Salut tuturor! Ma aflu din nou in Bucuresti, dupa aproape 5 zile petrecute la Sibiel si simt o mare melancolie. Simt ca si cand m-as intoarce din strainatate, dintr-un orasel medieval de pe alte meleaguri. Inconjurata de multele brosuri daruite cu multa generozitate si un zambet minunat din partea Ramonei, le rasfoiesc si ma uit ce minunatii exista totusi in Romania. Ieri dupa masa, am « fugit » de una singura si am dat o raita prelungita prin satul Sibiel. Am admirat casele, cele mai multe de prin 1800 si… intr-o stare excelenta ; am admirat fiecare detaliu de fereastra, combinatiile de culori, alese cu mult gust, anglo-saxonii ar spune "exquisite taste" de ocru, verde, albastru, rosu, maron… portile, florile, gradinile ingrijite ; pana si troitele aici arata altfel ; oamenii care-ti raspund frumos la salut ; m-am intalnit cu multi copii, si toti, fara exceptie, mi-au dat ziua buna sau mi-au spus saru-mana. Azi cand am plecat de-acolo, am trecut pe langa o procesiune – adunare religioasa, cu copii si alte persoane in straie traditionale. Pe la porti oamenii isi pusesera crengute de leustean (nu stiu semnificatia dar voi incerca sa aflu).
Aici de fapt vroaim sa ajung. La oameni. Pentru ca nu sunt peste tot la fel. Si cu aceasta ocazie, mi s-a mai confirmat inca o data. In toata tara si orice cotlon cu pretentie de « turistic » gasesti pensiuni si hoteluri. Unele chiar cu pretentii. Am avut multe dezamagiri in acest sens pana acum (cu o singura exceptie). De data aceasta am dat peste o pensiune cu totul si cu totul deosebita. Ca infrastructura, camere frumoase, ferestre ample, terase mari, lenjerie imaculata, saltea ortopedica, sanatoasa. Baia impecabila, dotata si cu uscator de par, prosoape stralucitor de albe si multe… Sistem de economisire a energiei electrice. Un restaurant unde poti servi masa, cu un serviciu ireprosabil, unde sigur nu vei prinde radacini pana cand ti se aduce ciorbita. Recunosc ca sunt o persoana fitoasa din anumite puncte de vedere, puteti sa radeti de mine, dar pana acum, pe unde am mai fost prin tara, nu plecam fara pernuta si plapumioara mea de puf. La Pensiunea Sibiel te poti duce doar cu pijamaua (poate si cu ceva haine de schimb totusi…). In afara de infrastructura, oamenii locului fac adevarata diferenta. Ceea ce va spun este in cunostinta de cauza si asta pentru ca am lucrat timp de opt ani de zile in hoteluri de 5 stele si cunosc foarte bine aceasta activitate. Asadar nu bat campii in mod gratios. Grupul nostru a avut parte de un pachet de 5 stele, as putea sa-l numesc si asa. Un pachet de lux. Cu un program impecabil, variat si cu activitati care ar multumi si pe cel mai mofturos dintre turisti. Am fost intampinati chiar de catre Gigi, Samiza, Remus si Ramona, insotiti de personalul pensiunii. Din program nu au lipsit vizitarea atractiilor din imprejurimi dar nici programele artistice pentru fiecare seara. In plus, doi reprezentanti ai unei firme de team-building au amenizat sederea noastra la Sibiel. Cum ? cu jocuri si exercitii de socializare, foarte importante atunci cand e vorba sa ne integram intr-un grup, care ne ajuta sa spargem gheata, sa trecem peste anumite bariere dictate de timiditate sau pur si simplu de necunoastearea mediului respectiv.
Un « special touch » a fost dat de felul cum a fost organizata vizita orasului Sibiu. Grupul nostru a vizitat primaria orasului unde, asa cum am spus mai sus, frumoasa gazda ad-hoc de la primarie, PR-ul Ramona, ne-a facut un mic tour si ne-a inmanat fiecaruia material informativ despre Sibiu. Aici s-ar putea spune ca Gigi lucreaza si in folosul comunitatii, deoarece face cunoscute frumusetile locale tuturor celor care vin in vizita. Asa ca merita o diploma de merit din partea Dlui Johannis! Gigi si-a pus si palaria de ghid turistic si ne-a aratat zidurile fortificate si turnurile calfelor, teatrul National, Muzeul de Istorie Naturala, Pta Schiller, Podul Minciunilor, Pta Huet, Pta Mica, Pta Mare si multe altele. Am lasat la sfarsit Muzeul Brukenthal cu cele peste 1200 opere ale principalelor scoli de pictura europeana din secolele XV – XVIII. Cu galeria de arta romaneasca, cu colectia de arta decorativa si cabinetul de stampe. Este un muzeu extraordinar, nici nu-mi inchipuiam ca poate sa fie asa de mare si cu atatea opere interesante si autori faimosi. Mi-au placut in mod deosebit tablourile lui Hans Memling, Breugel cel Batran, Antonello da Messina, Jan van Eyck... ca sa-l vizitezi iti trebuie totusi timp mai mult.
Au fost cateva zile foarte frumoase, ca un cadou de undeva de sus. Exista un proverb in engleza, ceva de genul « probabil ca am facut ceva bun daca am fost rasplatita astfel », atunci cand primesti mult mai mult decat ceea ce tu dai. Si acesta a fost cazul la Sibiel.
Experienta Sibiel mi-a lasat un gust de « as mai vrea » si voi face in asa fel incat sa ma reintorc pe meleaguri sibiene si, cu mai mult timp la dispozitie, sa descopar celelalte sute de atractii care sunt acolo. Pentru ca locul acela este inepuizabil. Iar faptul ca oamenii sunt asa de amabili si prietenosi, constituie o garantie in plus. Si ma mai gandesc ca totusi nu este pierduta orice speranta de mai bine in Romania cu astfel de oameni.
Grazie Gigi e famiglia Amoroso!