Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Singuratatea in doi
Caroline:
si/sau aceeasi incantare... ca pe un drog.
steliana:
--- Citat din: Caroline din Marți, 16 Octombrie 2012, 15:05 ---si/sau aceeasi incantare... ca pe un drog.
--- Terminare citat ---
m-as "droga" pana la epuizare, cu incantare ... :)
Nicoleta Bucuresti:
OSHO Despre IUBIRE
.... De cate ori va simtiti dezorientati, puteti sa va amintiti vorbele acestui om. E clar ca in lumea asta avem nevoie de iubire. ADEVARATA...
Nu judeca oamenii. Mai bine iubeste oamenii.
Dragostea adevarata inseamna ca lupta a disparut, ca cei doi au devenit unul. Corpurile lor exista separat, dar fiintele lor s-au intrepatruns. Limitele au disparut, nu exista separare. Nu exista eu si nu exista tu, nu exista niciunul.
Oricare ar fi situatia, dragostea e neconditionata; ea nu depinde de anumite conditii.
Dragostea nu poseda niciodata. Dragostea inseamna sa va oferiti libertate unul celuilalt. Dragostea este un dar neconditionat, nu un targ. Dar in mintea ta, dragostea nu este nimic altceva decat mai putina ura, atata tot. Cu cat te gandesti mai mult, Pot sa tolerez aceasta persoana; Nu pot sa tolerez aceasta persoana, deci nu o pot iubi. Aceasta persoana o pot tolera", mereu aceasta evaluare ramane negativa.
Devino un limbaj al iubirii. Actiunile sunt OK, dar doar OK.; ele nu fac viata sa fie fericita, ele nu creeaza celebrarea; iti pot oferi un standard mai bun de viata, dar nu iti pot oferi o noua pasiune pentru viata, nu iti pot oferi intensitatea vietii. Nu iti pot oferi calitate; iti pot oferi doar cantitate. Doar limbajul iubirii te poate duce catre o dimensiune diferita...
In dragoste exista recunostinta, o recunostinta adanca. Stii ca cealalta persoana nu este un lucru. Stii ca cealalta persoana are o grandoare, o personalitate, un suflet, o individualitate. In dragoste dai o libertate totala celuilalt. Desigur, dai si iei; este o relatie bazata pe a da si pe a lua dar cu respect.
Dragostea este un mod de a fi; nu are nimic de aface cu nimeni. Cineva nu este indragostit, ci este dragoste. Si desigur, atunci cand cineva este iubire, cineva este indragostit dar acesta este rezultatul, nu sursa. Sursa este faptul ca omul este iubire.
Mesajul meu de iubire nu este acela ca dragostea este la polul opus fata de ura. Mesajul meu despre iubire este acela ca iubirea este capabila sa absoarba ura si sa o transforme.
Daca iubesti, iubeste si fii constient de acest lucru. Daca ar fi sa va invat, nu v-as spune pe cine sa iubiti, cum sa iubiti. Acestea sunt nonsensuri. Iubirea este calitatea voastra intrinseca. Va nasteti cu ea, asa cum ura este de asemenea acolo. Va voi invata insa, fiti constienti. Inainte ca orice sa vi se intample iubire, ura, furie, pasiune, compasiune, orice fiti constienti. Lasati ca orice sa se intample, fiind constienti.
Iubirea nu ar trebui sa implice asteptari; altfel, bucuria moare. Atunci cand ai asteptari, frustrarile vin. Nimeni nu iti poate indeplini asteptarile si nu e nimeni care are nevoie ca tu sa ii indeplinesti asteptarile. Acestea provin din manie, dintr-o minte nevrotica. Daca cineva chiar iti indeplineste asteptarile, atunci dragostea adevarata dispare. Iar celalt devine o necesitate, o nevoie, o posesiune o posesiune valoroasa, dar in acelasi timp o posesiune ca toate celelalte.
marilena09:
Asa e...iubirea e in noi doar ca uneori avem nevoie de o materializare a ei intr-un ,,altul"....un ,,altul" care are anumite insusiri pe care noi le consideram calitati, anumite insusiri pe care le percepem ca pe ,defecte" insa intra in limita noastra de toleranta si atunci il ,,imbracam" in iubirea noastra....il ,,imbracam" in iubire si il consideram perfect pana in momentul in care el uita sa intretina ,,vesmintele de iubire" pe care i le-am daruit si ma intreb oare chiar e corect? Ii daruim iubirea fara sa ne-o ceara, parem generosi dar iubirea ce i-o daruim e o ,,haina" in captuseala careia am pus toate sperantele noastre, sperante nespuse pe care ne dorim intens ca el sa le descopere....insa ,,captuseala" e rezistenta, nu se toceste, nu se rupe iar sperantele noastre raman inchise si nedescoperite si pe masura ce trece timpul devenim din ce in ce mai frustrate pentru ca sperantele noastre nu au fost descoperite si au ramas neimplinite :) si cred ca asta e marea greseala :) noi daruim iubirea dar asteptam ca acel el, caruia i-am daruit-o sa ne implineasca ,,sperantele'' ascunse sub acea iubire.....iar cand asta nu se intampla ne cuprinde ,,singuratatea in doi".... cred ca noi femeile gresim undeva....gresim crezand ca ,,sperantele" noastre trebuie sa ramana un mister pe care el sa se straduiasca sa il descopere continuu.....lucrurile cred ar fi mult mai simple daca initial am ,,,afisa" sperante si apoi am darui iubire....darrrrrr asta inseamna sa iti asumi ,,singuratea individuala" caci multi vor fugi mancand pamantul cand il loc de iubire vor primi un ,,colaj" de sperante pe care el trebuie sa ni le indeplineasca.....cred ca candva am inteles gresit iubirea in doi, asa ca ne-am ales cu iubirea pentru sine si pentru toti ceilalti insa fara a fi materializata intr-un ,,el"....
xdianax:
--- Citat din: marcutza din Marți, 29 Martie 2011, 14:31 ---privind la punctele de mai sus putem pune aceeasi intrebare.
si cum se numesc cei doi in acest caz ~ deja nu mai formeaza un cuplu ?
--- Terminare citat ---
VECINI DE APARTAMENT....DE CAMERA......DE PAT! :'(
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă