Ma faci sa emit iar teorii ale chibritului "din putul gandirii" logicii feminine... si am promis ca nu mai raspund, da' nu ma pot abtine.
Un misogin veritabil e atat de misogin incat nici macar nu stie ca e misogin (ba e chiar foarte contrariat si neaga acest lucru daca i se spune in fata, fiindca este
felul lui de a fi). Aceeasi axioma se poate aplica si unui prost veritabil, egoist veritabil, idealist veritabil etc. Cand cineva tine foarte tare sa para si/sau sa devina un misogin / prost / egoist / idealist etc. , o face tocmai pentru ca
nu este, de obicei ca reflex de autoaparare consecutiv faptului ca a fost dezamagit din cauza ca nu este suficiente de misogin / prost / egoist / idealist... ori nu poti fi dezamagit decat de ceea ce iubesti. NU de ceea ce urasti sau te lasa indiferent.
In alte cuvinte, nu mai stiu cine avea o expresie: Urasc oamenii, pentru ca iubesc Omul.

Acum ar trebui sa caut si o imagine corespunzatoare, ca sa fiu on-topic...


Scoicile au habar ca sunt simetrice?!
