Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Singuratatea in doi
pinkpanthere:
Nu sunteti defecte deloc. Fiecare are liberul arbitru ... si noi si ei. Ii felicit din start, pe cei carora cu adevarat le merge relatia. In societate ... existam insa si noi cei care nu ne-am gasit perechea. Nu e obligatoriu, din punctul meu de vedere, constat dupa foarte multi ani de singuratate ... desi, nu e nimeni chiar asa de singur. In cazul meu, a fost mai bine. Asta nu inseamna ca daca as intalni acel om ... nu m-as mai inscrie la o viata in doi ... atat cat ne va fi sa fim impreuna. De noi depinde sa ne gasim fiecare acel echilibru ... multumirea macar!!! Si DA ... Wonderland ... asa e ... am trait o poveste de dragoste ... la distanta ... superba. Extrem de dificila din cauza distantei si nu numai. Dar, nu as da-o pe nici o casnicie (pe a mea ... fosta ... nici atat)... fara sa invidiez persoanele casatorite. Cei care se iubesc nu tin cont de 800 Km ... spre exemplu. Devin ... zero ... va garantez. Sunt multe de spus ... pe tema asta. Lasati-va viata sa se deruleze ... ca se intampla si frumosul ... pana la urma. Chiar si cand se termina ... iti ramane sufletul plin.
AndreeaMaria:
de cele mai multe ori se accepta relatiile nefunctionale tocmai in frica de singuratate, se cosmetizeaza, se "ambaleaza" frumos si se merge mai departe asa, de teama societatii si familei nu se recunosc problemele, sau se minimizeaza, am auzit de multe ori omul cel mai drag mie care a platit toata viata o alegere gresita spunad "trebuie sa imi duc crucea ". iti trebuie putere si caracter sa recunosti ca ceva nu functioneaza si sa pui punct cu toate vulnerabilitatile de rigoare si frica de noi inceputuri si necunoscut. Chiar si relatiile care nu functioneaza iti ofera intr-o oarecare masura o stare de comoditate, de confort, in care te afunzi si pe care ajungi sa refuzi sa o parasesti. normalitatea (mai ales in relatii) este un concept greu de definit, depinde din ce perspectiva o privesti, ca si eticheta de "defect". cred ca cel mai important este echilibrul tau interior si multumirea pe care o simti fata de propria viata traita in doi sau singur, conform cu propria alegere sau cu alegerea celuilalt, depinde de imprejurari, destin, etc important este sa nu uiti sa traiesti si sa construiesti ceva, sa nu te izolezi (este starea care alaturi de negare se "lipeste" foarte usor de cei singuri).
echilibru:
Va multumesc pentru raspunsuri. Feedback-urile sunt imi sunt utile, probeaza potentialul de a constientiza ca nu pot emite judecati de valoare general-valabile. Da, fiecare e unic si irepetabil, merita ce are....suntem masura a ceea ce facem, nu?
wonderland:
Nina, e cam devreme sa spui ca ti-ai irosit toate sansele de a mai intalni pe cineva...
Nu foloseste la nimic sa gasim vinovati. Nici macar pe pe noi insine. Reactionam asa cum putem la un moment sau altul al evolutiei noastre.
Andreea, da, sa te izolezi nu te ajuta. Desi sunt momente in care unii dintre noi nu stim cum sa trecem altfel prin durere decat izolandu-ne, fie si doar emotional.
AndreeaMaria:
asa este, izolarea este carapacea de care uzam de multe ori, important este sa incerci sa nu te lasi prada in totalitate momentelor de tristete. cunosc si tristetea si izolarea generate de singuratate dar de foarte multe ori alegerile nepotrivite duc la o ?i mai mare triste?e, pierdere de timp ?i energie.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă