos. Este posibil ca la plante, toate aceste celule cu percepţii, să îşi adune laolaltă forţele, renunţând la propriul orgoliu tisular şi clădind un similar nevăzut al sistemului nervos.
Autor: Florin Filipescu
