Autor Subiect: Dependentele  (Citit de 151311 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Sara

  • Sr. Member
  • ****
  • Mesaje postate: 314
Re: Dependentele
« Răspuns #270 : Vineri, 20 Ianuarie 2012, 22:34 »
Un prieten iti ofera caldura si prietenia lui, empatia si atat. E deja enorm.

Enorm inseamna prea mult? Sau doar mult? Sau ...doar firesc?
Uitandu-ma in jur observ ca notiunea de prietenie si-a pierdut mult din adevaratul ei inteles...
E curios cum umarul unei femei poate parea uneori de stanca pentru un barbat.

Caroline

  • Vizitator
Re: Răspuns: Dependentele
« Răspuns #271 : Sâmbătă, 21 Ianuarie 2012, 00:40 »
"sunt decis sa renunt la toate dependentele in afara uneia: dependenta de Dumnezeu."
frumos  :-*

Frumos... pamflet!  ;D

Caroline

  • Vizitator
Re: Dependentele
« Răspuns #272 : Sâmbătă, 21 Ianuarie 2012, 01:18 »
Titlul de inceput era: Dependentele - refugiu, placere sau abuz

Hai sa facem inventarul:
- am stat de la 3 la 12 ore in aeroporturi si pana la 12 ore in tren fara sa fumez si primul lucru cand am iesit nu a fost sa-mi aprind o tigara
- am fost in delegatii de 3000 km in 7 zile si, daca nu erau alti fumatori in masina, nu am oprit masina ca sa fumez, m-am rezumat la tigara de dupa mesele principale, la restaurant
- nu fumez 6 ore la scoala, ca nu e voie, iar in serviciile anterioare aveam 2 - 3 pauze de tigari pe zi, si n-am simtit nicio modificare, nici macar nervozitate
- daca mi se termina tigarile duminica, de cele mai multe ori mi-e lene sa ma mai duc la non-stop si stau pana luni, ca sa deschida magazinul de peste drum
- daca fac efort (munte, bicicleta), desenez sau altceva, "uit" sa fumez
- daca merg la o onomastica, chef, revelion unde sunt singura fumoatoare nu fumez mai mult de 3 - 4 tigari toata noaptea
- daca fumez, nu fumez in aceeasi camera cu membrii familiei, prietenii sau colegii care nu fumeaza
- pana acum, am stat pana la 3 saptamani fara sa fumez... si n-am patit nimic gen sevraj, doar ca am pus pe mine 7 kg si m-am speriat.

Totusi...
- chiar daca nu am fumat toata ziua sau mai multe zile, cand am nevoie de un refugiu doar cu mine insami (scriu, lucrez la un proiect etc.) fumez
- cand e frig fumez mai putin, cand e cald afara, mai mult
- cand sunt in compania fumatorilor, fumez mai mult (un fel de apartenenta sau complicitate)
- cand iau o pauza, ies la o cafea, la un pahar de vin... prefer sa nu ies decat sa nu fumez
- cand am zile proaste sau goale - nimic placut, doar "datorii" de indeplinit - fumez de rup...

Cu alte cuvinte, variez de la 4 la 40 de tigari pe zi, in functie de cele de mai sus, de 20 de ani incoace +/- perioadele in care "ma las".

Sunt sau nu sunt dependenta?
Si in ce masura ii afecteaza asta pe cei din jurul meu?

silviu

  • Vizitator
Re: Dependentele
« Răspuns #273 : Sâmbătă, 21 Ianuarie 2012, 09:56 »
Citat din: caroline
m-am rezumat la tigara de dupa mesele principale, la restaurant
nici io nu renunt la tigara de dupa 8)

Caroline

  • Vizitator
Re: Dependentele
« Răspuns #274 : Sâmbătă, 21 Ianuarie 2012, 12:15 »
nici io nu renunt la tigara de dupa 8)

Nu ridic manusa...  ;D

Apropos, cate din liniute de mai sus poti bifa in ce te priveste?  8)

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Dependentele
« Răspuns #275 : Sâmbătă, 21 Ianuarie 2012, 17:43 »
Enorm inseamna prea mult? Sau doar mult? Sau ...doar firesc?
Uitandu-ma in jur observ ca notiunea de prietenie si-a pierdut mult din adevaratul ei inteles...

enorm inseamna uneori distanta de la "fundul prapastiei" la linistea de a te simti ridicat la liman, cu afectiune autentica, dezinteresata.

Trebuie sa recunoastem ca nu gasim la tot pasul caldura, prietenie adevarata si empatie, asa ca a le avea de la cineva inseamna enorm. Am o astfel de prietena, de peste 4 decenii (de cand s-a nascut ea si eu aveam 4 luni  :) ). In cele mai grele momente ale vietii mele a fost intotdeauna langa mine, cu atata onestitate si iubire neconditionata (sentimente absolut reciproce), incat simplul gand ca ea exista este pentru mine o bucurie si un sprijin sufletesc constant.

da, in general, notiunea de prietenie nu mai valoreaza mare lucru...si e o mare (enorma  :) ) pierdere.

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Dependentele
« Răspuns #276 : Sâmbătă, 21 Ianuarie 2012, 17:46 »
A avea un prieten (cu adevarat) bun este o sansa aproape la fel de rara cu aceea de a-ti gasi un partener cu adevarat potrivit.  :)

Caroline

  • Vizitator
Re: Dependentele
« Răspuns #277 : Sâmbătă, 21 Ianuarie 2012, 21:49 »
Deci... "dependenti" de prietenie!  ;D

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Dependentele
« Răspuns #278 : Marți, 24 Ianuarie 2012, 13:19 »
 :) nush daca "dependent" ar fi cuvantul...mai degraba "bucurosi de prietenie".

Parca exista un topic despre prietenie, dar nu-l gasesc, asa ca spun aici ce-mi trece in dimineata asta prin cap...
Am auzit de multe ori, si de la foarte multi, ca nu (prea mai) exista prietenie si, da, e drept, si eu cred ca prietenia in sensul cel mai complet e lucru rar, moncher. Mai circula ideea ca prietenia intre femei este o si mai rara-avis. Asa o fi, dar exista si vreau io sa depun marturie pentru asta.
M-am trezit cu gandul la prietenia mea Magda si vreau sa va impartasesc aceasta mare multumire a mea.
De cand o cunosc ? De cand s-a nascut ea. Eu aveam 4 luni si eram "vecine de palier". Mamele noastre erau si ele prietene (din pacate, mama ei s-a prapadit nedrept de devreme), asa ca am crescut impreuna de la bun inceput, caci ele se ajutau pasandu-si, pe rand, rolul de bona.  :)
Curios e faptul ca noi, mogaldetele, ne-am iubit si ne-am inteles extraordinar, chiar de la inceput. Nu stiam a vorbi, dar ne dragaleam si aveam lungi dialoguri buzofonice (vorba lui Saturnis). Va puteti imagina ca nu ne-am certat mai niciodata, nici macar pe jucarii?  :) Ea a fost intotdeauna o mare generoasa (a ramas neschimbata), asa ca-mi pasa tot ce avea, tot ce primea... Nici eu nu eram o posesiva, asa ca n-aveam conflicte pe chestiuni materiale.  :)
Cand am inceput a articula primele silabe mai coerent, ea n-a putut sa-mi spuna decat "Ela", iar eu am ajuns mult prea greu la Magda, asa ca m-am oprit o vreme la "Banda".  :) Am fost asa, un tandem nedespartit, "Banda si Ela", foarte multi ani.
Cand ne-am ridicat copacel, am purces impreuna la cresa, apoi la gradi. Eu eram nazdravana si batausa, ea blanda si fragila. Mi-am asumat din start rolul de protectoare a ei, iar eu am devenit idolul sau.  :) A ramas in antologia gradinitei (dupa cum mi-a povestit ulterior o educatoare ajunsa la varsta venerabila) episodul in care eu, cocotata cu genunchii pe pieptul unui imprudent care o lovise pe Magda, ii aplicam aceluia corectii nemiloase, intreband-o din cand in cand pe ea, in pauzele de odihna intre paruieli si ciupituri, "mai dau? mai esti suparata?". si ea, intr-un final, fire buna si inima iubitoare, mi-a zis induratoare "ialta-l".  ;D
Am crescut, ne-am mutat in capetele opuse ale orasului, am urmat scoli diferite si traiectorii destul de diferite, dar afectiunea noastra a ramas continua si nestirbita de nimic. Am mai avut prietene bune (vreo trei) din care una a emigrat, una m-a dezamagit foarte... cam fiecare dintre ele a avut cel putin un moment in lungul nostru drum impreuna (masurat in zeci de ani, fiecare) in care, intr-un fel sau altul, a aruncat o mica umbra asupra relatiei noastre de prietenie. Magda niciodata. Si cred ca nici eu. Ea este unul din foarte putinii oameni cu care, in peste 40 de ani, nu am avut niciun conflict memorabil, asa incat eu una nu pot sa-mi amintesc nici macar unul minor. ea zice ca ar fi existat, vreo doua trei, fara substanta (are memorie mai buna  decat mine).  :)
Suntem oarecum diferite dar avem suflete gemene. Ne potrivim extraordinar la valori, simtire, perspectiva asupra lumii... Este intre noi o afectiune inexplicabila, care ramane constanta indiferent cat de lungi sunt perioadele in care nu avem timp sa ne vedem sau chiar sa vorbim mai mult.
In momentele foarte grele ale vietii, pe care toti le avem, am fost alaturi. A contat imens.

Concluzie: Exista prietenie si este o mare valoare a existentei.

Magda e sora mea de suflet si vreau sa-i multumesc ca exista. :smitten:

Offline bit

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 3015
Re: Dependentele
« Răspuns #279 : Marți, 24 Ianuarie 2012, 15:42 »
@Caroline: legat de fumat: DA, inca esti dependenta. N-o sa fii cand n-o sa mai fumezi. Deloc. Si daca ai stat 3 saptamani, de ce nu le-ai spus "pa" de tot? Eu am facut parte din categoria celor care nu putea sa ste 3 ore fara tigara, nu 3 spatamani. Daca ma apuca seara fara tigari suficiente, intram in panica "ce ma fac daca raman fara tutun la noapte?"...daca ramaneam fara tigari, mergeam sa ma culc (ca sa nu ma cert cu nimeni). Si am fumat ceva timp (vreo 15 ani).Inca ceva: daca te lasi, sigur vei mai pune kilograme. Nu cunosc pe nimeni care sa fi renuntat la fumat si sa nu se fi ingrasat macar un pic. Eu am pus enorm pe mine (vreo 20 de kile! :o), asta fiindca m-am porcait si m-a durut in 14 ca ma-ngras. Ca majoritatea barbatilor, de altfel. Dupa doi ani am constientizat ca mi-am facut de cap destul si acum ma chinui sa dau jos (mai greu-chiar tare greu- dar merge). Ca sa nu stau cu frica la Ignat, nu de alta ;D. Insa prefer sa-mi bat capul (si burta!) asa, in halul asta si sunt constient ca daca mai aprind vreodata o tigara si trag din ea, practic n-am facut nimic, ma intorc de unde am plecat. Si nu vreau. Asa ca...mai visez din cand in cand la ele, imi mai vine apa-n gura uneori cand miros un tutun de calitate, insa ma tin deoparte de ele. Daca nu ti-a spus nimeni, iti spun eu: daca le lasi, te vei lupta cu tentatia tot restul vietii, asta-i pretul.

Caroline

  • Vizitator
Re: Dependentele
« Răspuns #280 : Marți, 24 Ianuarie 2012, 23:35 »
Bitek, stiam... de la altii, care viseaza noaptea ca fumeaza 10 ani dupa ce s-au lasat. Eu m-am visat fumand cu aproape un an inainte sa ma apuc... si fumez de 20 de ani si. Cred ca o sa ma las de tot atunci cand o sa am curajul (si perseverenta... cu asta stau mai prost) sa ma apuc de sport, pentru restul vietii. Poate asa nu o sa ma mai ingras...   :buck2:

Micaela, si eu am o prietena asa, de 30 de ani incoace. Iar de cand m-am nascut, cel mai bun prieten e fratele meu... asta fara sa-i mai enumar pe aceia care au fost, mai mult sau mai putin timp, "meteoriti" care mi-au schimbat cursul vietii, in bine. Cu sau fara voia lor...  :angel:
Acuma cred ca sunt si eu off-topic... ar trebui sa fac copy-paste pe "Azi multumesc..."  >:D

Offline bit

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 3015
Re: Dependentele
« Răspuns #281 : Marți, 24 Ianuarie 2012, 23:55 »
Nu as vrea sa ma crezi vreun apostol impotriva tutunului. Cred ca mi-ar fi sila de mine daca as spune acum "Fumatul? Cae mai mare boala! Nu fumati ca nu e bine, bla bla" si alte aberatii cretine din aceasta categorie. E ca si cum m-as dezice de cel care am fost pana acum catva timp. Vreau doar sa-ti spun ca stiu cum e, fiindca am fumat. Daca ar fi sa motivez pe cineva (fumator) sa renunte, i-as spune: "Mai omule, da`tu vrei sa faci asta?", fiindca de aici pleaca tot. In rest, tehnici si manipulare cat cuprinde.

NICOLAE

  • Vizitator
Re: Dependentele
« Răspuns #282 : Joi, 26 Ianuarie 2012, 13:10 »
pentru cei care vor sa se lase de fumat,de alcool,sa slăbească,exista metoda ușoara a lui Allen Carr  (easyway to.....),ce te faci cand esti dependent de o persoana si va trebui sa te desparti de ea?(intrebare)

Caroline

  • Vizitator
Re: Dependentele
« Răspuns #283 : Joi, 26 Ianuarie 2012, 17:30 »
Suferi... ca dupa orice dependenta. Da' trece. Uneori chiar mai sigur - in timp - decat fumatul sau alcoolismul.

Offline dadus

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 184
Re: Dependentele
« Răspuns #284 : Joi, 26 Ianuarie 2012, 18:06 »
Poate asa nu o sa ma mai ingras...



Caroline ,cresterea in greutate dupa ce cineva se lasa de fumat este normala pana in 4 kg.Cine se ingrasa peste inseamna ca a inlocuit tigara -de fapt gestul de a duce ceva la gura-cu mincare-stiksuri,bomboane.Din cite ai scris tie ti-ar fii usor sa te lasi-faci parte mai mult din categoria fumatorului de socializare.Totul este sa ai o motivatie care trebuie sa fie foarte puternica.