Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Singuratatea in doi
wonderland:
Nu merita! Dar, din pacate, ajungem la concluzia asta dupa ce am...exersat deja. Si uneori mai exersam o data, ca sa fim siguri :hammer:
Plus ca nu cred ca e vreo alegere constienta. Adica nu pleaca nimeni cu dorinta: caut partener pentru relatie de singuratate in doi.
Pana la urma invatam doar sa recunoastem semnele si sa ii punem punct cat mai degraba. Zic si io. :crazy2:
Onix:
Singuratate in doi, daca merita? Este o chestiune de optiune a fiecaruia dintre noi. Alegerile ne apartin, iar unii sunt dispusi sa plateasca pretul, altii nu, sau mai corect spus cei care refuza (peste ani) sa mai plateasca pretul chiar daca nu devin mai impliniti macar sunt mai impacati cu sine. Adesea in viata oamenii sunt nevoiti sa faca compromisuri, inclusiv sub acest aspect, iar uneori teama sau alte motive pecuniare ii determina sa ramana intr-o astfel de relatie, altii gasesc metode alternative cum ar fi plecarea la mare distanta sub diverse motive (job, cresterea nepotilor, orice....). Cum spuneam fiecare isi traieste propria experienta de viata, alegerile ne apartin...... :kissing:
wonderland:
interesant, ca de obicei, ce spui tu onix. Asa e, alegerile ne apartin. Ca si responsabilitatea pentru aceste alegeri si consecintele lor.
pentru mine, singuratatea in doi se defineste aproape exclusiv prin disparitia legaturii emotionale si a comunicarii intre cei doi. Nu mai vorbesc de situatia cand accepti sa iti petreci viata in casa si in pat cu ...dusmanul.
Adica, poate ca sunt si relatii la distanta care sunt mai vii, proaspete si actuale doar pentru ca cei doi gasesc solutii sa mentina legatura emotionala intre ei. Nu stiu niciuna, dar poate fi posibil...
Onix:
I-am raspuns lui.....Echilibru, desi nimeni nu detine adevarul absolut. Ca si ea, m-am intrebat adesea daca nu cumva sunt defecta sau cumplit de pragmatica pentru ca nu accept o singuratate in doi.
Sunt de acord cu definitia data de tine, Wanderland. Tocmai de aceea consider ca fiecare persoana are propriul grad de suportabilitate sau alege alternativa mai.....usoara, fuga, ramanand totusi intr-o relatie defecta. In idealismul meu, i-am intrebat - de ce ? Iar raspunsul primit l-am indicat mai sus.
Imi permit sa afirm ca cei ce aleg o singuratate in doi, indiferent de motivele invocate, nu sunt nici mai fericiti nici mai linistiti si platesc un pret prea mare pentru statutul de ....cuplu. Dar ce stiu eu, un biet muritor.......
Nina Petre:
Nu-mi mai place deloc sa ma victimizez si sa dau vina pe partener ca n-a mai vrut sa stea cu mine pana la sfar?it, sa devin depresiva si lipsita de speranta ca mi s-au irosit toate ocaziile de-a mai intalni pe cineva...stiu sigur ca nu-mi mai place asta dar inca nu stiu ce sa pun in loc. Treaba lui cat de matur a fost, e pana la urma si libertatea lui de a alege...dar eu, eu ce fac cu viata mea? Intrevad schimbarea dar mi-a fost inoculata prea mult timp ideea ca fara un barbat alaturi nu contez prea mult, ca sa scap de ea prea repede. Ne nastem totusi fiinte libere, de ce sa nu putem trai astfel fara sa ne deranjeze atat de mult ca nu suntem, cu orice pret, la brat cu cineva sau ca imbatranim. Prin SC am identificat trei categorii de persoane, unele care resping cu desavarsire faptul ca sunt singure si sufera teribil cand vad atat de multe victime la un loc, altele care sunt asa ca mine cu piciorul in doua luntri si altele, destul de putine insa, aproape impacate cu statutul lor, care traiesc cu voluptate momentele de libertate...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă