Din cate observ eu (si nu vorbesc numai de persoanele de fatza, ci si de cunostinte din viata reala), taticii singles sunt mult mai preocupati de "mamica pentru copilul meu" decat de un partener... prin urmare, femeile singles cu copii au mai mult curaj la acest capitol. Nu o spun de la mine, nici din carti, ci... de la prieteni si prietene in aceasta situatie.
De exemplu, prima data cand am auzit marturisirea unui astfel de tatic, cum ca "De fiecare data cand o relatie devenea atat de serioasa, incat imi dadeam seama ca trecusera 3 zile de cand nu-mi mai amintisem sa-mi sun fata, ma simtem vinovat si dadeam bir cu fugitii din relatie." am crezut ca nu aud bine... Da' dupa ce am mai auzit-o si a doua, a treia... a cincea oara, m-am gandit ca trebuie sa fie ceva adevarat in asta, chiar daca pe mine ma depaseste. Si vorbesc de tatici de fetite, mai ales.
Totusi, parerea mea - mai ales ca e vorba de tati ale caror fetite locuiesc cu mama, si nu cu ei - asta poate fi o judecata corecta pana pe la varsta de 10 ani. Dupa, copilul intelege care e situatia. De pe la 12-15 ani, copiii stiu ca mama va ramane mama si, mai mult, mai ales fetitele, au nevoie de o prietena, si nu de o mama substitut, asa cum cred tatii. In plus - si asta o spun din experienta mea de fost copil - copiii sunt fericiti atunci cand isi vad parintii fericiti... prea multe sacrificii nejustificate "pentru copii" ii incarca de vinovatie, pentru ca mama/tata nu e fericit din cauza mea, si de "responsabilitatea" de a-si face el singur parintii fericiti, o responsabilitate prea mare, pe care niciun copil n-ar trebui s-o poarte...
