De ce suntem single ?

[Caroline]

Lecturam povestea cu sasul... si mi-a venit in minte ca si eu am un cuplu in familie care a facut nunta vara trecuta. Ea 56, el 67 de ani. Ea romanca, el italian. Ea cu liceul, plecata la lucru in Italia, el inalt functionar public in ministere. Ea divortata, el vaduv. Ea o idee mai inalta ca el, aratand de maxim 40, el smochinit, boem, pictor. Ea comoda si de casa, el face jogging inca, la varsta asta. Ea conservatoare si rationala, el sentimental. Se cunosteau de mai multi ani inainte de a-si pune problema de a fi impreuna si niciunul nu se gandea la asta - ba chiar respingeau ideea la inceput. Pana cand iubirea a facut ca toate aceste diferente sa dispara. O iubire cu nabadai, cu telefoane si sms-uri cu "ti amo" cand nu sunt impreuna. Amandoi sustin ca niciodata pana acum nu au crezut ca doi oameni se pot intelege asa de bine si ca nu au simtit pentru "fostii", cunoscuti la tinerete, ceea ce simt acum. Stiu ca pare o telenovela, dar totusi nu sunt aparente, nici basme, nici interese la mijloc, fiindca... e ceva ce am trait odata cu ei. 

Concluzia? Asta s-a intamplat atunci cand niciunul nu mai cauta nimic. Cine cauta, nu gaseste... in acest caz. Fiindca - asa cum bine spunea povestea aia - nu suntem capabili sa cautam decat pe carari batatorite si drumuri deja infundate. Tot ce putem face este sa fim deschisi ca sa fim gasiti... de viata. 

[Guesswho]

Buna intrebare

Sunt singura pentru ca asa am ales la un moment de rascruce din viata mea, fiind constienta ca mi-e mai bine fara "rau" decat cu "rau". In ciuda "povetelor" din afara am ales sa-mi cresc singura copilul si astazi privind in urma, nu regret pasul facut. Am folosit acesti 4 ani cu folos, spun eu, mi-am luat timp pentru mine, am suferit, am analizat ce-a fost bun, mi-am constientizat greselile si stiu ca n-o sa le repet, mi-am invatat lectia si cu incredere merg mai departe. Un moment important a fost acela in care am facut pace cu mine si am lasat trecutul acolo unde ii e locul, debarasandu-ma de balastul aferent.

[Caroline]

Subscriu. Si eu am sperat acelasi lucru si constat ca suntem pe cale sa ne gasim. 

[balanta]

...io de cand ma dezvolt personal... ....vad ca nu mai vreau sa ma mai dezvolt si in lateral ...adica pana nu ma pun la punct statutul e bun asa!

[Caroline]

In lateral, nici eu nu mai vreau... risc sa ajung doua persoane in una... ambele single. 

[rocky]

in cazul meu raspunsul e simplu: cu vreo 10 ani in urma a fost alegerea potrivita pentru a putea duce la capat o lunga lista de lucruri aminate sau dorite de prea multa vreme ... daca as fi ales sa stau intr-o relatie s-ar fi schimbat prioritatile si nu cred ca pica bine ...

de vreo 2 ani de cind lista e aproape finalizata am luat in cosiderare si ideea unei relatii, chiar s-a si intimplat pt o scurta perioada, dar pe linga citeva chestii educative care le-am retinut din toata povestea, am ajuns la concluzia ca single nu e nici rau, nici bine, la fel ca si in cazul unui cuplu - totul depinde de moment (atunci se observa cel mai clar care optiune ar fi mai avantajoasa fata de cealalta)

[balanta]

...bun raspuns rocky! ...e drept ca altadata nu as fi gandit asa!

[cixy1983]

Si daca unii pur si simplu nu sunt facuti sa traiasca in cuplu? Vedem prin filme eroi gen "lup singuratic"... Cuvantul e totusi un pic cam prea tare pentru ce vreau eu sa exprim aici. Ideea e ca... sunt oameni care nu suporta sa stea singuri nici 3 zile. Oare asta este o masura a cat de apropiat si impacat esti cu propria persoana? Poate ca, in unele cazuri, cei care prefera sa fie single sunt persoana care se simt foarte bine cu ei insisi si nu considera ca au nevoie de cineva pe post de... sa zicem sustinator... 24 de ore din 24, luni si ani la rand.

