@DanaC&co -
Bine, spun si eu citeva cuvinte legate de "actiunea Vipera" (apropo, voi ati vazut vreuna?...), in afara de "postat poze" si "trimis cd-uri"...
Inca de la inceputul actiunii, din perioada pregatirii si "culegerii" de informatii, am inceput sa am oarece indoieli ca voi duce la bun sfirsit aceasta sarcina, pe care Gigi a avut incredere sa mi-o incredinteze, desi nu ma cunostea prea bine. Iar cum se apropia "termenul", poate ati observat si voi, tonul meu obisnuit, vesel, amuzant, a cam fost inlocuit cu informatii reci, dar utile, totul ducind la o crestere a "sensibilitatii" mele, lucru pe care l-a simtit cel mai bine, pe pielea ei, Julia, careia doresc sa-i cer din nou scuze pt acel mesaj in care o incriminam...
A urmat excursia in sine, drumul, cazarea, traseele, socializarea, si drumul spre casa. La fiecare din aceste etape au fost mici nemultumiri, pe care am incercat sa rezolv cum m-am priceput mai bine, uneori prin improvizatii, dar care s-au dovedit inspirate, incit cred ca nu prea multa lume a realizat multitudinea de mici obstacole ce apareau din cind in cind, dar care trebuiau musai trecute.
Reusita actiunii se datoreaza si intelegerii, ambitiei, si tenacitatii participant(e/i)lor, care au dat totul pt a parcurge traseele, care daca n-au fost dificile, au fost cel putin epuizante, prin lungimea lor, iar energia pozitiva emanata de grup, cred ca a ajutat si persoanele a caror "baterii" erau pe rosu, la un moment dat...
Nu doresc sa dau nume, dar fiecare "rotita" din angrenajul acestei actiuni, a facut ca totul sa mearga ca uns, chiar daca, uneori, la turatie mai mica...
Se spune ca totul e bine, cind se termina cu bine, iar aici s-a realizat tot ceea ce ne-am propus, am vazut ceea ce era de vazut, am ajuns intregi la pensiune, ma rog... aproape intregi la trup (n-are cineva vreo poza cu antebratul Marianei(?), care a "pacalit" o portiune, printr-o rostogolire demna de filmele politiste, doar pistolul lipsindu-i), sau la suflet (Juliei cred ca i-au dat citeva fire albe "la cirlige", datorita stresului provocat de portiunea respectiva, pina a sosit "superman" si a salvat-o...).
Acum, oboseala a trecut aproape pt toata lumea, dar amintirile legate de oameni, locuri, evenimente vor starui mult timp de-acum inainte in mintea, si mai ales, in inimile noastre, facindu-ne sa ne simtim mai speciali, si norocosi in acelasi timp, ca avem bafta de a apartine unei astfel de comunitati, nu?... cel putin, eu asa simt... si sint inca euforic, in urma acestei experiente impartasite cu voi, atit de euforic, si fericit, incit trebuie sa-mi storc bine "neuronul" pt a-mi aminti care au fost factorii de stres din timpul actiunii, fiindca au fost...
Multumesc lui Neli, Tatianei, Elenei, Marianei, Doinei, Laurei, Paulei, Ioanei, Danei, Mihaelei, Ralucai, Codrutei, Danielei, Eugeniei, Juliei, lui Mimi, si nu in ultimul rind lui Florin, care desi a fost cel mai nou membru si-a facut pe deplin datoria (alea, alea...), pentru atitudinea lor pozitiva pe tot timpul excursiei, chiar si in portiunile mai ale "dracului", unde doar prin mobilizare colectiva se putea face fata.
Bravo, prietenii dragi, noi si vechi, va multumesc ca ati fost intelegatori cu mine, multumesc pt aprecierile voastre din postarile deja existente, si desi ma repet repet, o spun : nu mi-ar fi teama de a face cu voi orice traseu montan din tara, fiindca aveti ambitia, si taria de caracter, de a trece peste greutati, impreuna, ceea ce reprezinta, de fapt, secretul reusitei acestei actiuni.
Sper sa va revad cit mai curind.
P.S. Fiindca recitind cele scrise deja, am realizat ca tonul post-ului e cam prea serios, vreau sa va povestesc ceva haios, intimplat chiar inainte de a ajunge la Sasca Montana, poate mai indulceste... : am oprit pt o juma' de ora la Sarmisegetuza, pt a vizita ruinele, impreuna cu Codruta si Daniela, iar la casa era sa facem economie, fiindca tipul dupa ce s-a uitat la noi a spus "doua bilete pentru adulti, si unul pentru elevi?"...
