... si insfirsit s-a ajuns dupa multe ore de suferinta, si "urari de bine"(cum zicea Radu), la Cabana Dochia, o cabana rustica, modesta, dar primitoare si privita ca un liman, sau poate, ca un adevarat "Hilton", de cei care au luptat ore intregi cu urcatul muntelui, unde puteau gasi un pat, o mincare calda, dar si o atmosfera speciala, pe care doar oamenii care au facut acest efort o pot aprecia, acesta fiind si locul unde s-a cazat "grosul" participantilor, unii dintre ei preferind cortul (idee considerata nefericita, pe parcursul traseului, din cauza greutatii "extra" a rucsacilor, dar cu atit mai buna a parut, dupa terminarea lui).
Iar peisajele ce se puteau admira de la aceasta altitudine, oriunde intorceai capul, erau pur si simplu magnifice...