Dupa 6 zile de ratacit prin centrul Europei, m-am intors acasa. Recunosc ca de data aceasta abia am asteptat sa ma rasfat pe canapeaua din fata televizorului. Si asta nu pentru ca nu ar fi fost frumos acolo, motivul este legat mai degraba de nevoia de intimitate dupa prea multa forfota si schimbat de paturi.
Tinta mea de calatorie a fost Praga, acolo urma sa se desfasoare un congres de turism corporate, MCE CEE Prague. Prilej sa ma intalnesc cu managerii hotelurilor de 4 si 5 stele din Europa Centrala: Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia, Tarile Baltice si Austria. Foarte important pentru cine lucreaza pe un segment in care informatia despre locatii este determinanta.
Participanti au fost in jur de 200, din partea hotelurilor si a convention bureau-urilor in jur de 80 si 120 de hosted buyer (denumirea internationala data acelor posibili clienti, invitati in mod gratuit). Evenimentul s-a tinut la Hotel Corinthia, o superba locatie de 5*, acolo fiind oferita totodata si cazarea si masa.
Organizarea, impecabila. Comitetul National de Turism din Cehia a asigurat prin intermediul a doua DMC-uri (agentii locale) si a Convention bureau-ului din Praga, o primire si o sedere mai mult decat aristocratica. Dar foarte pragmatica, interesul unui asemenea eveniment este evident cel de prezentare si promovare a zonelor si a locatiilor. Dupa ce am aflat taxa de participare pentru expozanti, am facut un calcul simplu: au fost 45 de expozanti * 1000 EUR = 45.000 EUR. Fiecare dintre expozanti a trimis cel puti 2 delegati care au platit cazare, masa si gala dinner, in total 90 pers* 300 EUR = 27.000 EUR. Deci un venit total de 72.000 EUR. Cheltuielile au fost legate de hosted buyers, DMC-uri, transfer-uri etc. Le-am apreciat la cca 100.000 EUR, din care o parte s-a recuperat prin oferirea de clienti Hotelului Corinthia, Hard Rock Cafe-ului si a DMC-ului Kuoni. Un calcul simplu arata ca nu s-au cheltuit mai mult decat 30.000 – 40.000 EUR cu acest congres, iar in corporate asta inseamna ca si daca macar unul dintre hosted buyerii prezenti acolo are o actiune in Cehia, cheltuielile deja se acopera. Dar posibilitatea este ca cel putin jumatate dintre cei prezenti sa aiba una, doua sau chiar mai multe actiuni. Eu de exemplu sper sa am cel putin 3 anul acesta. Si ma intreb are rost oare sa cheltui 2.000.000 cu o sigla, in loc sa-ti promovezi atat de simplu si ieftin locatiile? Oare ce naiba fac cei care lucreaza in structurile de coordonare a turismului din Romania? Nu ma intalnesc cu nimeni la targuri, Romania este inexistenta pe harta turistica internationala, toate tururile se termina la Budapesta. Si noi spunem ca facem promovare. Cum, as fi si eu curios sa aflu, prin ce canale? Dar sa las mosii de varsta mea din minister sa doarma linistiti sa nu le tulbur somnu si sa-mi continui povestirea.
Ce sa va spun despre atmosfera de acolo, decat ca a fost una deosebit de deschisa, de prietenoasa si de calda. La receptie am avut un coctail si o sampanie, era un cafe concert tare potrivit, mi-am luat bautura si m-am asezat la una dintre mesele de sampanie din hol. O vietnameza guresa si vesela m-a abordat imediat, venea din partea unei firme elvetiene din domeniul chimiei si cauta locatii potrivite pentru urmatoarele doua congrese anuale. Mi-a vazut ecusonul si incerca sa afle daca pot sa o ajut. I-am promis ca o sa o pun in legatura cu colegii mei din zonele hotarate ca destinatii si in mod sigur ca o sa poata impreuna face alegerea optima. Apoi au sosit pe rand la masa cunostiinte mai vechi, directoarea Accor Austria, Frau Manninger, apoi Lenka coordonatoarea Convention Bureau-lui Praga, Daniel Sosa directorul hotelului care ne gazduia, cel de care ma leaga o mai veche prietenie si s-au perindat incet incet pana cand am fost anuntati ca suntem invitati in sala unde urma sa se desfasoare gala dinner (cina festiva). Sala superornata, panoramica, era situata la etajul 24, se vedea toata Praga, superb ce sa spun. O atmosfera de bun simt si de tinuta, clinchenit de pahare de sampanie, ton controlat al discutiilor, glume, schimbat impresii. Am fost inviati impreuna cu Samiza la masa lui Daniel, acolo era o veselie generala. Un baietel ce semana izbitor cu printisorul Angliei isi promova ultima inovatie in domeniul prezentarii: un robot dotat cu sezori, care se plimba printre participanti, interationeaza verbal, ofera prin tastarea screen touch foarte multe informatii despre evenimentul la care este programat sa participe si chiar poate sa tina un...speech. Langa o londoneza tinerica care facea voluntariat in ceea ce priveste ideea de sustanabilitate (cred ca asa se traduce), urma sa fie una dintre panel-istii de la congres. Langa Daniel era Natasha o vesnica si neobosita calatoare, a lucrat in turism de top management in Australia, China, Anglia si acum a poposit ca directoare a Starwood Polonia, la Varsovia. Fiind austrica. Daniel a avut un traseu asemanator dar nu atat de lung: nascut in Canare, scolit in Elvetia, stagiu in Irlandam stabilit initial in Anglia, acum l-am gasit la Corinthia Praga. Sunt tineri de cariera, pentru care mutatul nu este considerat ca o problema, face parte din modul lor de a trai. Evident toti singles convinsi. Inca doua poloneze, de la hoteluri din Varsovia si Cracovia completau masa. A fost un concert de vioara si pian, s-a mancat si s-a baut bine, am inceput apoi sa ne mai mutam si la alte mese functie de ce ne planificasem ca intalniri pentru a doua zi. Atunci l-am cunoscut pe Tomas, un absolvent de turism care se ocupa de zona Carlsbad, mai precis de Karlovy Vary. Mi-a promis ca o sa ne fie ghis acolo, pentru ca dupa congres planuisem de fapt si rezervasem camere la un hotel din statiune.
A doua zi a fost infernala. M-am trezit la 7.00, la 8.00 eram deja pregatit si am finalizat totul seara la 18.00. Am avut 18 intalniri cu hotelieri si centre de informare, am participat la 3 workshop-uri, asa ca deabia m-am tarait pana in camera. Si la 18.30 un autocar urma sa ne duc intr-un tur de seara al orasului si apoi aveam pregatita o cina la Hard Rock Cafe. M-am grabit sa ma schimb si am ajuns in timp util la autocarul care a plecat bineinteles fix la 18.30. O ghida foarte simpatica, profesoara de engleza, avea si ceva studii de istorie, ne-a facut o prezentare a locurilor pe langa care treceam. Ma uitam pe geamul autocarului, ascultam ghidajul, iar Tomas care se asezase langa mine imi completa cu cate ceva explicatiile profesoarei. Am fost pur si simplu fermecat de acest oras. Este intradevar „mama oraselor”. Cladiri impunatoare cu o arhitectura impresionanta, biserici baroce la tot pasul, podurile peste Valtava arcuite si majestuase, strazi pietruite luminate atat de placut si cald....Am ajuns in cartierul evreiesc, ne-am plimbat apoi pe jos in acea zona, am trecut pe langa casa in care s-a nascut Kafka si am ajuns in piata centrala, strajuita de turnul cu ceas, de o catedrala superba si de cladiri facute parca din broderii de ipsos. Nu departe este Hard Rock Cafe, un loc cu totul senzational. Ma asteptam la ceva galagios si plin de tineri. Am gasit o atmosfera decenta, o formatie de rock clasic formata din 3 fete si 2 baieti, vioara, chitara, sax, voce, cu adevarat incantatoare. Cladirea pe doua etaje, da posibilitatea celor de la galerie sa vada de sus scena si ce se intampla la bar. Un personal superb imbracat, cu colanuri la gat, amabil, o reala placere sa fi servit. Am fost serviti cu specialitati internationale mai mult meridionale, carpacio, fructe de mare, salate verzi, frizzante, vin negru. A doua zi chiar am avut o intanire cu directorul Hard Rock Cafe-ului Mr Vaclav si am fost tare curios sa stiu cam cat a costat rasfatul nostru acolo. Mi-a spus ca in jur de 40 EUR.persoana, inclusiv bautura consumata. Care a fost la discretie. Cand ma gandesc ca intr-un club bucurestean nu apuci nici macar sa bei ceva din banii acestia, realizez de ce cafe-ul era plin de straini si de ce au o asa buna reputatie peste tot in lume.
Ultima zi de congres a fost una la fel de plina, un workshop, 10 intalniri one to one si dupa pranz am plecat spre Karlovy Vary. Despre statiune si despre calatoria la Bratislava intr-un articol urmator insa.
Am intrat un pic si in detalii, pentru ca vreau ca cei tineri, daca au ocazia si rabdarea sa citeasca, sa inteleaga cam ce trebuie facut si in tara asta, bineinteles dupa ce generatia mea nu o sa-i mai incomodeze si nu o sa-i mai oblige la plafonarea profesionala. Si in Cehia si in Ungaria si in Slovenia am vazut tineri in functii de decizie si m-am convins ca fara entuziasmul lor, fara dorinta lor de a impinge lucrurile in fata este imposibil sa se miste ceva. Directoarea de la Hungoexpo, un centru similar cu cel de la Bucuresti este o tanara de maxim 30 de ani. Profesionista, ambitioasa, loiala si cu o dorinta imensa sa-si promoveze tara, orasul si locatia. Sunt convins ca avem si noi astfel de tineri, dar care din pacate nu sunt lasate, nu li se da credit, sunt marginalizati. In timp ce elefanti si rinoceri ocupa fotoliile comode de la minister, cheltuiesc inutil banii, uitandu-se nepasatori cum turismul romanesc se ruineaza in competitia cu celelalte tari.
