dragele mele , eu nu gandesc la fel cu voi ( miha , fortuna ) in ceea ce priveste izvorul tolerantei .
la mine toleranta si iubirea pentru omul de alaturi nu se imbuca deloc . de ce ? pentru ca atunci cand iubesc nu am ce sa tolerez pentru ca eu il iubesc pe omul ala cu totul : si cu bune si cu rele ( pe care , oricum , nu le vad pentru ca iubirea e oarba , nu ?)
. in momentul in care trebuie sa suport ceva atunci inseamna ca miopia mea in ceea ce-l priveste s-a cam limpezit si a cam disipat iubirea . intervine mila sau obisnuinta sau...mai bine unul intro parte si celalalt in alta . a sta alaturi de cineva pe care nu-l iubesc implica prea multa toleranta si nu-i vad rostul de fel .
nu sunt de acord cu tine, janeta

...iubirea este oarba doar la inceput in faza de indragosteala

....atunci il investesti pe iubitul tau cu toate calitatile pe care ai vrea tu sa le aiba...el devine de fapt proiectia idealului tau de barbat... atunci nici macar nu-i vezi defectele

...Ok, dar asta nu dureaza foarte mult timp...putin cate putin, incepi sa-i vezi defectele

...incepe sa te enerveze ca isi lasa hainele aruncate pe jos, ca lasa capacul ridicat la toaleta, ca stropeste pe jos in baie cand face dus si nu sterge in urma lui si o gramada de alte chestii care nu iti plac, dar pe care le tolerezi...De ce?

...pentru ca il iubesti, pentru ca in compensatie iti ofera altceva...Ei, si atunci incepi sa pui in balanta calitatile si defectele lui si sa te intrebi il iubesc sau nu?...si daca raspunsul este ca il iubesti atunci lasi de la tine, ii accepti minusurile

....Si daca privesti mai mult in tine iti dai seama ca si tu la randul tau poate ai chestii care il deranjeaza si pe care el la randul lui ti le accepta

..Deci, apare toleranta din partea amandurora, care, daca nu v-ati iubi, nu ar exista...Probabil la cea mai mica neintelegere dintre voi, fiecare si-ar face bagajul si ar pleca la mama

. Nu suporti hachitele si ifosele cuiva decat daca ti-e drag de el. Toleranta apare odata cu dragostea, indiferenta este dincolo de ura cand dragostea a apus deja de mult...
