Religie vs ateism, "crede si nu cerceta" vs stiinta

[steliana]

Cum poţi fi mai aproape de Dumnezeu atâta timp cât el este în noi?

[adria]

imi pare rau, steliana, dar cand mi-a fost cu adevarat greu si l-am rugat cu adevarat ceva, cu lacrimi fierbinti, nu a fost cu mine

[luciamanta]

draga lucia,
am o intrebare pt tine, pe care am pus-o unui preot intr-un moment de mare durere pt mine: "daca dumnezeu este perfect in toate, de ce ii ia la el pe oamenii buni?" stii ce mi-a raspuns?
"nu are ce sa faca cu cei rai!"
ce crezi?

Draga adria,
Eu nu pot sa raspund in locul lui Dumnezeu, dar stiu ca Dumnezeu ii iubeste pe copiii Lui. Eu am fost de mic copil bolnava, si acum sunt (nu o sa detaliez aici toate suferintele). De multe ori m-am intrebat de ce sunt bolnava, de ce am probleme la serviciu, de ce parintii sunt bolnavi, de ce am divortat, de ce sunt singura, de ce nu am copii? In cele din urma mi-am acceptat soarta. Si eu am intrebat o maicuta de la Manastirea Dintr-un Lemn de ce sunt asa napastuita? Atunci maicuta mi-a spus: "Pentru ca Te iubeste Dumnezeu. Dumnezeu ii incearca pe copiii Lui". Eu cred ca Dumnezeu ii da fiecaruia o lectie de viata. Sau poate lectia de viata este data pentru cei apropiati ai nostri. Totul e sa intelegem lectia de viata si sa incercam sa devenim mai puternici, mai buni si mai intelepti.

[luciamanta]

lucia
tu vorbesti despre rugaciune
adria ti-a pus o intrebare diferita

Draga Maria171, te rog sa citesti, i-am raspuns adriei.

[carmentoma]

Cum poţi fi mai aproape de Dumnezeu atâta timp cât el este în noi?

Este in noi, dar nu toti putem accepta asta! Si pentru a-l simti astfel, cred ca trebuie sa ni-l apropiem cu mintea, cu inima si mai ales cu sufletul! Multi considera credinta in general si crestinismul in particular o dovada de inapoiere, de lipsa de progres! Eu nu incerc sa conving pe nimeni de cea ce simt si sunt, dar nici nimeni, vreodata, nu ma va convinge de contrariu, indiferent cate "argumente stiintifice" mi-ar aduce! Viata mea de pana cum m-a convins de ceea ce nu noi, cei de azi am spus, anume ca NIHIL SINE DEO!!

[adria]

draga lucia, nu vreau sa intru in polemica cu tine
se spune ca suntem copiii lui dumnezeu, ar trebui sa fim protejati, nu incercati de viata
un parinte e in stare de orice pt copilul lui
altfel, sa stii ca eu nu m-am impacat cu soarta mea, nu am meritat asa ceva
e adevarat ca am devenit mai puternica, poate mai inteleapta, dar mai buna, nu stiu ce sa zic...m-am schimbat foarte mult si nu neaparat in bine, sunt mai egoista, rece, calculata, etc
exista in sufletul meu, chiar si acum, dupa multi ani, intrebarea: de ce, doamne?

[steliana]

Să te pupe Naşa de deşteaptă ce eşti, CT!
Aşa cum semnez... aşa susţin... NIHIL SINE DEO!
Armonizez totul... în mine...

[luciamanta]

draga lucia, nu vreau sa intru in polemica cu tine
se spune ca suntem copiii lui dumnezeu, ar trebui sa fim protejati, nu incercati de viata
un parinte e in stare de orice pt copilul lui
altfel, sa stii ca eu nu m-am impacat cu soarta mea, nu am meritat asa ceva
e adevarat ca am devenit mai puternica, poate mai inteleapta, dar mai buna, nu stiu ce sa zic...m-am schimbat foarte mult si nu neaparat in bine, sunt mai egoista, rece, calculata, etc
exista in sufletul meu, chiar si acum, dupa multi ani, intrebarea: de ce, doamne?

Te inteleg, adria. Iti inteleg atitudinea. Adria, am avut probleme la serv. cu 2 ani in urma cu seful meu si  dupa  o serie de perioade grele, dupa un ulcer serios cauzat de "n" probleme, m-am rugat la Sf. Mina cu lacrimi, cu post, m-am spovedit, m-am impartasit. Citeam Acatistul Sf. Mina de cateva ori pe saptamana  in biserica cu hramul Sf. Mina si rezultatele au fost nu numai uimitoare, dar au fost si f. rapide. Crede-ma, draga mea. Eu spun aici numai lucruri traite de mine, lucruri concrete si atat. Nu vreau sa supar pe nimeni, nu vreau sa intru in polemica cu nimeni.

[steliana]

Prin credinţa ta, ai canalele de comunicaţie cu Divinitatea ......deschise....
Asta nu se obţine prin sfaturi sau rugăciuni ... ocazionale....