Daca stau sa ma gandesc mai bine... cred ca fiecare dintre noi are in minte o definitie a cuvintelor "cuplu", "relatie", "dragoste", "nevoie" si asa mai departe. Definitii care se intampla deseori sa nu bata deloc cu definitiile celorlalti. Pana la urma decizia de a fi sau nu single e legata de felul in care privim viata, nevoile, asteptarile pe care le avem de la noi insine si de la cei din jurul nostru, felul in care ne raportam la societate si la regulile ei, scrise sau nescrise. Daca e sau nu o greseala... asta vom stii abia la batranete si poate nici atunci .

[Caroline]

Poate ca, in unele cazuri, cei care prefera sa fie single sunt persoana care se simt foarte bine cu ei insisi si nu considera ca au nevoie de cineva pe post de... sa zicem sustinator... 24 de ore din 24, luni si ani la rand.

Subscriu! 

[bubulina]

Buna! Sunt Bubulina si  in primul rand vreau sa va felicit pentru acest concept. este cel mai ok din cate am studiat pana acum.
De ce sunt single? pentru ca am vrut intr-un moment al vietii (probabil nepotrivit) sa aflu ce se intampla cu casnicia mea.
Ceva scartaia, ceva lipsea si ma durea.......incepu-se sa lipseasca cu desavarsire dragostea aceea frumoasa care  leaga doi oameni.
De asta am fost acuzata la final...............am vrut sa stiu eu totul. Am aflat cu stupoare ca barbatul cu care eram casatorita de 17 ani are o relatie cu o colega de serviciu de un an si jumatate.
Si pentru faptul ca nu am vrut sa traiesc in minciuna, am ajuns sa fiu single........
Aceasta este povestea mea de viata, si sa-mi spuneti voi daca am gresit alegand sa traiesc single

[steliana]

Atunci cand hotaram sa facem ceea ce ne este bine, totul este bine.

[cixy1983]

Nu suntem single... atat timp cat avem prieteni . Prieteniile dureaza o viata, cele adevarate, relatiile cu adevarat OK sunt foarte rare. Cred ca nu exista persoana in lumea asta care sa nu fi fost dezamagit in relatie macar o data.

[cosminutzx]

Nu suntem single... atat timp cat avem prieteni . Prieteniile dureaza o viata, cele adevarate, relatiile cu adevarat OK sunt foarte rare. Cred ca nu exista persoana in lumea asta care sa nu fi fost dezamagit in relatie macar o data.

Corect

[micaela]

Buna! Sunt Bubulina si  in primul rand vreau sa va felicit pentru acest concept. este cel mai ok din cate am studiat pana acum.
De ce sunt single? pentru ca am vrut intr-un moment al vietii (probabil nepotrivit) sa aflu ce se intampla cu casnicia mea.
Ceva scartaia, ceva lipsea si ma durea.......incepu-se sa lipseasca cu desavarsire dragostea aceea frumoasa care  leaga doi oameni.
De asta am fost acuzata la final...............am vrut sa stiu eu totul. Am aflat cu stupoare ca barbatul cu care eram casatorita de 17 ani are o relatie cu o colega de serviciu de un an si jumatate.
Si pentru faptul ca nu am vrut sa traiesc in minciuna, am ajuns sa fiu single........
Aceasta este povestea mea de viata, si sa-mi spuneti voi daca am gresit alegand sa traiesc single

daca ai facut asa cum ai simtit tu ca trebuie, probabil ca aceasta era calea de urmat.

si eu m-am intrebat, de multe ori, daca hotararea mea de a divorta nu a fost o hotarare neinspirata, mai ales ca aparent nu existau motive "majore" (cel putin in perceptia comuna) care sa justifice un pas atat de important ...
Am ajuns la concluzia ca daca asa am simtit atunci, cu atata intensitate, e musai ca aveam nevoie de schimbarea aceea de drum.  tot dupa 17 ani. o fi un numar fatidic?

[Guesswho]

si 7 e fatidic? 
hmm, parca mai degraba eliberator!