Da. Imi amintesc cum Apel catre lichele a venit ca un manifest pentru normalitate si bun-simt, o gura de oxigen, intr-o perioada in care spiritele erau foarte aprinse. Ar mai fi Usa interzisa care s-a dorit a fi, la acel moment, un fel de carte bilant, o carte a maturitatii sale, si un efort de regasire a vibratiei de fiinta, din cate imi amintesc (si eu imi amintesc greu, caci am o memorie foarte proasta
) "Scrisori catre fiul meu a fost mai putin decat speram.
Recunosc, sensul socio-juridic al expresiei cu ingenuitatea pierduta" nu-mi era cunoscut.
Cred ca e foarte valabila si intr-un sens psihologic, in general.
Intrebarea este daca iti poti pastra ingenuitatea trecand prin diversele experiente, inevitabil si intristatoare, ale vietii. Eu la asta as raspunde cu da. Toti,absolut toti, avem intamplari care ne pun sufletul la pamant, fie si pentru cateva momente. Important e cum abordam viata, cum alchimizam tot ceea ce ni se intampla, fie intr-o intelepciune serena si zambitoare, fie intr-o acreala rautacioasa si agresiva. Cred ca asta depinde de structura fiecaruia si de filosofia existentiala pe care o adopta. De aceea spun ca urologul nostru de serviciu
simte si gandeste urat, caci indiferent prin ce a trecut (sau, vorba lui Jul, ar fi vrut sa treaca si n-a avut parte
), felul in care a iesit din toate depinde numai de el si n-are a arunca vina pe nimeni. Femeile care eventual l-au dezamagit au parcursul lor, Dumnezeul lor, insa ceea ce devine el (in fiecare moment altul, desigur) tine numai si numai de el si interactiuea lui cu Dumezeul lui. Am tot postat pe aici, acele cuvinte ale Maicii Tereza care pentru mine, la un moment dat, au fost cruciale, revelatoare (Oricum se numeste textul). Totul, dar
totul este intre tine si Dumnezeul (tau) .
N-a fost niciodata intre tine si ei (oamenii si situatiile pe care le genereaza acestia). Asa incat, vin si opinez ca in functie de cum vrei si reusesti sa te raportezi la Dumnezeul tau, iti poti pastra ingenuitatea indiferent de parcursul vietii tale, de oamenii pe care ii intalnesti si (aparent) iti fac rau. Isi au si aceea rolul lor in cresterea interioara, fie si numai fiindca tocmai atunci cand esti foarte nefericit iti amintesti, mai degraba, sa te intorci la fiinta ta autentica.
Pentru mine (iaca, am o definitie proprie
) ingenuitatea nu tine de frumusetea, castitatea, puritatea fizica ci de curatenia si lumina interioara, iar pe aceea o putem pastra oricare dintre noi, daca vrem si stim cum.
Si urologul si femeia adevarata care ii face pe barbati sunt fiinte cu sufletele la altitudine mica, iar vina nu o poarta nimeni dintre cei pe care i-au intalnit pe parcursul vietii. DE CE sunt asa, nu vine din viata lor, ci din interiorul, fiinta lor. Sunt asa fiindca asa au alchimizat viata. Da, se merita unul pe altul. Fie ar cobori si mai jos, fie ar reusi sa urce daca ar capata darul divin (si inaltator) al iubirii. Uratenia interioara vine din ne-iubire de sine si de ceilalti.
Auch. M-a apucat filosofia la cafeaua de dimi.
Va impiedicati in 16 ani, cand e clar ca e un razboi fara sfarsit?
)
