asta voiam a spune si eu, bitek, cand am scris, usor ironic, despre "confortul de a fi barbat", ca ma cam sifona argumentul asta rostit cu convingere si de barbati, dar si de femei. toata lumea are porniri instinctuale si e posibil ca cele ale barbatilor sa fie ceva mai puternice, dar asta nu inseamna ca daca exista dorinta de a se controla (din iubire si respect pentru cea de langa, si chiar pentru sine) un barbat nu se poate abtine de la aventuri... un barbat stapan pe sine poate, daca vrea, daca gandeste intr-un anumit fel, sa-i reziste si lui Marilyn Monroe, sau ricarui alt sex-simbol.
In destule cazuri de derapaje in peisaje straine o fi si "vina" femeii, dar in multe altele, nu, caci am intalnit barbati care au in filosofia lor de viata "normalitatea adulterului"; pur si simplu considera absolut
firesc sa se preumble pe unde-l taie capul ("ca asa-s barbati"), indiferent de ceea ce genereaza asta in sufletul si mintea femeii de langa. e o forma "moderna" de egoism; un modus-vivendi foarte confortabil (doar) pentru sine.
desigur, exista si numeroase "pisi" care au un modus-vivendi decorsetat din rigorile si autocontrolul pe care ti le dau numai un caracter puternic, sentimentele profunde si respectul fata de omul iubit. destule. dar eu n-am auzit niciodata afirmatii de genul "e normal sa se ...si cu altii, ca doar e femeie".
cat despre prazul verde... oltean? :