[adria]

nu stiu ce sa zic, lucia
mi-ar placea sa te intalnesc si sa stam de vorba fata in fata
sunt lucruri pe care nu le pot spune aici, pe forum

[EUGENIA110]

   E un subiect complex, greu de abordat si, si mai greu, de sustinut. Fara a avea pretentia de initiata si mare cunoscatoare a ceea ce poate fi legat de acest subiect, vreau sa scriu si eu cite ceva din ce gindesc eu sau am citit legat de tema propusa. Am citit Biblia de mai multe ori, la virste diferite, pentru a observa daca evolutia spirituala in timp imi modifica perceptia asupra celor citite; recunosc, nici pina acum nu am ajuns s-o inteleg pe deplin si ma limitez la interpretarile date de altii pe care mi-i consider superiori din anumite puncte de vedere.
   Lasind la o parte metaforele, a fi crestin inseamna a fi adeptul lui Christos, al invataturii Lui, al credintei in Cuvintul lui Dumnezeu. 
    In era contemporana, mai ales in tarile dezvoltate, liber-cugetatorii nu cred in Dumnezeu, pe care nu L-au vazut si nu L-au atins niciodata. Unii sint "deisti"(cred ca lumea a fost creata de un Dumnezeu care apoi a abandonat-o, nepasindu-i de soarta ei); altii sint "agnostici"(cred ca este imposibil sa aflam daca exista Dumnezeu si isi intorc fata spre El, rugindu-l sa ii ajute, doar atunci cind se vad in impas), iar altii sint "atei"(convinsi ca Dumnezeu nu exista). Multi cred ca notiunea de Dumnezeu este depasita, arhaica si ca notiunea de divinitate este creata de frica si anxietate. Dupa parerea lor, oamenii nu au nevoie de Dumnezeu sau de ajutorul Lui pentru a fi morali si buni, implicit fericiti. Este adevarat ca moralitatea nu este o trasatura exclusiva a crestinilor.
    Exista o aparenta intoarcere a oamenilor la rugaciune si la viata spirituala, la notiunea de religie, dar nu la un Dumnezeu absolut, ci la un relativ "dumnezeu-energie". Multi s-au indepartat de crestinism, observind starea corupta a liderilor spirituali crestini. Se spune ca pentru multi dintre noi, Dumnezeu este un simplu nume, ca un talisman, la care poti apela cind ai nevoie si fata de care nu mai simtim nicio obligatie dupa trecerea pericolului, traind mai departe ca si cum El nu ar exista.
     Sint atit de multe de spus si nu prea usor de redat, daca nu esti prea in tema.....
     Din ce categorie de crestini fac eu parte? Mi-e greu sa ma lamuresc singura, inca mai caut ............

[maria171]

lucia spui

m-am rugat la Sf. Mina cu lacrimi, cu post, m-am spovedit, m-am impartasit. Citeam Acatistul Sf. Mina de cateva ori pe saptamana  in biserica cu hramul Sf. Mina

mie imi pare ca un ritual shamanic
in ultima vreme ma tot gandesc cat din ceea ce a propovaduit iisus se regaseste in biserica ortodoxa

[emanuellen]

Imi place ce ai scris,dar ce zici de crestinii care se dau mari credinciosi,toata ziua sint cu numele lui D-zeu pe gura dar in aceeasi timp,mint fura etc,pe urma se duc se spovedesc se duc la biserica ca sa vada lumea de parca nu ar fii intimplat nimic asa ar fii normal.Pentru ei e absolut normal.Parca a devenit o moda ceea ce v-am spus.Eu nu vornesc cu placere despre credinta mea pentru ca cred ca e profund intim si cu ce incepi rugaciunea cu multumesc sau cu o dorinta...Mai este un lucru ce gasesc iar in neregula,faptul ca cresc bisericile ca ciupercile,dar ciinii vagabonzi nu au un azil,sau batrinii ,copii nu au gradinite si scoli,umbla in 3 schimburi la scoala..si ce conditii...Ai dreptate in cea ce ai scris dar nu aplicam in nici in cea mai mica masura..nimica nu mai are un curs normal

Subiect propus si moderat de luciamanta

A fi crestin nu este o pretentie, ci un mod de viata, de... a fi.

Crestinul e asemenea unei tablete de calciu efervescent de buna calitate. Tableta se dizova in intregime in apa din pahar. Crestinul asemenea. Asta inseamna sa fii sarea pamintului. Asta insemna sa dospesti intregul aluat al societatii. Inseamna sa dai totul si sa produci impact.

[luciamanta]

   Observ pe zi ce trece ca familia crestina pierde tot mai mult teren. Cuplurile nu mai isi doresc casatoria, nu mai doresc binecuvntarea Domnului. Casatoria nu mai este privita ca o taina. Iar atunci cand doi oameni se casatoresc, observ ca nu o fac pentru multa vreme. S-au schimbat vremurile sau s-au schimbat oamenii? Tot mai adesea, in supermarket-uri, pe strada, intalnesc cupluri sau chiar soti si sotii, de varste total nepotrivite. El 60, 65 de ani, ea 22, 25 ani. Sunt tot mai numeroase asemenea cupluri. Ce parare aveti?

[capsuna]

Ce are a face credinta in Dumnezeu cu diferentele de varsta dintre doi soti?