Arhiva > Arhiva
Jurnalul intim
FIF:
prin natura profesiei sunt obligat sa am de-a face cu "noua generatie" ... e dezastruoasa. fara semne de exclamatie. si la mine e primul forum pe care scriu si eu am avut un jurnal... si era din ala frumusel, chinezesc! nu ca m-a tinut mult (niciodata nu mi-a placut sa scriu), dar erau gandurile mele.... am fost oripilat cand mi-a fost "violat" - am inventatun nou sistem de scriere pentru a ma proteja si peste ani regasindu-l am avut surpriza sa retraiesc unele sentimente sau in alte parti sa vad ceea ce vad la tinerii de azi (imaturitate? exacerbarea unor situatii banale? creare de probleme acolo unde nu exista?)
maria171:
da
istoria asta nu are pic de originalitate
se repeta
:)
ideal ar fi sa judecam lucrurile de acum prin prizma mintii de atunci
nu e asa?
katie:
nu am avut jurnal- dar copiii nostri au PC si totul depinde de cum sunt intelesi si luati in serios
Miha:
Buna,
Eu am avut si am un jurnal. Nu am scris si nu scriu in el in fiecare zi...au fost ani in care am scris doar de 2 ori, atunci cand am simtit nevoia sa astern ceva pe hartie: un eveniment important, o revelatie pe care am avut-o. Talent la literatura nu am si nici nu ma dau in vant dupa scris, insa uneori e benefic sa fii tu cu tine si cu o foaie alba in fata. In adolescenta acest lucru te poate ajuta sa te cunosti mai bine pe tine, ca individ si sa intelegi ceea ce ti se intampla.
Referitor la ceea ce s-a scris pe acest forum...cred ca intotdeauna adolescentii vor fi mai greu de inteles de oamenii care sunt deja la maturitate. Rolul celor maturi este de a-i ajuta pe adolescenti sa deosebeasca binele de rau si cum poate fi facut acest lucru decat prin discutii libere si prietenoase? In acelasi timp adolescentii ar trebui sa gaseasca oameni care sa ii inspire si in unele cazuri sa le serveasca drept modele. Modele nu trebuie neaparat sa fie persoane publice, cunoscute de toata lumea. Pot fi membri ai familiei sau prieteni. Important este ca acea persoana sa fie un exemplu pozitiv. Este usor sa spunem ca generatiile care vin in ura noastra sunt dezastruoase (pentru ca intr-o anumita masura este adevarat), insa totodata cei tineri sunt produsul societatii in care traiesc, sunt oglinda parintilor si a profesorilor pe care ii au. Partea plina a paharului este ca inca mai exista si copii care beneficiaza de o educatie buna, au valori si principii valide, inspirate de parinti si sunt mult mai informati decat au fost generatiile dinaintea lor.
Ayouni:
Servus tuturor! Prietenul meu, jurnalul! am avut si cand eram mica (aprox pe vremea lui Nefertiti), pe caiet frumos, scris cu mana. A incaput pe mana cenzurii, din nefericire, si dus a fost. Dar cum, acolo unde este cenusa, mai gasim si jaratec uneori, am inceput sa scriu din nou, acum vreo 5 ani. Scriam zilnic, de data aceasta pe calculator. In ultima vreme, nu prea am mai scris. Atunci cand scriam era ca un exercitiu de auto-cunoastere. Ideea era sa scriu si sa descriu absolut totul cum imi venea in minte in acel moment, cu toata sinceritatea, tot ce simteam si gandeam. Pentru ca a fost unul din multele momente de rascruce din viata mea. Da! Din cand in cand reciteam, sau mai recitesc si inteleg totul mult mai bine acum. Am reusit sa ma cunosc mai bine pe mine insami. Si in functie de descoperirile mele despre mine, am ajuns chiar sa-mi impun o anumita linie de viata, sa controlez anumite lucruri pe care in spontaneitatea mea debordanta, le lasasem prea mult pe-afara si se cam umplusera de julituri si vanatai. Da, jurnalul pentru mine este inainte de toate un instrument de cunoastere, de analiza, de meditatie.
Sa fiti iubiti!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă