Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Excursie in Maramures - 9 - 12 iunie 2011
admin:
In ultimele excursii, nu am avut nici aparatul de fotografiat, nici camera cu mine. Am incercat sa imortalizez imaginile in minte, sa fiu mai atent la ce era in jurul meu si mai putin la aparate...
Ii multumesc briannei pentru filmul din Italia, o sa gasesc o posibilitate sa primesc si pozele ei. Imi pare rau pt ca in Maramures n-am avut stick-ul cu mine pt a le copia, dar cu siguranta o sa ne mai intalnim.
Din Maramures am primit deocamdata poze de la iulia17, cei care ati facut va rog sa mi le trimiteti si mie, pe office@singlescamp.ro.
Mi-ar face placere sa am mai multe fotografii de la Pustnicu, am primit doar de la janeta. Paparazzi din padurea de langa lac, am rugamintea sa-mi trimiteti si mie.
Mai jos este link-ul spre pozele iuliei, facute in Maramures.
http://dlf.transfer.ro/maramures_iunie_2011-transfer_RO-13jun-5a0423.rar
steliana:
Am revenit dar inca nu mi-am revenit. Totul a fost - pentru mine - la superlativ.
Aceasta excursie mi-a oferit si de aceasta data acel "altceva" pe care nu intotdeauna il putem prinde. Am prins si momentul.
La completarea implinirii acestei excursii a comtribuit foarte mult marturisirile noilor membri - pe care ii cunoscusem cu ocazia Pustnicului. Incantarea nu putea fi simulata, dorinta de participare la viitoare intalniri, vadita.
Felicitari si multumesc, Gigi! Ai reusit sa-mi implinesti un vis, inainte de a-mi adormi dorinta.
steliana:
steliana e singura in padure. s-a ratacit de grup... care aveti telefonul ei , sunati-o sa o linistiti.
eroare!
nu m-am ratacit nici macar o clipa de grup. am ajuns intr-un punct in care am spus, STOP. din acel punct, multi dintre cei care au continuat drumul, au regretat ca nu s-au intors. cu aceasta ocazie ma pot numara printre invingatori. din tot grupul care a urcat la Creasta Cocosului, doar patru persoane au reusit sa "mangaie" stanca. restul ... gafaiau in ceata.
de ce ma alatur victoriosilor? pentru ca toata lumea mi-a admirat indrazneala de a parcurge drumul inapoi singura - au marturisit ca nu ar fi avut acest curaj, facandu-si mari cruci - pe o ceata de nici nu vedeai unde calci, pe un traseu care te putea fura in orice moment. am vrut o verificare si mi-am oferit-o.
optimus sum:
--- Citat din: steliana din Marți, 14 Iunie 2011, 15:47 ---steliana e singura in padure. s-a ratacit de grup... care aveti telefonul ei , sunati-o sa o linistiti.
eroare!
nu m-am ratacit nici macar o clipa de grup. am ajuns intr-un punct in care am spus, STOP. din acel punct, multi dintre cei care au continuat drumul, au regretat ca nu s-au intors. cu aceasta ocazie ma pot numara printre invingatori. din tot grupul care a urcat la Creasta Cocosului, doar patru persoane au reusit sa "mangaie" stanca. restul ... gafaiau in ceata.
de ce ma alatur victoriosilor? pentru ca toata lumea mi-a admirat indrazneala de a parcurge drumul inapoi singura - au marturisit ca nu ar fi avut acest curaj, facandu-si mari cruci - pe o ceata de nici nu vedeai unde calci, pe un traseu care te putea fura in orice moment. am vrut o verificare si mi-am oferit-o.
--- Terminare citat ---
te lauzi... sigur te-ai ratacit si apoi ai venit singura inapoi pentru ca nu ai avut puterea sa fii alaturi de ceilalti. nu-i asa ? stiu ca te oftic , dar asta este rolul meu , sa oftic lumea pentru ca si eu sunt un ofticos care se oftica permanent pentru orice succes al celor din jur ... ;D ;D ;D ;D
admin:
Va povestesc eu exact cum a fost cu Creasta Cocosului, am un pic de timp inaintea unei intalniri.
S-a plecat de la cota 700, de la Complexul Pintea Viteazul, pana unde s-a urcat cu masina. Vremea nu a fost tocmai prielnica, cel putin in prima parte a excursiei pe munte. Poate ritmul acestei actiuni a fost un pic alert, aici s-a resimtit simtul de competitie. Intentia mea a fost sa avem o actiune dinamica pe de o parte care sa oblige la un efort (nu prea mare, pt ca traseul face parte din categoria "usor") necesar dupa lancezeala citadina si pe de alta parte sa folosesc actiunea pentru socializarea grupului. Muntele in general predispune la prietenie, ajutorare, camarederie, apropiere. Cand esti sus, esti bucuros sa intalnesti pe cineva, iti face placere sa schimbi doua vorbe. In cadrul unui grup atat de mare se formeaza pe traseu bisericute, asta inevitabil, pt ca drumul in sine, potecile, obstacolele nu permit sa se mearga foarte grupat. Doar ca grupul fiind eterogen din punct de vedere al profilului dinamic si elementul de camaraderie montana aproape inexistent, plus lipsa de experienta comuna de a urca la munte, a rasfirat si insirat participantii pe mai mult de 500 m, ceea ce la traseul pe care-l aveam de parcurs (6 km pe sens) era foarte mult. Eu am ramas ultimul sa nu apara probleme in spate, dar in fata s-a accelerat mult si ritmul urcarii a fost peste capacitate de efort medie. Steliana a abandonat prima, a inteles ca ritmul este prea mare, a sesizat de asemenea ca cei din fata nu asteapta si sunt nerabdatori sa ajunga sus si s-a intors spre complex. A mai fost un grup de 3 participanti care a renuntat, la baza varfului, de unde incepea de fapt urcusul. Parerea mea de rau este ca multi au renuntat cand nu mai erau decat nici 200 m pana in varf si asta nu pentru ca erau foarte obositi ci pentru ca nu puteau sa aprecieze cat mai este pana la Creasta Cocosului. In final s-au strans sus mai mult de 10 persoane, in timp ce echipa care ajunsese sus, incepuse coborarea. Sus era ceata si umezeala, iar toti cei care ajunseseram in varf, eram transpirati si incalziti. In conditiile astea nu am putut ramane pt odihna, asa cum se face de obicei pe munte, inainte de coborare. S-ar fi riscat raceli severe, pt ca aerul rece, combinat cu umezeala si organismul nostru cald si transpirat, avea toate sansele sa declanseze asa ceva. Pentru multi Creasta Cocosului a reprezentat o incercare a puterilor, poate de mult nu mai facusera asa ceva. Pentru altii a fost prilej de confirmare a posibilitatii la efort, i-am vazut foarte satisfacuti de isprava de a atinge stancile vulcanice, care compun "creasta". Poate a fost dura pentru altii, nu stiu, eu v-am descris doar ce s-a intamplat acolo, in munte...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă