Excursie in Ceahlau 2011

[micaela]

Adi, am vazut ca ai postat avertisment in legatura cu echipamentul, pe topicul cu Cheile Nerei. Poti sa deconspiri; eu sunt persoana imprudenta care a urcat in adidasi "fara glezne", de a patit luxatie medie.  in plus, adidasii s-au dezbracat si de primul rand de talpa, ca protest la caznele la care i-am supus. poti sa postezi minunata foto pe care le-ai facut-o in ipostaza in care erau provizoriu "bandajati" cu elasticul de par al lui Carmen (multumesc, Carmen!  ) ) Daca nu avea Laura incaltari de rezerva nush' de mai ajungeam jos cu vreun rest de talpa. Multam forti 
Infiereaza-ma la gazeta de perete, la "Asa NU", ca nu ma supar. )

[daliana]

Hello,
a fost superb....de cind imi doream sa merg acolo.
Si eu multumesc lui Gigi pentru ca ne-a unit , celor doua organizatoare ca au facut posibil sa ne simtim confortabil asa cum suntem fiecare...
Multumesc Paula pentru aprecieri, asa se face pe munte.

[micaela]

multam, Jul. sunt atatea de spus si de pus ... vom spune / posta fiecare cate putin, probabil 

[almi_gabi]

 frumoase pozele miha - dar aceleasi !!?? - credeam ca postezi unele la peisaje si altele aici

[micaela]

uf, trebuie sa le trec prin TinyPic si dureaza...  revin cu altele, dar later 

[julia]

ataseaza-le direct nu le mai pune pe hosting

[radu]

Bine v-am regasit dragi tovarasi de forum
Multumesc organizatorilor pentru experienta de neuitat oferita si pentru toata atmosfera de care am avut placerea a ne bucura sufletele.

Desi recunosc sincer ca pe parcursul primei zile am avut multe urari de "viata lunga si prosperitate" pentru organizatori; astazi privind inapoi chinuit de febra musculara pentru ca duminica din varii motive am uitat sa mai iau o aspirina si un paracetamol pentru a preveni febra musculara, acum ma incearca un sentiment deosebit de placut de implinire si multumire legat de experienta traita si de oamenii pe care am avut ocazia sa ii cunosc mai bine, asa cum bine spunea cineva ca un om ajungi sa il cunosti abia dupa o experienta intensa traita alaturi.

In ce priveste experientele, unii oameni se multumesc sa mearga in drumetii iar altii practica sporturi extreme si se casatoresc

In ceea ce priveste surprizele pe care ni le rezerva viitorul, daca printre colegii nostrii din tara sunt cate unii care au nevoie de ceva din Bucuresti sau au drum prin Bucuresti si nu au unde sa poposeasca  usa mea va este mereu deschisa.

Va salut cu drag si astept sa ne revedem!

[hadrian]

  Hai sa fac si fac si eu un mic "rezumat" in imagini a excursiei. Nu stapinesc prea bine arta conversatiei, si poate descrierea "faptelor" va fi mai putin literara, dar imaginile ma vor ajuta sa satisfac nevoia de "acolo" a celor care nu au putut ajunge la Ceahlau, iar curiozitatea nu le da pace, deci :
  Ne-am adunat, cu totii, din multe "colturi" ale tarii, la cabana Izvorul Muntelui, o cabana cocheta, situata la poalele Ceahlaului, cu multe facilitati, unde conditiile de cazare au fost excelente, iar personalul, desi redus, a facut tot posibilul sa ne faca sa ne simtim bine...

[hadrian]

... si "paznicul" complexului...

[hadrian]

... apoi, dupa adunarea intregii "trupe", am facut o mica excursie la barajul, lacul de acumulare si "portul" Bicaz...

[hadrian]

... prima seara s-a lasat cu un karaoke reusit (apropo, exista si karaoke nereusit?...), iar dimineata urmatoare... "sus, sus, sus, la munte sus"... o adevarata Golgota a participantilor, care si-au dus "crucea" (sub forma de rucsaci, mai mult sau mai putin grei...) cu stoicism, dar si cu o ambitie pe care n-as fi banuit-o inainte.
  A urmat, deci, greul traseului Izvorul Muntelui - Cabana Dochia, prin Poiana Maicilor... Un traseu greu, cum n-am mai parcurs din "tineretile" mele, dar atit de spectaculos incit cuvintele sint de prisos... imaginile vorbesc de la sine...

[hadrian]

... tot de "acolo"...

[adda]

Bine ati revenit!
Frumoase peisaje si felicitari participantilor, la asa traseu...meritati toata admiratia.

[hadrian]

... si insfirsit s-a ajuns dupa multe ore de suferinta, si "urari de bine"(cum zicea Radu), la Cabana Dochia, o cabana rustica, modesta, dar primitoare si privita ca un liman, sau poate, ca un adevarat "Hilton", de cei care au luptat ore intregi cu urcatul muntelui, unde puteau gasi un pat, o mincare calda, dar si o atmosfera speciala, pe care doar oamenii care au facut acest efort o pot aprecia, acesta fiind si locul unde s-a cazat "grosul" participantilor, unii dintre ei preferind cortul (idee considerata nefericita, pe parcursul traseului, din cauza greutatii "extra" a rucsacilor, dar cu atit mai buna a parut, dupa terminarea lui).   
  Iar peisajele ce se puteau admira de la aceasta altitudine, oriunde intorceai capul, erau pur si simplu magnifice...

[hadrian]

... spre seara, dupa reincarcarea (partiala, caci totala, cine stie cind?...) a bateriilor, s-a facut o plimbare lejera pina la schitul de la Dochia, un schit ce se incadra perfect in peisaj, si de unde, peisajele privite in lumina speciala a asfintitului, deveneau si mai deosebite...