Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Singuratatea in doi
silviu:
io-mi doresc thailanda 8) acolo sunt multe grade cu plus :D
Soledad:
Daca acele persoane au fost fortate sa faca acesta casatorie,s-ar putea plange!Dar cum a trecut vremea bunicilor,fetelor,nu va mai plageti!E alegerea voastra!Cred ca acest site este pentru persoanele''single''in adevaratul sens al cuvantului-intotdeauna cand un barbat este in cautarea unei''victime'''se plange ca nu este inteles de sotia lui...-nu pentru cei care se considera singuri in cuplu.Atunci,va pangeti ca barbatii ca sunteti singure,ca nu va inteleg sotii si se ajunge la ce?!Vine unul si se pare ca e persoana asteptata,care va intelege,va simte...Minciuna.E doar o aventura!Depinde de tine/voi
sa-i pui capat!Aventurii si singuratatii!
Caroline:
Adevarat, dar... depinde si daca vrei sa-i pui capat. Aventurii sau singuratatii. Sau singuratatii de a tari doar cu aventuri. Sau aventurii de a trai single. ::)
Guesswho:
--- Citat din: Soledad din Duminică, 05 Februarie 2012, 22:32 ---Daca acele persoane au fost fortate sa faca acesta casatorie,s-ar putea plange!
===================
multi stau impreuna ca asa "trebuie", de gura lumii, pentru ca e "firesc" ca minorii sa creasca cu ambii parinti, chiar daca sotii nu mai au sentimente unul pentru celalalt, iar in familia respectiva tensiunile si certurile au devenit un mod de viata...o multitudine de motive invoca, dar foarte putini recunosc ca de fapt nu au curaj sa puna capat unei relatii care s-a sfarsit. Iar cand unul are curaj si ia o hotarare, celalalt devine victima. Frica de singuratate ii face pe unii sa aleaga sa ramana alaturi de un om pentru care nu mai simt nimic decat sa ramana singuri. Adica e mai buna o singuratate in doi, o viata plina de reprosuri, abuzuri (verbale sau fizice) decat o viata traita de unul singur. Cred ca persoanele care nu se simt bine cu ele insele fac astfel de alegeri. Foarte putine cupluri ajung sa se desparta civilizat, zilnic vad tot felul de cazuri. E trist ca nu realizeaza ca lor isi fac rau in primul rand, si in subsidiar si partenerului, copiilor.
--- Terminare citat ---
bit:
Mi-am adus aminte de unele lucruri. De primele simptome. Cand celalalt se uita la tine si vede prin tine si nu te mai vede pe tine (sau invers!), cand tonul discutiilor e plat si apatic, cand incepe sa se fereasca, sa ascunda diverse lucruri sau stari pe care le traieste. Si mai sunt altele, destule, mici, aparent banale, insa in realitate nu sunt deloc banale, sunt lucruri care au o semnificatie aparte intr-un cuplu...mda, e o vorba, "cine are ochi de vazut, sa vada; cine are urechi...". Stau si ma-ntreb, unde dracu`sunt simturile astea-n momentele respective (cel putin la mine asa s-a-ntamplat), fiindca dupa aceea, la ceva timp dupa am ramas singur, stand si analizand firul evenimentelor, retraind, vedeam lucrurile de mai sus cum au aparut, in ce conjunctura, cum s-au inlantuit si cum au condus la urmarea logica (si trista), ruptura...M-am judecat si m-am blamat mult timp tocmai pentru asta, poate ca daca le-as fi vazut la timp, as fi putut salva ceva...Cu ceva am ramas totusi (care e curata ticneala): cand sunt implicat intr-o relatie si incep am dubii asupra viitorului ei, o intreb (pe ea) pur si simplu: "Tie ti se pare ca pierdem timpul sau crezi ca merita sa facem vreun efort sau...sau mai bine ne oprim acum, cand lucrurile sunt inca agreabile?". Si uneori ne-am oprit (am avut o singura relatie care s-a terminat asa). Nu pot spune ce-a fost in sufletul meu (si sunt convins ca nici ei nu i-a fost usor) insa pe de alta parte, am avut o...usurare sa-i spun? da, cred ca merge spus si asa.Mi-a parut bine ca n-au ramas resentimente in urma (nu prea multe si nici prea mari). Si vorbind ulterior cu ea, mi-a spus acelasi lucru (acum zic io ca a fost onesta si nicidecum n-a incercat sa-mi protejeze mie nu stiu ce orgolii). Asa ca mi-am pastrat obiceiul, intreb "Mai mergem sau...?"...Cam ciudat, nu?
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă