Si visele mele sunt populate de Acasa al meu...o lume frumoasa si buna....o lume careia uneori ii duc dorul....o visez de mic copil, ii stiu stradutele ...da, Acasa al meu are stradute curate si inguste pe care le calc adesea.....Acasa al meu are marea aproape si un foisor de unde adesea privesc rasaritul de Soare...asa ma trezesc uneori, cu Soarele in priviri....si in lumea mea nu e nevoie de bani, nu e nevoie de griji si alte probleme....tot timpul copacii sunt plini de roade iar fiintele si le culeg singure cand doresc a le manca...ma feresc sa spun oameni....pentru ca in visele mele nu apar oamenii cum ii stiu eu...sunt niste fiinte diafane, imbracate mereu in alb cu tenul radiind din Soare....si la fel ma vad si eu...as putea spune ca e doar un vis stingher...dar frecventa cu care ma tot ,,duc" acolo imi arata ca nu e asa.....oricate zile grele as avea, si oricata disperare e uneori in lacrimile inainte de a adormi, STIU mereu ca a doua zi ma trezesc LINISTITA...pentru ca in somn si in vis ma duc sa -mi iau tainul, pentru ca acolo sufletul e invelit cu grija si tavalit in praful stelelor si inapoiat apoi pufos si stralucitor....
