Am stat ca un voyarist si v-am citit impresiile fara sa dau vreun replay in primul rand pentru ca mai toate imi citeati din ganduri,iar in doilea rand pentru a nu parea prea patetica, mai ales ca adrelina imi mai alearga prin neuroni.
Dar pentru ca oricum am fost toata ziua cu voi in cap, mi-am dat seama ca traseul pe cheile Nerei nu ar fi fost nimic fara
Indarjirea Tatianei de a spune lucrurilor pe numele lor si de a nu renunta cand aveam nevoie de promptitudinea si prezenta ei de spirit dublate de candoarea ei cand fredona Slipping Through My Fingers;
altruismului Iuliei cand mi-a spus da-mi mana invangandu-si propriile angoase; umorul ei subtil si totdeauna oportun;
finetea si tactul Elenei care imi explica cum sa calc pe cant ca sa mai raman cu unghii la picioare, de povestile ei ale altor excursii;
curajul Codrutei de a-si depasi inca o data limitele si de mi dovedi ca putina perseverenta ajunge sa trecem muntii;
bucuria Danielei de a bea impreuna o sampanie in jacuzzi si de a-si impartasi cunoasterea NLP;
veselia nesfarsita a Nelei si puterea de a ne imbarbata chiar daca ar fi trebuit poate sa stam acasa la globlen;
discretia Doinei si eficienta de a ne indica sa avem incredere in coarda de la Carlige;
seninatatea lui Mimi si perseverenta in misiunea ei de a ii ajuta pe altii sa parcurga si ei drumul
increderea Eugeniei si bucuria de a innota intr-un ochi de apa;
spiritul de luptator care a ajutat-o sa nu o ajunga noaptea in padure pe Mariana;
delicatetea si eleganta Paulei;
glumele Ioanei spuse ca intr-o poveste a lui Creanga;
camaraderia Ralucai care si-a reglat pasul dupa cei care au avut nevoie de ajutorul ei, desi ea ar fi zburdat pe chei;
grija lui Florin pentru a-si indeplini misiunea de a mana mioarele din spate si incurajarea lui de a ne gandi la o ciocolata ca sa zambim
usurinta cu care Raluca sarea peste pietre si grija ei sa nu ne supere ca poate a transpirat dupa atatea ore de mers;
serenitatea Magdei
rabdarea fara margini a lui Adrian, sprijinul lui permanent si grija de a ne inveseli, de a ne indeparta temerile, de a ne aduce pana la capat.
Da, au fost balcoanele sapate in piatra, au fost ochiuri de apa turcoaz, au fost mii de fluturi leopard care ne-au insotit drumul dar cei mai frumosi ati fost voi. Si daca asta a fost partea intunecata, cand autocontrolul nu au functionat, nu pot decat sa spun (in maxim patetism de data asta) ca toti cei din jurul vostru sunt niste oameni binecuvantati pentru ca va au in preajma.