da asa e, modelul asta descris aici e modelul kubler-ross de coping la durere, iar fazele nu sunt intodeauna liniare, te poti intoarce la o faza anterioara si o iei de la capat again and again. asta tine de fiecare. unii se agata de durere si suferinta ca nu au resurse sau nu pot sau nu stiu sa treaca mai departe.
dar pt asta iti trebuie timp, nu eu sau tu fixam asta, ci mecanismele noastre de functionare si protectie, independent de vointa noastra. deci da, cu timpul, ne “vindecam” – nu-mi place cum suna cuvintul dar ma grabesc si n-am altul. eu zic intotdeauna la suferinta – si slava domnului am avut destule – ca nu trec peste, ci trec cu ea mai departe, si asta in timp se realizeaza.
cind ne agatam de durere si n-o lasam sa treaca atunci asta se intimpla prin vointa noastra, ca raminem prinsi acolo, si subconstient ne agatam de suferinta ca de cel mai bun prieten. e chiar periculoasa exorcizarea durerii si arderea unor etape in timp record, ca se pot masca si reveni cind nu te astepti mult mai intense si dramatice.
